Cronică dă film. Despre un film.

Meteahna americanilor de a-și termina filmele cu happy end lovește din nou.
Meteahna românilor de a traduce titlul filmelor americanilor lovește și ea. Poate pentru prima oară după "era Irina Margareta Nistor" titlul unui film putea să fie tradus mòt-a-mòt fără a fii scos din context. Vorbesc despre "The gone girl" , tradus total neinspirat "Fata dispărută" . "Fata dusă" nu este doar un titlu potrivit ci chiar esența filmului.
The bitch, sau jigodia cum plăcut o alintau și traducătorii dar și "colegii" de vizionare, e o blondă bună cu fund de "stripteoză" care reușește să insceneze crima perfectă. Care crimă i-o pune in cârcă lu' bărbasu'. Victima, chiar ea. Care dispare. El trage ponoasele, iar intre două ponoase i-o trage unei puștoaice care pe urmă recunoaște, inainte să recunoască el, in direct la televiziune, America il urăște, nimeni nu il crede nevinovat, poate puţin poliţista care il anchetează și care bea cafea in toate scenele.
Dacă nu aţi inţeles nimic până aici nu vă simțiţi prost, nici eu. Și nici vecinul de scaun care pe tot parcursul filmului a intrebat-o pe prietena lui despre ce se întâmplă pe ecran.
Spre finalul filmului fata dusă dispărută, apare. Cică, vezi Doamne, violată, bătută și fostă sechestrată, de către un fost, care fost acum e puţin cam fără beregată, luată de către fata dusă fostă dispărută. Bărbasu' nu doar că nu o crede nevinovată, dar se cacă pe el de frică să locuiască sub același acoperiș cu nebuna!
Care nebună e văzută de America ca o minune întoarsă și salvată. Acum și însărcinată. Aici intervine eternul și fascinantul happy fucking end... ăsta micu' rămâne căcat pe el de frică cu fata dusă fostă dispărută, tăietoare de beregată, actualmente viitoare mamă a copilului lui, doar pentru că un idiot de scenarist și un meseriaș de regizor cred cu tărie că americanii iubesc happy end-urile!!!
Mie mi-a plăcut pentru că a fost Orange Film și pentru că sosul de brânză de la nachos a fost la fel de gustos.
Ps. Americanii chiar iubesc happy end-urile!!!

Text.    Cristi Liţeanu

Poezie patriotică modificată genetic.

S-a-ntâmplat să te-apuce bucuria 

Că trăiești in România?

Știi ce norocos tu ești 

Că trăiești in București? 

Lasă-mă ca să iţi spun

Ca să vezi că nu-s nebun,

Nici iarna nu e ca vara 

Nici satul Ca Capitala.

Pe aici prin București 

Cam pe toate le găsești, 

Din oraș sau parvenită

Toată floarea cea vestită. 

Ţi-ai lăsat casa natală

Ai fugit la capitală, 

Ai dat aerul curat

Și-ai făcut rahatul praf.

Fericirea cea mai mare

E când cauţi de parcare,

Dacă-n trafic e prea rău 

Te înghesui la metrou.

In tramvai știi care-i rolul

Să te prindă controlorul, 

Doi Doi Șase-i cam la fel 

Rămâi fără portofel.

La sfârșit de săptămână 

Lumea-n parcuri se adună, 

Oameni mari, băieți, fetițe 

Și... spărgătorii de seminţe.

Chiar cu portofelul gol

Toată lumea-i pe la Mall,

Fete-n haine colorate 

Și burtoși cu cefe late.

Dacă stai in capitală 

Locuiești cumva cu fală, 

Nu contează cât e metru'

Cu chirie stai in centru.

Dacă nu stai cu chirie

Toată România știe, 

Nu că poate sau că parcă 

Trei decenii rate-n bancă.

De dai drumu' la căldură 

Tot salariu-i pe factură, 

Vara dacă vrei răcoare 

Tot la buzunar te doare.

Dacă ţi-a rămas vreun ban

Tu dai fuga la Auchan, 

Pui la fund in cărucior 

Nu ţi-a mai rămas un chior.

Vrei ca să trăiești cu stil

Ai factură la mobil,

Iar acasă spune drept

Cablu și cu internet.

Lift, parcare, mers pe jos

Nu vreau să-nțelegi pe dos,

Tre' să știi așa cum este

Aici totul se plătește. 

Stai, aproape c-am uitat

Că mai ai de dat la stat,

Impozitul pentru mașină 

Ce-a mai rămas din chenzină.

Șuţi și dealeri, prostituate

Pe aici avem de toate, 

Fii atent iţi spun pe bune

Că rămâi și fără nume. 

Incă ceva de știut 

Orice lucru-ai de făcut,

Nu faci practic nicio treabă 

Dacă nu ai să dai șpagă. 

Nu-ţi mai pasă nici de trafic

Praful nu-i un lucru tragic,

Da' , dar stai la capitală 

Curu-i gol și burta-i goală! 

Text: Cristi Liţeanu

Fie pâinea cât de rea, tot mămăliga e mai bună!

