E vremea concediilor ce dor...

Dacă poți traversa la Unirii pe roșu, la oră de vârf, fără să iţi riști viața, înseamnă că e perioada concediilor!

Dacă ceri doi covrigi și unul e de ieri, înseamnă că sunt foarte mulţi consumatori plecați in concediu!
Dacă stai o singură dată la un semafor pe care de obicei il prinzi de trei ori, e clar că e perioada concediilor!
Dacă ajungi după opt acasă și totuși găsești loc de parcare, se întâmplă pentru că lumea e in concediu! 
Dacă găsești masă in Centrul Vechi fără să te invârţi juma' de oră, înseamnă că te afli in perioada concediilor! 
Dacă e trecut de nouă dimineaţa și totuși mai apuci ziare moca la metrou, e clar că e vremea concediilor!
Dacă pe 19 din cele 20 de canale tv sunt imagini cu ţâţe, slipi demodaţi, burţi, vămi, mămăi și ambuteiaje, înseamnă că e perioada concediilor!
Dacă iţi e rușine să dai check-in in Cișmigiu pentru că restul prietenilor tăi de pe Facebook au dat din Vamă, se întâmplă pentru că e vremea concediilor!
Dacă iţi spune cineva "ajung in cinșpe minute!" și minune, chiar ajunge, ei bine asta se întâmplă in perioada concediilor! 
Dacă ţi se răspunde cu "nu mai avem" atunci când ceri Autan sau nu știu ce cremă de protecţie, ești cu siguranță in perioada concediilor! 
Dacă ţi s-a injumătăţit timpul petrecut la coadă la Mega, înseamnă că te afli in perioada concediilor! 
Dacă iţi propui să te așezi pe prima bancă din parc care iţi iese in cale și asta nu durează 25 de minute, ai noroc că este perioada concediilor! 
Dacă totuși întârzii la serviciu pentru că lipsa traficului este compensată de faptul că autobuzul vine mult, mult mai rar, înseamnă că e perioada concediilor! 
Dacă ești mușcat de ţânţari de două ori mai des fiindcă jumătate din locuitori sunt plecați din oraș și ţânţarii trebuie totuși să "mănâncă și trompa lor" ceva, înseamnă că e vremea de concediu! 
Dacă comercianții, ăia care nu și-au mutat afacerea pe litoral, se intrec in promoții și reduceri mincinoase, tragem concluzia că e timpul concediilor!
Dacă la Dristor coada la shaorma e formată doar din 10-12 persoane, înseamnă că e perioada concediilor!
Dacă taximetriștii sunt mai triști și mai bagă o maimuță la aparat, pentru că nu prea au pe cine păcăli, asta se întâmplă pentru că ne aflăm in perioada concediilor! 
Dacă articolul ăsta este citit doar de jumătate dintre cititorii fideli ai blogului, adică doar de unul, ghinionul meu este că l-am scris in perioada concediilor!

Planeta maimuţărerilor trei...

