marți, august 12, 2014

Șase-șase, poartă-ţară. Sau alternativă la o fugă la Mamaia.

Tu zici că dacă e august toți o pornesc spre veșnicul litoral sâmbătă cu noaptea in cap.
Și cu berea in nas. Tu vrei să fii altfel! Alegi altceva. Tu o arzi, tot cu noaptea in cap, dar pe cealaltă autostradă. La șapte și ceva faci dreapta spre Curtea de Argeș. La opt ești la Mănăstire. Zidurile, cu tot cu Ana, sunt la fel ca acum cinșpe ani, la ultima vizită. Taxa de fotografiere e alta. Deh, și vremurile sunt altele. Poţi cumpără un magnet de frigider cu locația, singurul lucru românesc, sau orice alt kitsch Made in China. Frumusețea și liniștea locului de neprețuit.
Nu zăbovești prea mult și părăsești orașul deja sufocat de căldura ce promite să devină caniculă. Ţi drumul cu prioritate și după ceva serpentine cuminți o cârciumă și o cetate se inalţă semeţ pe stânga. Dacă ești putoare rămâi la bere. Dacă ești curios te bagi spre cetate urcând cele o mie patru sute patru zeci și opt de trepte! Când ești la jumătate te simți aproape la sfârșit. Sau aproape sfârșit. Sus, merită cinci lei intrarea și mult mai mult priveliștea. In rest niște ziduri încărcate de istorie.
Odată cu febra musculară iei mașina și mergi mai departe. Mai departe e Barajul Vidraru. Impunător și aglomerat. Aceleași suveniruri și alte selfie-uri cu barajul. Sau o plimbare cu vaporașul. Drăguț.
Must see-ul itinerariului este Transfăgărășanul, și pornești spre el și spre mai răcoare.
Transfăgărășanul incepe cu un popas. Ceva legat de urși. Dar doar cu numele. Rulote de închiriat peste noapte. Patruzeci de lei de doua persoane, șaptezeci de patru.
Lași un pipi la toaletă și motorul la umbră să se răcească și pe urmă incepi să urci. Și iti place! Stânga și dreapta altă Românie. La fiecare cinci minute iţi vine in minte faimoasele vorbe..."Frumoasă ţară..."
Tragi pe dreapta sau pe stânga, că nu contează. Te descalţi să simţi iarba rece. Și o simți. Cât o mai fii până la Bâlea?! Iţi pui mâna drept cozoroc și vezi. Hai sus! Și la propriu și la figurat. Urci, faci stânga, urci, dreapta, urci....intri in tunel, și când ieși, aceiași altă Românie dar in alta lume. Zici "Oau", deși știai ce ai să vezi. Frumos! Altfel de frumos! Zâmbești cu gândul la cele 36 grade din București făcând in minte un calcul: 36 minus 12...
Hanoracul a fost o idee bună! Ești in nori frate! Te caci in ea de plajă, ajungi tu și acolo!
Aproape că nu vrei să pleci. Dar ai parcat pe interzis, printre tarabele cu chinezisme. Asta te oftică. Zici că e la Unirii la opt dimineaţa.
Pe urmă cobori. Pe urmă, pentru că șoseaua abia se vede. Ești incă in nori. Alte serpentine, aceiași altă frumoasă Românie. La Cascadă nu mai oprești. Se vede de departe că nu ai unde să parchezi. Transfăgărășanul se cam termină. Deși poţi să ii dai optzeci nu o faci. Să nu cumva să treci de panoul cu "Păstrăvăria Albota 4km" Faci dreapta și iei drumul neasfaltat in piept. Și praful in nas. La păstrăvărie ar fii culmea să iei ceafă de porc. E dezlegare la ciorbă de păstrăv și păstrăv la tigaie cu mămăligă și mujdei. Peste umăr sunt miile de frați ai celor din farfuria ta. Aproape la fel de proaspeți. Nici n-a fost scump. Dacă ai ladă frigorifică poți lua și acasă. Dar nu iei. In schimb iei drumul de Brașov. Dacă nu mâncăi așa bine la Albota puteai să te oprești la o ciorbă de fasole in pâine la Sâmbăta. E pe stânga la șosea.
Brașovul il știi bine. Cine nu-l știe!
Il tranzitezi cu gândul la un scurt popas in Bușteni. Popasul se transformă intr-o plimbărică. Aer curat de munte, Caraimanul parcă zâmbește. Deneul nu! Il iei la picior ca viteză, dar doar până scapi de Bușteni. Până in București mai e puţin. Incă o autostradă și aproape gata voiajul.
Pe cei cinci sute de metri de centură pe care ii ai de parcurs rememorezi: șase obiective turistice, șase sute de kilometri, două autostrăzi, două anotimpuri, două lanţuri muntoase și doar un răsărit și un singur apus. Intr-o singură zi și aproape un plin de benzină.
Hai că e tare!


             Text. Cristi  Liţeanu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu