Ba, mama e maica-mea!

Am avut de ales; să mănânc un castron cu floricele sau să scriu asta. Deci...
Mama-i numa' una! De la primul scutec până la prima țigară mama-i numa' una!
Bă, maică-mea m-a crescut cum a știut ea mai bine. Ea m-a ținut de frunte când boram ca prostu' de la berea turnată in mine cu "rockerii" . A doua zi m-a iubit la fel. 
Mama mi-a apretat cămașa cand m-am dus să-i recit poezii lui ceaușescu. Tovarășa mi-a lăudat cămașa. Am fost atât de mandru! Ăla n-a mai venit.
In prima compunere despre mama, in loc să scriu că lucrează la galvanizare, am scris vulcanizare. A râs. A doua zi m-a crezut la fel de deștept. 
Maică-mea mi-a văzut prima zâmbetul ăla tâmp de adolescent îndrăgostit, și tot ea , lacrimile de suferind din dragoste. A doua zi m-a crezut la fel de frumos.
Frate, mama m-a luat in brațe când n-am intrat din prima la liceu, și a doua zi m-a văzut la fel de isteţ .
Băi nene, maică-mea nu m-a intrebat niciodată unde sunt ci dacă sunt bine! 
Mă ruga mereu, când plecam in deplasare să dau un semn când ajung, indiferent de oră. Eu mă luam cu nebunii la spriţ iar a doua zi o intrebam de ce e obosită și de ce n-a prea dormit. 
Tot ea mi-a acceptat minciuni pe care nici măcar un copil nu le-ar fi crezut. Zâmbea. A doua zi mă credea din nou.
Mama a fost alături de soția mea când a născut. Am fost invidios și imi amintesc chiar am certat-o. A doua zi uitase.
Mama mi-a înghițit fiţe de genul "ce știi tu" sau "nu mai sunt vremurile alea" sau "las' că știu eu mai bine". A doua zi n-a spus niciun "ţi-am zis eu".
Puteam să mănânc un castron cu floricele in loc să scriu asta, sau puteam sa dorm... Azi m-ar fi iubit la fel!
La multi ani, maică-mea!

Din nou despre covrigi.

Am descoperit că mă liniștesc banii.
Bine nu ei in persoană ci numărul lor. Devin si eu cumva sclavul banilor?
Nu am mulţi. Niciodată. Indeajuns nici atât. Cum iau mai mulţi decât mă asteptam, chiar și cu o sută in plus, mă bucur precum fim-ea când primește covrigel cu ciocolată. Dacă i-aș da, ar mânca de trei ori pe zi covrigel cu ciocolată. E clar! Banii sunt covrigelul meu cu ciocolată! Mă bucur maxim cand ii am, nu mă ţin mult, nu vreau să-i impart cu nimeni, și când se termină imi dau lacrimile și mai vreau. La fel cum copilului nu-i dau prea mulţi covrigei cu ciocolată, pentru că o doare burtica, nici mie nu-mi dă nimeni prea mulţi bani. Din motive asemănătoare. Ea primește in fiecare weekend, eu doar pe cinci ale lunii. Ea termină covrigelul cu ciocolată in zece minute, eu banii cam la fel. Apoi, covrigelul cu ciocolată se duce pe apa toaletei. Banii mei la bănci. Same story.
E conștientă că următorul covrigel cu ciocolată il va primii peste o săptămînă și, deși ii vine să tragă de el, nu o face. Nici eu! Sunt copii care au parte zilnic de covrigel cu ciocolată ca și cum părinții lor au fabrică in casă. I-aș numii copii de covrigi gata. Eu nu am covrigărie d'asta. Nici fraierul de tata nu are. El a lucrat la I.O.R. și acum e șomer de lux. Covrigii nu a o tradiție in familia noastră. In schimb găurile de covrig da.
Covrigelul cu ciocolată e slăbiciunea copilului, și mai nou și a mea. Acest "călcâi al lui Achile" personal, covrigelul cu ciocolată imi dă coșmaruri dar și vise frumoase. Este ţelul meu. Pentru asta muncesc, trăiesc, respir. O inţeleg pe cea mică.
Banii sunt covrigelul meu cu ciocolată. Televiziunea este o covrigărie. Șefu' e modelator cocă. Ciocolata o pune doamna contabilă. Statul vrea și el din covrigelul meu cu ciocolată. E obișnuit cu găurile așa că...
De multe ori nu-l mănânc. Stau pur și simplu ore intregi și mă uit la el. Mă gândesc la el noaptea, dimineața, și-n culcare și-n sculare. Nu pot renunța la el. Da, recunosc, SUNT dependent de covrigelul cu ciocolată!
Banii sunt covrigelul meu cu ciocolată. Covrigelul cu ciocolată e viaţa mea! Banii e viața mea. Sunt sclavul, ba nu mai jos, ajutorul de sclav, al covrigelului, pardon al banilor.