Sătui ca in filmele lor să și-o fure rușii, chinezii, mexicanii sau vietnamezii, americanii s-au gândit că n-ar fi rău să bată și niște maimuțe.
Maimuţele astea trăiau intr-o comuniune armonioasă maimuță-natură cum nici Sadoveanu nu ar putea să zugrăvească.
Vine omu' cu pistolu', strică liniștea comunității, și tot el cu gura mare.
Clasicul școlii de film american il regăsim in primul rând la personaje, cele negative se pot depista cu ușurință, fie că e vorba de om sau de maimuță, prin cicatrici sau alte defecte fizice și chiar pisihice.
Nu lipsește nelipsita poveste de dragoste, ce-i drept ușor trecută de regizor in plan secund.
Trădarea este și ea la loc de cinste, devenind chiar o trăsătură umană la maimuțe și un lucru atât de banal la oameni.
Paralelele dintre fiinţa umană și strămoșii ei nu contenesc pe tot parcursul acestei capodopere ale filmelor cu maimuțe.
Regizorul, in complicitatea sa nevinovată cu actorii care întruchipează in mod aproape ireal de bine primatele, încearcă să transmită un mesaj de pace, nu doar intre oamenii și maimuțe, ci chiar intre oameni și oameni și intre maimuțe și maimuțe.
Desfășurarea acțiunii ţine spectatorul încordat prin desele răsturnări de situație, in film conducerea și avantajele acesteia fiind preluate când de om când de maimuță.
Personajele pozitive din ambele tabere reușesc să supraviețuiască in pofida rănilor, fie ele de natură fizică sau melancolico-psihico-morală.
Deși diferențele intre om și maimuță sunt destul de evidente, regizorul reușește să atribuie maimuţelor trăsături și sentimente umane. Bunăoară ele plâng, transpiră, iubesc, trădează, încalcă nouă din cele zece porunci și sfârșesc prin a sfârși mult mai uman decât ne-am fi așteptat.
In schimb oamenii primesc și ei unele trăsături ale primatelor, reușind să se maimuţărească in mai toate scenele de acţiune.
Dramatismul situației crește proporțional cu momentele in care descoperim latura umană din animal și invers.
Celebra dilemă existențială "ce-a fost înainte, oul sau găina? " capătă conotații futuristice transformându-se in "ce va fi in viitor, omul sau maimuța?!"
Nu poate lipsi sub nicio formă celebrul discurs motivaţional strecurat cu o subtilitate inutilă de regizor in dialogul dintre maimuța rea și cea bună (bad monkey-good monkey game) de la finalul înfruntării finale dar și al filmului.
Lupta dintre bine și rău, ilustrată superb in scenele cu vădită influență din filmele cu Bruce Willis, sugestionează că deși primata bună iese învingătoare adevărații învingători sunt spectatorii, in special cei americani.
Faptul că incă o naţie, fie ea și una de maimuțe, se recunoaște învinsă in faţa puterii americane, nu face altceva decât să consolideze, deși nu mai este nevoie, statutul de ţară dominantă a Americii.
Conform reţetarului școlii americane de film, Planeta Maiumuţelor Trei este o reușită, urmând să fie luate in colimatoriu și alte animale, prea lăsate in pace până acum.
Până una alta ochelarii primiţi la intrarea in sala de proiecţie merită toți banii!

                Text. Cristi Liţeanu

Șase-șase, poartă-ţară. Sau alternativă la o fugă la Mamaia.