Nu am să părăsesc România!  Nu incă! In fiecare zi văd in jurul meu oameni și motive pentru a rămâne.
Iată câteva dintre ele:
 Lumea a început să citească. Din ce in ce mai des văd in jurul meu tineri sau bătrâni care citesc. Chiar azi in metrou un tânăr citea "Zece pași simplii pentru a obține cetățenie canadiană".
 Revine moda politeții. Acum două zile doi adolescenți au oferit locul unei bătrâne. După ce și-au și-au băgat [...] in cei care le atrăsese atenția că stau pe locurile rezervate persoanelor in vârstă și femeilor gravide.
 Românii sunt din ce in ce mai civilizați. De exemplu intr-o zi unui șofer, din greșeală, i-a căzut pe geam ambalajul de la o shoarma cu de toate. După ce i-am atras atenția, mi-a zâmbit și a coborât personal din autoturism, și a luat gunoiul de pe jos. Apoi a aruncat cu el după mine strigând "Ce te fute pă tine grija unde arunc eu gunoiu'?!?"
 La fel și in trafic. La o trecere de pietoni, opresc, și il invit pe pieton să traverseze. El, foarte amabil, imi face semn să trec eu. "Dar vă rog!" insist , "E dreptul dumneavoastră! " Ușor incurcaţi de atâta amabilitate amândoi facem primul pas. Deși era dreptul lui, pietonul imi cedează acest drept argumentînd: "da' treci in morţii mătii odată!!!"
 Românii sunt mari iubitori de artă. Drept dovadă există multe tablouri sau sculpturi celebre,  care se află in posesia lor. Poliția incă încearcă să-i identifice.
 Nivelul de trai este in ţara noastră la un așa nivel încât, pentru un român, intre două sute de mii de euro și două milioane de euro nu este nicio diferență. Pentru o diferență de cinci lei se stă și la coadă.
 Combustibilul auto este la un preț foarte convenabil, dovadă ambuteiajele din fiecare zi și fiecare intersecție.
 Învătământul românesc se ridică la standarde foarte inalte. In ce altă ţară din lume mai poți invăţa incă din clasele primare pe lângă să socotești și să citești și cum să crack-uiești sau să hacker-ești softuri, programe, jocuri.
 Sistemul medical e foarte bine pus la punct. Nu in multe țări din lumea asta ai șansa să ajungi la spital cu piciorul rupt și să pleci operat de apendicită.
 In România sunt foarte multe locuri de muncă. Foarte multe locuri de muncă plătite atât de prost încât jumătate de salariu il dai pe transport și jumătate pe mâncare.
 Clima și relieful sunt atât de variate încât iţi poți petrece o minunată vacanță pe plaiuri mioritice...sau două cu aceași bani in Saint Tropez.
 Resursele naturale sunt inepuizabile...altfel nu imi explic cum de sute de ani toţi "investitorii" străini fură non-stop și totuși încă mai avem petrol, gaze, cărbune...
 Tradițiile și cultura românească sunt respectate și chiar duse mai departe...așa că in țări precum Spania sau Italia toată lumea a auzit de Guţă, Salam sau Vijelie.
 Tehnologia este la loc de cinste in România. Orice român iși permite in zilele noastre ultimul model de smartphone, tabletă, laptop sau plasmă...in rate.
Așa că mai gândiți-vă inainte să fugiţi din ţară. Mai dați o șansă tinerilor. Lăsați-i pe ei să plece primii...

Text. Kostell Smith

Odă unui pahar dă vin. O, dă-l pe gât!

            Odă in litrul antic.

O tu, licoare trimisă parcă de la zei

Gustată in pahare de cristal chiar și de ei,

O tu, plăcută oamenilor răi, dar și cuminți 

Tu stai la loc de cinste lângă sfinți sau președinți. 

O, miraculoasă băutură 

Care dezlegi sau lacăt pui la gură, 

Cântată de mii de ani in poezii 

Tu cântă-i pe cei la care vii.

O, ciudată apă colorată 

Ce la genunchi ajungi deodată, 

Din vremuri vechi, nu-i un secret 

Tu faci din om normal, poet!

O, tu romantică minune curgătoare 

Ce dragostea din mică o faci mare,

De-atâtea ori poveste curioasă 

Tu din femeie urâtă, o faci frumoasă. 

O, ambrozie contemporană 

Ce spiritului ii folosești ca hrană, 

Și nu odată ca un vis frumos

Tu faci din orice slab un curajos.

O, gustoasă băutură licoroasă

Ce stai alături de noi toţi la masă, 

De când pe lume te-ai aflat

Tu pe copil il faci bărbat. 

Ţie ţi-nchin această odă dulce

Precum e gustul tău ce vise imi aduce,

Pe tine te-au slăvit in versuri și cântări 

Poeți de peste ţări de peste mări. 

Închină pentru tine intreagă lume

Femei frumoase, femei bătrâne, umoruli
Bărbați voinici, care se duc sau vin

Alb, roșu sau roze, sec, dulce sau pelin.

Să ne trăiești ca până acuma, mii de ani

Fie că ești din Murfatlar sau din Tohani,

Băut la zile mari sau la mișto 

Din Dealu Mare până la Bordeaux. 

Poet de serviciu: Cristi Liţeanu.

Neștirile de la ora chici.

O femeie s-a dus la piaţă și pe urmă a trecut pe la solar. Din păcate nu și-a dat seama și a intrat cu cumpărăturile printre care și un carton de ouă. Acum ii se spune Cloșca cu pui de aur!

O firmă de pompe funebre se laudă că are cele mai mici prețuri din ţară. Am sunat și le-am spus că eu nu-i cred. Mi-au răspuns: "Să mori tu?!?"

Un medic din Făurei a prescris numai puţin de 98 de rețete cu pastile de memorie pentru un pacient care uita mereu unde iși punea flaconul cu Lecitină.
Întrebat cum il cheamă pe pacient doctorul a spus că a uitat.

Un crescător de animale din sudul Sudanului a hotărât să devină vegetarian. La scurt timp animalele acestuia au murit de foame, crescătorul mâncându-le hrana.

Doi porumbei călători au fost prinși fără bilet.

Pentru a fii in ton cu compoziția, băuturile tip cola se vor comercializa de acum in eprubete și pahare Berzelius. Deasemenea este obligatorie specificarea pe etichetă a laboratorului de chimie unde este fabricată băutura.

Un cercetător britanic a inventat pastila de dinaintea pastilei de după.

Text. Kostell Smith.

Muzica e viața mea! Mic indreptar muzicologic.

Recomandările mele muzicale in funcție de meserii, obiceiuri, apucături sau orientări:

Zidarii - Pink Floyd. Another brick in the wall.
Ginecologii - Madonna. Like a virgin.
Bucătarii - Salt' n Pepper.
Mecanicii de locomotive - Direcţia 5.
Șoferii de Tir - Roxette. Sleeping in my car.
Aviatorii - I belive i can fly.
Preoții - Please forgive me.
Barcagii - By the rivers of Babylon.
Gunoierii - Smells like teen spirit.
Gigolo - No woman no cry.
Minerii - Deep Central.
Pensionarii - Knocking on the heavens door.
Angajații de la crematoriu  - Dust in the wind.
Căpșunarii - Cranberries~Ode to my family.
Homosexualii - BackStreet Boys.
Hoții  - Take That.
Judecătorii - Metallica~The Unforgiven.
Măicuțele - Stairaway to heaven.
Portarii - The Doors.
Bodyguarzii - The Beat Goes On.
Beţivii - Nothing else matters.
Sinucigașii - Don't cry for me Argentina.
Pușcăriașii - I want to break free.
Presedinţii - The man who sold the world.
Teroriștii - Bang, bang he shot me down.
Interlopii - Gangsta's paradise.
Prostituatele - Somebody to love.
Ateii - God is a dj.
Pompierii - The roof is on fire.
Nimfomanele - I' ll do anything for love.

Text. Cristi Liţeanu.

                        Va urma.

Putin trebuie sa mai astepte putin...

Nu am nimic cu americanii. Cum nici ei nu au nimic cu rusii! Treaba cu filmul asta, The Equalizer, este ca dovedeste intocmai ce va spun. Denzel rupe capete de rusi pe capete. Ba, da' ce zic eu ca ii rupe, nu am mai vazut atat sange de la Craciun de cand cu sacrificiile porcine. Ce "egalitate" mosule, e o mie la zero pentru Denzel. Bruce Willis, care apropo's e mai carunt decat Denzel, e pistol cu apa fata de batranul Washington. Fost agent atat de secret incat nici noua nu ni se dezvaluie adevarata lui fosta ocupatie, momentan Denzel e angajat la un practiker de-al lor. La raionul bricolaj unde isi vede linistit de sculele lui pana cand il supara niste rusi tatuati. America e plina si de rusi tatuati si de prostituate care isi iau omor de la ei. Numarul lor scade vertiginos cand Denzel inetervine sa razbune hematoamele si contuziile cerebrale ale unei oarecare mici prostituate. In acest moment, nu doar el isi vede de sculele lui, ci si rusii tatuati. Unii dintre ei le vad chiar de prea aproape. In ochi, intre coaste, in cap, inima sau ficat, sculele isi fac treaba. Teatrul de actiuni se muta intre culoarul 6 si 29, de la raionul gradinarit, trecand incet pe la chimice si neferoase, incheind apoteotic la raionul scule si unelte. Descoperim astfel cum un rus poate sa fie impuscat si cu un pistol de impuscat cuie. Un batran negru carunt reuseste sa invinga o armata de rusi tatuati, vreo zece politisti corupti, cinci-sase senatori murdari si un sistem neputincios.
Concluzii:
1.Moscova tremura de frica.
2.Pushkin se intoarce... in mormant.
3.Putin se caca pe el de frica sa nu urmeze la cafteala.
4.De acum cumparaturile mele la Praktiker nu vor mai fi la fel.
Un angajat de la raionul bricolaj la casa de nebuni, va rog!!!
Am urmatoarele nelamuriri dupa vizionarea acestui film, asa ca rog eventualii angajati de la BricoStore, Dedeman, s.a. sa ma ajute:
1. Spiralul din scena cu bormasina infipta in creierul rusului e cu cap Vidia sau nu?
2. Surubelnita din ochiul aluia cu mustata e de doispe-n cruce sau dreapta?
3. Pistolul de impuscat cuie pentru galerii din finalul filmului, este pmneumatic, pe baterii, sau acumulatori?
4. E normal ca sarma ghimpata sa stea pe acelasi raft cu sacii din hartie plini cu ingrasaminte?