Peste șase luni:
"Bună sunt Kostell și sunt dependent de covrigei cu ciocolată! "
"Bunnnăă Kostell! "

                                                         Text Cristi Liteanu.

Ai gresit, ai gresit, treci la BLOC esti pedepsit...

Ce trebuie știut inainte să vă mutați la bloc:

- Cățelul doamnei de la doi e frumos și cuminte chiar dacă e aproape fără blană, are purici și începând cu cinci  dimineaţa latră ca un turbat până e scos afară, unde va face un căcuţ in care vei călca tu când pleci la muncă. 

- Avizierul este ca o icoană! De câte ori se afișează întretinerea te inchini.

- Există cel puţin un vecin pe etaj care se plictisește îngrozitor de repede de modelul de gresie si faianță din  apartamentul său. 

- Sâmbăta și Duminica sunt zile libere doar de la serviciu. Nu și de la găurit, spart, mutat mobilă și bătut cuie.

- In timpul nopții sau in timpul orelor de liniște vecinului de deasupra ii cade pe parchet o cantitate dublă de  obiecte. Si ca număr și ca greutate. 

- Oricât de incet ai asculta tu muzică e mai tare ca bormașina vecinului. Așa zice el.

- Programul de liniște este afișat orientativ, orice modificare este primită doar cu o înjurătură printre dinti.

- Bătutul in teava nu mai e de mult la modă. 

- Locul de parcare nu este al tău și nici al copiilor tăi, ci a urmașilor, urmașilor...

- Nici un vecin, indiferent de vârstă, sex, sau orientare religioasă nu scapă de suspiciunea de a fi colaborat cu  securitatea.

- Femeia de servici nu trebuie subestimată, nici ea nu știe câte știe.

- In caz de extremă urgență cabina liftului poate fi folosită și ca WC.

- Pentru sănătatea dumneavoastră, dacă e spălat pe jos, nu călcaţi!!!

- Orice spui domnului administrator poate fi, și va fi, folosit impotriva ta la ședința de comitet.

- Fondul de rulment nu e treaba ta. Tu doar il plătești. Există profesioniști adevărati care se ocupă de asta.

- Liftul se cheamă apăsând butonul. Dacă acesta intârzie să apară se acceptă chemarea lui prin picioare in ușă    și ciocănituri repetate.

- Intotdeauna tu ești vecinul model, restul fiind doar "niște ţărani mutaţi la bloc".

- Restanţierii sunt și ei oameni dar nu merită respectul nimănui. Totuși nimeni nu îndrăznește să-i ia la intrebări.

- Administratorul NU fură. Doar că folosește un calculator științific. Tu de unde să mai ai așa ceva?!

- Dacă nu știi numele vecinului, "vecine" e un apelativ universal valabil.

- Fiecare scară de bloc are cel puţin un "detectiv" , un "turnător" , un "observator" și un glumeț. 

- In afară de tine toţi fură la apometre și repartitoare.

- Pensionarii nu sunt zgîrciți. Sunt foarte calculaţi.

- Este interzis să cari marfă cu liftul! Mortarul și tencuiala dată jos de pe pereți nu sunt marfă. 

- In afară de al tău, toţi copiii vecinilor sunt niște "draci impieliţaţi"!

- Nimeni nu aruncă hârtii in scara blocului, nu lipește gumă pe ușa liftului, nu lasă capacul ghenei ridicat. E o  conspirație periculoasă a blocului de vis-a-vis.

- Cine plătește cel mai puţin la intreţinere fură! Cine plătește cel mai mult "dă-l dreacu' că oricum iși permite"!

- Ședinţele se organizează fix la orele când cei mai tineri locatari muncesc și boșoro...pardon, bătrânii sunt  liberi.

- Anunţurile se citesc, dar nu se iau in seamă.

- La ședinţa de comitet nu e ca in parlament, hotărârile se pot vota și fără cvorum. Ele vor fi comunicate ulterior  prin celebra metodă "ai auzit vecine?" 

- Uscătoria se numește spațiu comun doar in cadastru. In realitate aparține celor de la parter și se folosește la  depozitarea murăturilor și a portbagajelor de Logan.

- Locatarii etajelor superioare au dreptul să folosească grădina doar pentru a-și recupera obiectele căzute  cand scutură covoarele. 

- Dacă vecinul bețiv iși bate nevasta nu se apelează poliţia. Dar dacă trei adolescenți fumează o țigară și beau o  bere in scară, boșoro...pardon, pensionarii incing telefoanele.

- Orice locatar care se intoarce de la hypermarket trebuie să zăbovescă in faţa blocului minim 20 de minute cu  portbagajul deschis și cumpărăturile la vedere.

- Sâmbăta, Duminica și de sărbători, scara blocului se transformă in carte de bucate.

- Din păcate tradiţionala metodă de socializare "vecine, o cană de zahăr până maine" dispare incet-incet. Ea  tinde să fie înlocuită cu "nu cer nimic de la zgârcitul ăla, mai bine cobor la magazin!"