Acest pamflet este o bășcălie și trebuie tratat ca atare. Daca apar manifestări neplăcute... scrieti acasa
Grivei s-a născut prematur. Nu si-a cunoscut niciodată tatăl, dar ii s-a spus ca e un vagabond. Fără tată, fara stăpân, si-a ales singur drumul in viata. Drumul Taberei pentru inceput. Măsa nu-l putea tine in lesă, așa ca anturajul era familia lui. Avea o viată de câine, dar nu-l deranja. Se inhăitase prematur, ca multi prieteni de-ai lui. Incet, noptile pierdute au inceput sa-și pună amprenta. Insa, isi lingea singur rănile si o lua de la capăt. In momentele de singurătate,cand nu-l observa nimeni vorbea cu luna. Stăpânea străzile, dar nu era fericit. Ii lipsea ceva. Prietenii lui deveniseră niste jigodii. Apoi, a întâlnit o pe ea. Era o doamnă. El un vagabond. A fost frumos pana cand ea a aflat ca el e steril. I-a dat de ales. Sa adopte sau sa plece. S-a simtit inlănţuit. Intr-un moment de slăbiciune ea s-a imbarligat. Cu altul. Viata era ca o javră pentru el. Soarta era crudă. Suferea teribil. Ajunsese slab ca un ogar. S-a refugiat in muncă. Zile intregi tăia tone de frunze pentru sefi. Pana când, viata si-a arătat din nou coltii. A fost dat afara. Pe o vreme cainoasa. Mergea fara tintă, privind in gol. Pentru el totul a fost un os prea mare de ros. De data asta nu el stăpânea străzile ci străzile il stăpâneau pe el. Dormea pe unde apuca, prin colturi insalubre si cauta prin gunoaie. "Ce caine am fost, ce javră am ajuns" gândea. Se târa practic in patru labe, cu un rânjet furios pe chip. Era turbat de durere. Intr-un moment de maxima nebunie a comis păcatul suprem: a mușcat mana care l-a hrănit!
Acum e doar o poveste. Tristă!
Mda .Cam motivational pentru o zi mohorata de luni ...
RăspundețiȘtergere