                     Text. Kostell Smith.

Ieși Acasă!

Ce-ţi face ţara asta de vrei să pleci din ea?
Bă, a zis cândva unu' "Nu te gândi ce poate face ţara pentru tine, gândește-te ce poți face tu pentru ţară!" Pe urmă, cineva l-a împușcat de la un geam și a murit in decapotabilă.
Ca să nu fie și el injunghiat in 102, românul pleacă din ţară.
Românul nu se întreabă nici ce poate face el pentru ţară, nici ce poate face ţara pentru el. Românul se întreabă ce ţară poate face ceva pentru el. Și, cum află despre una cum pornește să o "cucerească" . Ca pe o femeie agățată pe net. E conștient că nu arată ca in poze. E urâtă și nici nu miroase prea bine. Dar nu poate da inapoi. S-ar face de râs. Caută scuze, dar e doar o tragere de timp.
Unii reușesc să rămână mult timp cu una... Alții, mai sensibili se intorc la prima dragoste. Chiar dacă o fac cu coada intre picioare.
Oricum ar fi, mirajul unei relații cu o străină rămâne pentru mulţi ceva deosebit. Iar România rămâne fără pretendenţi. Nimeni nu ii oferă flori, nu o scoate in oraș și nu-i face complimente. E doar ca o femeie care in tinerețe a fost dorită de mulţi, iar acum a ajuns bătrână și toţi se feresc de ea.
România a rămas singură la poartă să croșeteze două pe faţă-una pe dos.
Din când in când câte un tânăr mai sensibil ii ia mâinile zbârcite de vreme și vremuri și ii le sărută. Atunci poeţii exultă. Pe urmă pleacă și ei. Pleacă să facă căcatul praf, iar unii chiar il fac!
"Dincolo e mai bine" a urmărit naţia asta de decenii. Uneori, dincolo chiar e mai bine.
In viață contează și unde ajungi și de unde pleci, dar cel mai important e ce e intre ele. Drumul. Drumurile. Distanțele. Și alea rutiere, da! Până la urmă contează și ce iese când tragi linie. Până la urmă fiecare știe mai bine ce contează.
Totuși, ce-ţi face ţara asta de vrei să pleci din ea?!?

Kostell Smith. Începuturile.

Imi amintesc inceputul cum a fost

De nopțile pierdute fără rost,

Scriam ca un poet fără odihnă 

In vin și fum găseam câte o rimă. 

Scriam de rău scriam de bine 

De multe ori de dragul unei rime, 

Mă lăudam că "eu scriu cu folos"

Scriam și mult, scriam și prost! 

Credeam că sunt citit de lume

Că mi-am făcut printre poeți un nume,

Scriam visând cu capu'-nori

Abia de-aveam doi cititori.

Mă-ncurajau prieteni, râzând cu mine 

Mă amuzam si eu și era bine,

Credeam că am talent, că am un dar 

Eram de fapt un poet mic si ordinar.

De fapt mă regăseam in scrisuri

Mă relaxam când făceam versuri,

In rime oglindeam prezentul

Inlocuiam "probabil" cu concretul.

De se-ntâmpla s-adorm gândind la scris 

Găseam ce rime căutam, in vis,

Și mă trezeam crezându-mă învingător 

Și că ce scriu va fi nemuritor. 

Incă visez că cineva iubește ce inventez când scriu 

Incă-mi doresc citit să fiu,

Și, ca să-nchei in modul egoist 

Eu mă semnez al vostru, veșnic Optimist!

Text. Kostell Smith a.k.a. Cristi Liţeanu

Un fleac, i-am citit!

