joi, aprilie 23, 2009

Traficantul de Droburi.

A trecut si Pastele asta. Deloc inspirat, ci doar din dorinta de a fi un fiu si un nepot bun, am ales sa petrec aceasta sarbatoare cu parintii la tara, la bunici. La Furculesti mai exact. Pe langa desele si lungile reprize de defectiune ale mamei mele, care nu doar ca ma scoteau din sarite, dar taia cheful de viata tuturor, pe langa certurile ca intre batrani ale bunicilor, eternele discutii "la un pahar" dintre tata si fratele lui, pe subiecte mereu "fierbinti" cum ar fi milioanele de hectare de pamant care vor ajunge mostenire, pe langa miliardele de intrebari ale celor o suta de rude: Cristinica mama, dar tu nu te mai insori?!!?, pe langa conditiile oarecum precare (a se citi wc. in fundu' curtii, spalat la lighean, sa.) , pe langa slujba religioasa mai mult decat modesta, la o Biserica a carei renovare dureaza parca o vesnicie, pe langa toate acestea a fost frumossss! Plecasem din Bucuresti cu ideea mareata a lui Hilcke, sa pregatim un ied la protap. Mmmm, ne-am zis. Nici asta nu mi-a iesit. Adica de iesit a iesit, dar nu prea... Am luat un ied, l-am spalat, l-am parlit, l-am operat fara anestezie, apoi cu, l-am spalat cu vin, l-am tavalit prin mirodenii, am sapat o groapa, am improvizat un protap, am fript iedul, si am mancat! Mici! M-am intors acasa, bara la bara, cu mama pe bancheta din spate transformandu-se din pasager in pacient, vomand, bara la bara... Am ajuns acasa deprimat, nervos, trist... Hristos a Inviat! A trecut si Pastele asta!

Biserica oairles!

"Nu sunt mai necredincios decat tine, doar ca sunt destul de inteligent incat sa mai pun si alte intrebari" i-am spus candva mamei mele. Mai exact in noaptea de Inviere, cand m-a acuzat de faptul ca ma amuzam in timpul slujbei. Nu e adevarat, pe cuvant! Nu ma amuzam, radeam! Desi satul bunicilor mei, Furculesti, nu e decat la 112 km de Bucuresti si 15 de Alexandria, e cam rupt de civilizatie. Tot ce numesc ei tehnologie in satul acela se rezuma la televiziunea prin cablu si telefonia mobila. Toti nea' Costicii si toate tantii Lenilii detin un telefon mobil si un Taraf tv. In schimb Biserica din sat detine tehnologie de ultima generatie. Adica cei de acum fac parte din ultima generatie ce foloseste aceasta tehnologie. Iata cum functioneaza clopotul wireless al Bisericii din Furculesti. In timpul slujbei din fata bisericii preotul citeste, apoi la un moment isi ridica usor privirea peste Carte, ii face usor cu ochiul tarcovnicului care, cu o miscare usoara a incheieturii scoate de la spate o lanterna in forma de pistol, apasa "tragaciul" , lumina ajunge in clopotnita unde clopotarul sef ( un betiv, dar ramane intre noi) vede raza de lumina si trage cu putere de sfoara, si... ding-dong, ding-dong. Acum am inteles de ce vin enoriasi si din satele vecine la Biserica din Furculesti. E oairles!

miercuri, aprilie 22, 2009

Vine omu' bea o sticla, sufla-n ea si... si cum era?!

Stiu ca nu am mai postat nimic "deosebit" in ultima vreme. Stiu ca sunteti usor dezamagiti. Ma voi revansa! Promit solemn! Am doar o perioda mai naspa. Timp am avut, dar nu mi-a ars de blog. A fost si sarbatoare asta... despre care am sa va povestesc. Pana atunci... amuzati-va! Va Ordon! Ma rog, va rog...