Traficantul de Droburi.

A trecut si Pastele asta. Deloc inspirat, ci doar din dorinta de a fi un fiu si un nepot bun, am ales sa petrec aceasta sarbatoare cu parintii la tara, la bunici. La Furculesti mai exact. Pe langa desele si lungile reprize de defectiune ale mamei mele, care nu doar ca ma scoteau din sarite, dar taia cheful de viata tuturor, pe langa certurile ca intre batrani ale bunicilor, eternele discutii "la un pahar" dintre tata si fratele lui, pe subiecte mereu "fierbinti" cum ar fi milioanele de hectare de pamant care vor ajunge mostenire, pe langa miliardele de intrebari ale celor o suta de rude: Cristinica mama, dar tu nu te mai insori?!!?, pe langa conditiile oarecum precare (a se citi wc. in fundu' curtii, spalat la lighean, sa.) , pe langa slujba religioasa mai mult decat modesta, la o Biserica a carei renovare dureaza parca o vesnicie, pe langa toate acestea a fost frumossss! Plecasem din Bucuresti cu ideea mareata a lui Hilcke, sa pregatim un ied la protap. Mmmm, ne-am zis. Nici asta nu mi-a iesit. Adica de iesit a iesit, dar nu prea... Am luat un ied, l-am spalat, l-am parlit, l-am operat fara anestezie, apoi cu, l-am spalat cu vin, l-am tavalit prin mirodenii, am sapat o groapa, am improvizat un protap, am fript iedul, si am mancat! Mici! M-am intors acasa, bara la bara, cu mama pe bancheta din spate transformandu-se din pasager in pacient, vomand, bara la bara... Am ajuns acasa deprimat, nervos, trist... Hristos a Inviat! A trecut si Pastele asta!