Zic, să incerc să mai citesc și eu o carte... In metrou, sunt din ce in ce mai mulţi cei care citesc versus cei care "butonează" . Așa că, trag cu ochiul să văd ce mai citește lumea, poate mi se face poftă și mie!
In dreapta mea o doamnă intre două vârste citește mail-urile. Soţului!
Un gras, da' gras d'ăla umflat (cei obsedați de drepturile omului sunt rugați să citească supraponderal) citește meniul de pe o broșură primită de la un angajat al unui fast-food de cartier. La Unirea coboară, dar după faţă, nu cred că s-a hotărât ce mănâncă la prânz.
Un viitor posibil inginer iși citește Teza de Plagiat... pardon de Doctorat. Nu inţeleg nimic. Nici el!
O doamnă cochetă, foarte fumătoare după galbenul dintre degete, răsfoiește aproape plictisită o revistă cu coafuri. Nu găsește nimic care să o incânte. Cred și eu. E din '56. Doamna, nu revista!
Incerc să imi dau seama dacă ochelarista drăguţă citește sau iși verifică machiajul in tabletă. In sinea mea mă rog să citească. Citește! Sunt curios ce?!? Pe copertă nu scrie nimic, e doar un măr mușcat... O fi ceva cu Adam și Eva...
Un domn pensionar citește de două staţii o hârtie albă ce pare mai mult mâzgălită decât scrisă. Cuprins de curiozitate, imi fac loc printre oameni și mă apropii de el. E o trimitere de la medicul de familie. La R.M.N. la Spitalul Militar. Aha, deci știu unde coboară!
Pentru cei care nu au nici cărţi nici tablete sau smartfoane, cele mai citite sunt, in ordinea apariției: harta metroului, reclamele de pe pereți și ziarul vecinului de scaun.
Apropo's de ziare, ori e prea târziu și s-au epuizat alea moca, ori nu mai e la modă să citești ziarul. Salvează onoarea, celor ce citeau cândva ziarul, o doamnă care face integrame.
Un tip cu ochelari heliomaţi face pe interesantul și citește pe buze. Altfel nu imi dau seama de ce nu iși mai ia ochii de la bunăciunea care citește mișcând ușor buzele, prospectul unei creme anti-celulită.
Unul dintre cei doi eterni și fascinanţi badigarzi care asigură paza metroului, nu a călătorului, iși citește sms-urile de la iubita lui. Iubita lui mamă. După privire și cantitatea de salivă e vorba de cartofii prăjiți și cârnaţii care il așteaptă acasă.
Un elev de generală cu uniformă de liceu, citește orarul. După mingea de baschet din pungă ori are sport azi, ori o să chiulească.
E dimineaţă. In ochii tuturor se citește oboseala.
Mâine am să stau iar zece minute in faţa "tonomatului" cu cărți fără să imi aleg vreuna.
Librării sunt din ce in ce mai puține, ai mei nu mai au bibliotecă, la Diverta sunt cam scumpe...așa că... io cu cine citesc?!?
Ps. Sunt curios dacă doamna de etnie romă care s-a urcat la Obor știe să citească in palmă?

Scris de Kostell Smith.
Citit de tine.

Scrisoare deschisă către cercetătorii britanici.

           Dragii mei cercetători britanici.

Incă de la inceputul acestei scrisori aflați despre mine că sunt bine sănătos, ceea ce vă recomand și vouă.
Vă scriu in speranța că puteți ajuta această naţie greu încercată de vremuri, aducând nu doar lămuriri ci chiar răspunzând clar și exact la intrebari seculare care au chinuit generații peste generații.
Așadar, domnilor cercetători britanici, vă rog, aflați:
1. Cine-a pus cârciuma-n drum?!?
2. De ce plâng chitarele?!?
3. Ce trebuie să bați ca să priceapă iapa?!?
4. De câte ori poate merge ulciorul la apă?!?
5. Cât de departe ajungi când te trezești de dimineaţă?!?
6. La ce distanță sare așchia de trunchi?!?
7. Cu câte flori se face primăvară?!?
6. Cu ce se potrivește socoteala de acasă?!?
7. Câte bordeie și câte obiceie?!?
8. Ce să căutam la calul de dar?!?
9. După câţi iepuri trebuie alergat ca să prinzi unul?!?
10. Ce taie capul plecat altceva decât sabia?!?
11. Cu câtă cheltuială se ţine obrazul subțire?!?
12. Cu ce să mergem la pomul lăudat?!?
13. Care jumătate din greșeală este iertată când este recunoscută?!?
14. Cât de rea trebuie să fie pâinea cât să nu mai fie bună in ţara mea?!?
15. Dacă nimic nu e când dragoste nu e, atunci când e, ce e?!?
Și, 16, ultima dar nu cea din urmă: Ce salariu are Esca?!?
Vă multumesc anticipabil, și aștept răspunsul dumneavoastră pe adresa afișată pe ecran.
Cu deosebită stimă și considerație, al dumneavoastră posibil viitor fost colaborator
Kostell Smith.

Text. Cristi Liţeanu

Soluții nesănătoase pentru sănătatea dumneavoastră.

De ceva vreme fac niște filmări și in domeniul medical.
Aș vrea, cu ocazia asta, să împărtășesc cu voi experienţa mea in domeniu.
Iată, așadar, unele sfaturi utile pentru sănătatea dumneavoastră și a celor din jur:
- Ești constipat?!? De zile intregi nu ai scaun? Ești disperat dar nu vrei să apelezi la medicamente?!? Nimic mai simplu: mănâncă ceva stricat!!! Ai să dai afară și pe gură și pe cur, cât ai zice pește!
- Te doare măseaua de te înnebunește?!? Nu mai suporţi,simţi că o iei razna?!? Dar nici nu vrei să auzi de albocalmin sau alt calmant?!? Soluția e mai la îndemână decât ai crede: prinde-ţi degetele la ușă, sau frige-ţi un ciocan peste dește! Crede-mă, are să te doară in kur de durerea de măsea!
- Te caci pe tine?!? Și la propriu și la figurat?!? Lat ca cearceaful și subțire ca aţa?!? Smecta iţi pare un medicament chimic și  plin de e-uri?!? Caută in debara! Sigur mai găsești o lingură două de ipsos! E Smecta fără e-uri! Atenţie totuși la cantitate, altfel reveniţi la punctul unu!
- Ai insomnii?!? Te perpelești in pat fără să te ia somnul? Nu vrei să apelezi la somnifere! Nimic mai simplu! Trei căni cu votcă băute pe nerăsuflate și ai să dormi ca un prunc până dimineaţă. Sau până la prânz dacă ești începător.
- Te doare spatele?!? Nu poți să stai drept?!? Cocoșatul de la Notre Damme e "pistol cu apă" faţă de tine?!? Stai juma' de oră in căldură, transpiră până ești ud leoarcă, apoi ieși in frig! O să te îndrepți de spate instantaneu! E verificat!
Aceste "sfaturi" se pot administra și fără prescripția medicului. Citiţi cu neatenție printre rânduri. Dacă apar manifestări neplăcute adresaţi-vă preotului...