Tu zici că dacă e august toți o pornesc spre veșnicul litoral sâmbătă cu noaptea in cap.
Și cu berea in nas. Tu vrei să fii altfel! Alegi altceva. Tu o arzi, tot cu noaptea in cap, dar pe cealaltă autostradă. La șapte și ceva faci dreapta spre Curtea de Argeș. La opt ești la Mănăstire. Zidurile, cu tot cu Ana, sunt la fel ca acum cinșpe ani, la ultima vizită. Taxa de fotografiere e alta. Deh, și vremurile sunt altele. Poţi cumpără un magnet de frigider cu locația, singurul lucru românesc, sau orice alt kitsch Made in China. Frumusețea și liniștea locului de neprețuit.
Nu zăbovești prea mult și părăsești orașul deja sufocat de căldura ce promite să devină caniculă. Ţi drumul cu prioritate și după ceva serpentine cuminți o cârciumă și o cetate se inalţă semeţ pe stânga. Dacă ești putoare rămâi la bere. Dacă ești curios te bagi spre cetate urcând cele o mie patru sute patru zeci și opt de trepte! Când ești la jumătate te simți aproape la sfârșit. Sau aproape sfârșit. Sus, merită cinci lei intrarea și mult mai mult priveliștea. In rest niște ziduri încărcate de istorie.
Odată cu febra musculară iei mașina și mergi mai departe. Mai departe e Barajul Vidraru. Impunător și aglomerat. Aceleași suveniruri și alte selfie-uri cu barajul. Sau o plimbare cu vaporașul. Drăguț.
Must see-ul itinerariului este Transfăgărășanul, și pornești spre el și spre mai răcoare.
Transfăgărășanul incepe cu un popas. Ceva legat de urși. Dar doar cu numele. Rulote de închiriat peste noapte. Patruzeci de lei de doua persoane, șaptezeci de patru.
Lași un pipi la toaletă și motorul la umbră să se răcească și pe urmă incepi să urci. Și iti place! Stânga și dreapta altă Românie. La fiecare cinci minute iţi vine in minte faimoasele vorbe..."Frumoasă ţară..."
Tragi pe dreapta sau pe stânga, că nu contează. Te descalţi să simţi iarba rece. Și o simți. Cât o mai fii până la Bâlea?! Iţi pui mâna drept cozoroc și vezi. Hai sus! Și la propriu și la figurat. Urci, faci stânga, urci, dreapta, urci....intri in tunel, și când ieși, aceiași altă Românie dar in alta lume. Zici "Oau", deși știai ce ai să vezi. Frumos! Altfel de frumos! Zâmbești cu gândul la cele 36 grade din București făcând in minte un calcul: 36 minus 12...
Hanoracul a fost o idee bună! Ești in nori frate! Te caci in ea de plajă, ajungi tu și acolo!
Aproape că nu vrei să pleci. Dar ai parcat pe interzis, printre tarabele cu chinezisme. Asta te oftică. Zici că e la Unirii la opt dimineaţa.
Pe urmă cobori. Pe urmă, pentru că șoseaua abia se vede. Ești incă in nori. Alte serpentine, aceiași altă frumoasă Românie. La Cascadă nu mai oprești. Se vede de departe că nu ai unde să parchezi. Transfăgărășanul se cam termină. Deși poţi să ii dai optzeci nu o faci. Să nu cumva să treci de panoul cu "Păstrăvăria Albota 4km" Faci dreapta și iei drumul neasfaltat in piept. Și praful in nas. La păstrăvărie ar fii culmea să iei ceafă de porc. E dezlegare la ciorbă de păstrăv și păstrăv la tigaie cu mămăligă și mujdei. Peste umăr sunt miile de frați ai celor din farfuria ta. Aproape la fel de proaspeți. Nici n-a fost scump. Dacă ai ladă frigorifică poți lua și acasă. Dar nu iei. In schimb iei drumul de Brașov. Dacă nu mâncăi așa bine la Albota puteai să te oprești la o ciorbă de fasole in pâine la Sâmbăta. E pe stânga la șosea.
Brașovul il știi bine. Cine nu-l știe!
Il tranzitezi cu gândul la un scurt popas in Bușteni. Popasul se transformă intr-o plimbărică. Aer curat de munte, Caraimanul parcă zâmbește. Deneul nu! Il iei la picior ca viteză, dar doar până scapi de Bușteni. Până in București mai e puţin. Incă o autostradă și aproape gata voiajul.
Pe cei cinci sute de metri de centură pe care ii ai de parcurs rememorezi: șase obiective turistice, șase sute de kilometri, două autostrăzi, două anotimpuri, două lanţuri muntoase și doar un răsărit și un singur apus. Intr-o singură zi și aproape un plin de benzină.
Hai că e tare!


             Text. Cristi  Liţeanu

Ol esclusiv...

Plaja ţine de Apele Române. De tine ţine ce plajă alegi. Serviciile ţin de micii și mereu bronzaţii întreprinzători. Sistemul este unul "all exclussive", pe care însă și-l poate permite oricine. Deși nimeni nu-i acordă importanța cuvenită, genul acesta de comerț este unul complex și destul de bine gândit. Este compus dintr-o întreagă rețea de achiziționare, producere și distribuție a unei largi game de produse și (sau) servicii.

