Oda. O da-l in...

Știi să scrii și să citești 

Mare șmecher crezi ca ești, 

Totuși trebuie să-nveti 

Cu alții cum să vorbești. 

Telefon ai si tabletă 

Ai mașină, bicicletă, 

In metrou nu te mai urci

Ești mândru cum te descurci.

Stai in Dristor sau Titan

Colentina, Sălăjan

Toti vecinii-s idioți 

Nici nu știi cum ii suporți. 

Ai bemveu, parchezi pe dos

Scuipi seminţele pe jos,

Muzica o dai in blană 

Te cam doare la banană. 

Te îmbraci "original"

Nici de bal, nici de spital,

Faci talente un' te duci

Da' nu ai ce să mănânci. 

Claxonezi gagici pe stradă 

Gentleman nu știi ce-nseamnă, 

Spui ca viaţa ta-i bazată 

Da' nu știi gramatică. 

Mergi prin baruri si spargi bani

Ca prieteni ai golani,

Mergi la meciuri faci scandal

Ca sa nu fi om banal.

La mare, mergi la Mamaia

In Fratelli sau la Gaya,

Chiar de-i noapte, ești la mare

Tu porţi ochelari de soare.

Dimineaţa esti mahmur 

Totuși tu rămâi un dur,

Ca să uiţi ce-ai facut ieri

Tu te dregi cu niște beri.

Și la munte tu te duci

In adidași și in blugi,

Știm cu toții care-i șpilul

Tu te dai cu snowmobilul.

Dacă ai măcar un pol

Tu dai fuga pân' la Mall,

Tragi de-o cola ore-ntregi

Cel mai tare crezi ca ești. 

In parc tie nu prea-ţi place

Dar te duci că n-ai ce face,

Spargi seminţe, scuipi pe jos

De copii te doare-n dos.

Pe gagică-ta o-mbraci

Doar de firmă, ce să-faci,

Aproape că nu contează 

Când și cum se asortează.

Tu in trening ea cu tocuri

Vă plimbaţi prin multe locuri,

Lumea trebuie sa știe 

Ce înseamnă șmecherie. 

Ca s-arăti ca ai curaj

Ţi-ai facut un tatuaj,

Ca s-arăti ca poți si vrei

O să-ţi mai faci două-trei.

Pe acasă ce să crezi?

Verde-roșu pe pereți, 

Și ca să inchei ideea

Mobilă de la Ikeea.

Plasme, scule, sunete

Gadget-uri, device-uri multe,

Expresor, dar eu iti zic

Bei cafeaua la ibric.

Boxele le scoți pe geam

Și-l dai maxim pe Salam,

Ca să știm că ai și bass

Bagi puţin și niște house.

Eu incerc si fac ce pot

Să iti fac portet-robot,

Stiu că sună cam banal

Da' așa-i un COCALAR!

            Text:  Cristi Liţeanu.  

A muri înseamnă a pleca puţin!

Am fost la atâtea nunti, încât  nu am știut pana acum frumusețea unei slujbe de înmormântare. Mintea mea a fost, totuși,  prea slobodă pentru un astfel de moment, când ar fi trebuit să stea intr-un loc, nu să încerce să-i  înțeleagă pe toti cei adunati in jurul celor două mâini reci, impreunate a odihnă. Grecu' insurat cu sora mamei a fost singurul reper de normalitate. Restul, guri slobode si hulpave, ochi iscoditori, jale falsă și complezență ipocrită a unor oameni care nici nu pot fi jigniți cu ce spun pentru că nu inteleg ce inseamna. Numărate pe degete, lacrimile sincere si adevărate, au fost acoperite de ţuicile și vinurile care "și lui ii plăceau"!
Dacă somnul națiunii naște monștrii, la ţară monștrii sunt umani, lucrează pământul, beau și merg la nunti si înmormântări.
Sărăcia și somnul murdar transformă suflete...suflete care se îngroapă intre ele și la propriu si la figurat.
Creierul meu, ametit de amintiri frumoase, de oboseală, de mirosul aceluiasi aer pe care l-am trecut prin nări in atâtea momente ale copilăriei, de becul ăla care cândva lumina același trup ce parcă acum nu face umbră, creierul meu refuză să conștientizeze, mintea mea refuză să creadă, sufletul meu refuză să plângă.
Priveghiul nu înseamnă a sta de pază. Tristețea nu înseamnă musai lacrimi.
Și parcă știu, că el, de la înălțimea unui suflet abia ridicat , zîmbește văzând că nu l-am ascultat când ne spunea să nu-l plângem.
Ultimul drum e lung sau scurt depinde de care parte a vieții te aflii... O slujbă frumoasă iti poate opri suferința la fel de bine cum iti poate porni lacrima.
Acel preot are tot respectul meu! Restul n-ar ști ce să facă cu el.
Totuși, respect și celor buni, celor ce-au ajutat, ce n-au cerut, ce-au sprijinit...puțini si pe care nu aș fi putut să-i spun dinainte.
Aș scrie cât nu puteți citi despre omul ce mi-a fost bunic. Pentru cei ce l-au cunoscut nu trebuie sa scriu un rând.
A lăsat in spate o viată lungă cu absolut de toate. Regulamentară. A plecat cum a venit, curat și pe zero, plătindu-și pe final "greșealele"... purgatoriul lui fiind un pat cu purici lângă o sobă de chirpici. S-a dus demn si drept, strâmbat doar de dureri și suferința.
De acum voi spune doar "cum zicea" in loc de "cum zice" , restul rămâne la fel!
A glumit o viata, cu siguranță a glumit și cu curva aia cu glugă... Da' proasta nu tine la glume!
Până la urmă, a muri înseamnă a pleca putin...
Nea' Costică a plecat să facă poante cu Sfântul Petru...