     Text. Kostell Smith.

Bună ziua Toamna Învățătoare! Hâc!

Toamna se numără bobocii!
Tot toamna alți boboci incep școala.
Toamna nu-i ca vara! Nici școala nu mai e ce era cândva... Imi amintesc cu greu prima zi de școală. Emotiile mă copleșeau. Fără să știu, părinții mei aveau și ei emoții. Profesorii, invăţătorii, toate cadrele didactice aveau deasemenea emoții.
Sunt sigur că și toamna asta, cu ocazia unui nou inceput de an școlar, emoțiile există.
Un grup de cercetători britanici, cu dublă cetățenie româno-cehă, cu domiciliul in Pașcani, dar cu viză de flotant in Făurei, au ajuns la concluzia că alcoolul dezinhibă, relaxează iar emoțiile dispar ca prin minune.
Așa că ofertele de genul ăsta sunt bine-venite!
Cum un celebru mare conducător spunea cândva că "orice soldat poartă in rucsac bastonul de Mareșal" , așa și in zilele noastre orice elev trebuie să poarte in ghiozdănel sticla de bere. Sau votcă, in funcție de antrenament.
Recapitulând avem așa:
- Creioane.
- Radieră.
- Ascuţitoare.
- Penar cu Spiderman.
- Caiet dictando cu Superman.
- Pet la doi litri cu tata lui Bambi.(Ciuc la 2litri adică) .
Celebrele fursecuri de inceput de an se vor inlocui cu alune, care se știe merg mult mai bine cu bere.
Șeful clasei va avea printre clasicele atribuții și responsabilitatea unei lăzi frigorifice.
La orele de dirigenție respectiv educație civică se vor face analize pe text la celebrele spoturi publicitare ale mărcilor de bere.
Programul "Cornul și laptele" se va inlocui cu programul "Gogoneaua și zeama de varză" program ce vine in întâmpinarea eventualelor mahmureli.
Se vor creea parteneriate cu clinici de dezalcoolizare și se vor organiza tabere și excursii la fabricile de bere unde elevii vor participa lunar la un program de schimb de experiență.
Orele de lucru manual și traforaj se vor inlocui cu ore de dezlipit etichete, spălat sticle și sortat capace.
Prietenii știu de ce!!!

Text. Kostell Smith

Poezie aproape tristă.

Am să mă bag in pat acum, dar n-am s-adorm

Am să mă răsucesc să caut somn,

Am să fac rost de rimele "furate" 

La poeziile-ncepute și-așa lăsate. 

Am să privesc cu ochii-nchiși la stele

Am să incerc să număr bune dar și rele,

Am să incerc să nu mai văd dacă se poate

Vise-ncepute și-apoi așa lăsate.

Am să mă rog in fiecare seară la alt Sfânt 

Am să ii număr in Cer și pe Pământ, 

Am să mă-ntreb dacă-s curate

Rugi incepute și neterminate.

Am să ascult sunetul nopții 

Am să schițez zâmbetul sorţii,

Am să incerc să duc departe

Promisiuni 'ncepute și-așa lăsate.

Am să vă las să mă citiți in continuare 

Am să ascult voci interioare, 

Am să incerc să las deoparte

Nopți începute și neterminate.

Am să prezint poveste zâmbitoare 

Am s-o arăt din cap până-n picioare,

Am să vă pun la toți și toate

Măști incepute și neterminate.

Am să adorm acum, căci gata-i rostul in astă seară 

Am să visez un singur vis așa' ntr-o doară, 

Am să mă odihnesc in pernele curate

Cu visul despre lucruri terminate...

Cronică dă film american.

Sau cum am rămas "Captiv" o oră jumate la cinema.