Precum marile corporaţii micii întreprinzători fac studii de piaţă, brain-storming-uri, team-building-uri, promovare, campanii publicitare și promoții. 
"- Mo' anu' trecut, ce-a mers mai bine, porumbu' sau gogoașele?
- Porumbelu' fiert, mâncai-aș ochii la el dă porumbel sburător!
- Poi atuncea, vara asta tot pă porumb fert mergem, geacs!" 
Asta dragii mei, e studiu de piață! 
Iarna, la gura sobei, cu cana de vin fiert in mână, oftând ușurat și scărpinându-se gânditor după ceafă, eternul bronzat mic întreprinzător concluzionează: "- La vară canci pepeni pă plaje! Nu vindem!
- Da' dă ce mă, e grei dă cărat?!? Întreabă atentă și  curioasă piranda.
- Nu fă, nu d'aia! Nu găsâi nici o rimă la pepeni... Ce strigăm noi la cleenţi pă plaje?!?"
Asta dragii mei, este brain-storming!
"- Alou! Marene, m-auzi mo'?
Ia mașina, ia căruţa, ia pirandele, puradeii, ia pă toată lumea să moară mama, și hai la cârciumă să vedem care o arde pă porumb, care pă gogoașe, care pă nămol, care pă mure, că incepe turiștii să vine pă plaje!"
Asta dragii mei, se numește team-building!
E prima zi de concediu. Prima zi de plajă. Te bucuri de răcoarea dimineții, de ultraviolete și de șezlongul din primul rând cu vedere la mare.
Sunetul valurilor care se sparg incet de mal te relaxează. Deodată toate astea sunt intrerupte de: "Gogoșica frumușica iţi repară și bășica!!!"
Iţi vine să arunci cu ceva după vânzătorul ambulant de gogoși calde, dar doi vecini de șezlong tocmai cumpără de la el două cu gem și una cu ciocolată. 
Asta dragii mei se numește promovare!
Printre hiturile verii, printre zumzetul mulțimii de turiști, printre strigătele de bucurie ale copiilor de pe plajă, iși face loc cel puţin la 30 de secunde distanță unul de altul câte un slogan: 
"- Porumbelu' lu' nea Nelu!"
"- Ia la peatra dă călcâie, de te scapă și dă râie!"
"- Un porumb sau o gogoașă, face nevasta frumoasă! "
"- Dacă crezi că ești nasol, ia și dă-te cu nămol! "
"- Avem mure și afine, buzunaru' de te ţine!"
"- Porumbelul cel mai fiert, e ca părul dă pă pept!"
Asta prieteni se numește campanie publicitară! 
Clientul sau posibil-viitor-clientul, chiar dacă nu schițează nici cel mai mic gest sau mimică cum că ar fii interesat de produs, este abordat cu cele mai diverse și (sau) diversificate oferte:
"- Boss, e ORI' boss! Adidas original boss! E din port loat boss...dă pă vapor...nu e plătite taxele și d' aia e așa eftin boss! Hai dă-mi douășcinci și ia-l! Boss, am și pă negru. Iţi dau două la patrujeci...Original boss dă boss! 
- Hai bossulică că ejti chitră...ia-l la cinșpe lei! Uite, nu mai câștig io nimica..."
Ei bine oameni buni, asta înseamnă promoție!
Odată cu trecerea timpului ofertele micilor întreprinzători se diversifică, se multiplică se updatează.
Dacă la începuturile acestui tip de afacere produsele comercializate erau in număr foarte mic, serviciile erau aproape inexistente. In ultimii ani serviciile oferite turiștilor au cunoscut o dezvoltare destul de mare iar numărul de produse s-a dublat, sau chiar triplat.
Au apărut așadar, servicii de masaje, de tatuare, de ridicat castele de nisip, de uns cu crema, de plimbat cu vaporașul, de ţinut de vorbă nevasta, de aprins țigara pe vânt, de dus după bere, de spart seminţe in locul clientului, de umflat salteaua, de "umflat" portofelul, și multe altele. 
Diversitatea produselor comercializate ne obligă la o scurtă trecere in revistă: porumb fiert, gogoși, mure, nămol dă Techirghiol, reviste, ziare, cărți de joc, de citit, almanahe, romane, de colorat, seminţe, pepene, clătite, ajutoare umanitare , cartele pre-pay portocalii, martori ai lui Iehova, adventiști, biblii, oriflame-uri și avoane, loz in plic, îngheţăţi, și lista e lungă. Cam cât de la Mamaia la Doi Mai de lungă...
In condițiile date, in cazul in care turistul iși dorește momente de liniște și pace interioară se recomandă un sejur in următoarele (mai mult sau mai puţin) stațiuni:
- Dăbuleni. Satul este absolut părăsit vara, toți locuitorii fiind in piețele din București comercializând pepeni.
- Jina Sibiu. La fel ca in cazul Dăbuleniului, satul Jina este pustiu, sătenii ocupând tarabele cu produse tradiționale in toată ţara.
- Periș. Pentru neatenți poate fii ușor confundat cu capitala Franței. 
Pentru orice fel de informații vă stăm la dispoziție la adresa alăturată, sau putem fii contactați la numerele afișate pe ecran.
Unitatea noastră vă dorește distracție plăcută petrecere de pietoni! Dacă apar manifestări neplăcute adresaţi-vă coleguluui de cearceaf.
Vă dorim o zi in continuare și vă mulțumim de ocazia de care aţi dat dovadă!

                                                             Text: Cristi Liteanu