Sunt filme la care intelegi totul din trailer. Sunt filme in care cele mai bune scene sunt in trailer. Și sunt filme in care nu intelegi mare lucru nici din trailer nici din film. Deși in trailer se regăsește tot filmul. "Captiv" este un astfel de film.
Acţiunea se petrece in paralel dar in ani diferiți.
In mare se întâmplă ceva de genul: familia tipic americană, intr-un orășel tipic american, camionetă, plăcintă, răpire, investigaţii, regăsire tipic americană...
Tatăl pierde fetița, care este răpită in timp ce el e la coadă la plăcinte.
Până aici nimic deosebit pentru un tată neatent care se ocupă cu grădinăritul. Totuși...urmează opt ani...
Opt ani in care e același anotimp, iarnă cruntă mai exact, poliția nimic-nimic, tatăl nimic-nimic, mama primește niște indicii, fetița crește și recrutează copii pentru un fel de videochat, despre care polițista de culoare nu ne spune nimic pentru că nu știe nici ea.
Personajul negativ joacă cel mai bine, restul așa și așa, fetiţa deloc convingător.
Intr-un momentan de slăbiciune, răpitorul o lasă pe fată să aibă cinci minute de fericire in brațele tatălui pe care răpitorul il anesteziază apoi ca pe un rinocer. Acesta cade anesteziat intr-un adânc somn de zece minute nu inainte de a primi de la fată indicii călăuzitoare care vor duce la rezolvarea cazului respectiv la happyending-ul poveștii.
După opt ani familia tipic americană este reintregită, cum altfel decât printr-un final tipic american in care personajul pozitiv tipic american invinge personajul rău tipic american.
Ce am inteles din acest film american este că afacerea cu grădinăritul nu e bună in zone de munte unde e iarnă tot timpul anului.
Ce nu am inţeles din acest film tipic american este de ce până la finalul lui mama fetiței purta bocanci cu două-trei numere mai mari.
Una peste alta, un film tipic american, cu o poveste tipic americană, personaje tipic americane, un final tipic american, specific școlii de film americane....
In loc de concluzie ceva tipic românesc:
 Se putea și mai rău!

Text. Kostell Smith

Odihna, tratament si recuperare.

Iată un sondaj efectuat la cald (și la propriu și la figurat) pe litoralul românesc: 

1. Numiți primele cele mai importante trei lucruri pentru voi in concediu:
Femei:
a. Bronzul.
b. Bronzul.
c. Crema autobronzantă.
Bărbați: 
a. Berea.
b. Berea.
c. Berea.
2. O seară perfectă la mare:
Femei:
a. Plimbare romantică pe faleză. 
b. Cină romantică la o terasă pe malul mării. 
c. Plimbare cu trăsura.
Bărbaţi:
a. Plimbare romantică pe faleză urmată de bere.
b. Cină romantică la o terasă pe malul mării cu bere ieftină. 
c. Plimbare cu trăsura până la cea mai ieftină terasă cu bere.
3.Care este durata optimă a unui sejur pe litoral?
Femei:
a. Minim cinci zile, maxim doișpe. 
b. Până se definitivează bronzul.
c. Oricât de mult e nevoie să prindă un bronz perfect.
Bărbați. 
a. Cât ţin banii de bere.
b. Până se termină banii de bere.
c. Până vine frigul și nu mai intră berea.
4.Cum alegeți locul unde faceți plajă? 
Femei:
a. Cât mai aproape de apă (se știe ca apa ajută bronzul) .
b. Un loc unde să poată fii admirate.
c. Cât mai departe de alte femei mai tinere sau mai slabe. 
Bărbaţi:
a. Lângă terasa cu cea mai rece bere. 
b. Lângă terasa cu cea mai ieftină bere. 
c. Cât mai aproape de terasa cu cea mai ieftină și cea mai rece bere. 
5. Ce vă deranjează cel mai mult la litoralul românesc?
Femei:
a. Zilele innorate.
b. Faptul că nu se poate face plajă noaptea.
c. Prețul prea mare al cremelor autobronzante.
Bărbați: 
a. Coada la bere. 
b. Berea caldă. 
c. Timpii morţi când se schimbă butoaiele cu bere.
6. Ce considerați că trebuie schimbat la serviciile de turism estival?
Femei:
a. Mai multe magazine destinate femeilor.
b. Mai multe saloane de infrumuseţare.
c. Preţuri mai mici la cremele autobronzante.
Bărbați:
a. Mai multe terase și baruri cu bere.
b. Mai multe tipuri de bere .
c. Prețuri mai mici la bere. 
7. Ce regretaţi când vă întoarceți acasă?
Femei:
a. Că nu m-am bronzat îndeajuns. 
b. Că nu am avut parte de soare pe tot parcursul zilelor.
c. Că nu am bronzul colegei-prietenei.
Bărbaţi
a. Că nu am băut câtă bere mi-am propus.
b. Că nu am calculat corect bugetul alocat pentru bere.
c. Că am descoperit prea târziu locația cu berea cea mai ieftină. 
8. Ce vă propuneţi de la următorul concediu?
Femei:
a. Să fie intr-un loc unde soarele străluceste 16 ore.
b. Să mă bronzez până ma inegresc. 
c. Să mă aleg cu bronzul perfect.
Bărbați:
a. Să fie intr-un loc in care curge bere la chiuvetă. 
b. Să fie lângă o fabrică de bere.
c. Oricum, oriunde, oricât, cu oricine, bere să fie.
La acest studiu au participat femei și bărbați de toate vârstele, etniile, religiile și din toate mediile. Studiul s-a efectuat pe un eșantion reprezentativ, persoanele care au răspuns cu "nu știu" ~ "nu sunt din localitate" nu au fost luate in calcul, ci trimise la bronzat respectiv la bere.
Cum ar spune un filosof chinez din America cu cetățenie dublă româno-machidonească din Făurei: Q.E.D.
Am zis!

Turisti in vacanta... eu risc in tramvai.

De la Unirii pleacă două mijloace de transport spre două lumi diferite. Autobuzul supraetajat care face turul turistic al Bucureștiului și tramvaiul 32 care merge  in Rahova. Dacă un turist, in afara lui Bear Gryils, ar avea curajul să facă schimbul, ar avea ce povesti acasă. 

Numai dacă urmărești feţele, ochii și trupurile celor două categorii de călători iţi poți da seama de diferențele dintre cele două lumi.

Cei ce aleg 32-ul au feţele brăzdate de cicatrici lăsate de trecerea timpului și de palme luate de la viață sau de la semeni. Ceilalți au machiaje scumpe care lucesc in soare.

Ochii celor din 32 privesc in gol prin aglomerația cu miros greu de transpirație spre un viitor nesigur. Ceilalți au un ochi pentru aparatul foto și celălalt pentru cei care le fac cu mâna. 

Gândul celor din 32 zboară spre lista cu datorii. Gândul celorlalți zboară spre următoarea destinație. 

In 32 nu miroase niciodată a vacanță. Dincolo nimeni nu se grăbește să coboare la prima. 

Politețea nu oferă loc nimănui in 32. E care pe care. In celălalt mijloc de transport parcă toţi sunt prieteni.

32-ul cară vieți, povești, destine încruntate. Supraetajatul transportă feţe făr' de riduri ce zâmbesc făr' de griji.

Sacoșele din tramvai știu singure drumul spre casă, prin piaţă, pe la pâine și magazin. Bagajele din autobuzul cu etaj au pe ele etichete din alte lumi.

Hainele din 32 merg singure pe același traseu rutinic. Celelalte haine au nevoie de indicații. 

Din tramvaiul 32 oamenii privesc aceleași zilnice lucruri familiale dar atât de străine de ei. De la "balconul" autobuzului orice lucru străin poate deveni cunoscut.

In 32 oamenii, deși au aceiași limbă, nu-și vorbesc. Dincolo iși vorbesc deși au limbi diferite.

Tramvaiul 32 nu face discriminări sau nazuri. Prăfuit și zgomotos, mirosind a vechi și a transpirație, pentru el toţi sunt egali. Profesori, vânzători, doctori, șoferi sau hoţi, pe toţi ii cară in spate fără oboseală. Pe ploaie, caniculă sau ninsoare, 32-ul face parte din viața celor ce locuiesc in Rahova. Pentru ei tramvaiul 32 este și va fii acolo in fiecare zi. E parte din ei. Supratetajatul e trecător. E parte dintr-o oră oarecare a unei zile oarecare a unui turist oarecare. Aruncat intr-un ungher de amintire dintr-un album pe care scrie București-România, supraetajatul se va deteriora incet-incet. 32-ul rămâne viu și prezent tocmai prin cei care il urăsc.

1-0 pentru treij'doi!

Text Cristi Liteanu

Litoralul pentru tonţi.

Sau îndreptar de vacanță pentru litoralul românesc.

Plajă - Locația aia cu mult nisip unde poți găsi mucurile de țigări de pe vremea când erai fumător și cocenii de porumb fiert de anul trecut.
All inclusive - Posibilitatea de a te indopa ca haplea până iţi crapă ghiozdanul cu mâncare de calitate îndoielnică.
Șezlong  - Varianta modernă și scumpă a rogojinii tradiționale.
Geamandura - O chestie care plutește și pe care o folosesc "vitejii" in poveștile lor.
Epava - Loc de "pelerinaj" al altor "viteji", dar și subiect omniprezent in fotografia fiecărui turist care se respectă.
Obelisc - Loc de întâlnire.
Împinge tava - Locul care iţi lasă falsa impresie că mănânci bine și ieftin, și deasemenea subiect pentru "știrile de la ora cinci".
Salvamar - Personaj din videoclipul cu Mazăre și Mamaia.
Titicar - Tractor Universal 555 din '68 cu remorcă, scos din uz și pus la dispoziția turistului melancolic după satul natal.
Satul de Vacanță - Locul unde iși dă obștescul sfârșit tone de hamsii pe care turistul are ocazia să le "împartă" cu restul de la înălțimea unei tiribombe.
Hotel - Un bloc de locuințe unde nu e nevoie să citești apometrele la sfârșit de lună.
Ospătar - Un fel de magician care dispare exact când te aștepţi mai puţin.
Bacșiș - Sumă de bani pe care o lași ospătarului egală sau mai mare cu suma cu care deja a umflat nota de plată.
Ieftin - Cuvânt scos din uz pe perioada sejurului.
Croazieră - Plimbare de zece minute cu un vaporaș prăpădit la prețuri de lux.
Recepționeră - Persoană care cunoaște multe limbi străine dar cu care nu reușești să te inţelegi in română.
Cameristă - Doamnă respectabilă, umblată pe la coafoare care iţi ciocăne la ușă când vrei să dormi mai târziu de opt dimineața.
Ultraviolete - Ceva despre care toată lumea vorbește dar pe care nu le-a văzut nimeni.
Suvenir - Orice rahat Made in China pe care scrie "Amintire de pe litoralul românesc" și care costă triplu faţă de Dragonul Roșu.
Furazolidon - Cel mai bun prieten al omului.
Cherhana - Local unde dai o căruță de bani pe pește provenit din crescătorii celebre precum Metro sau Selgros.
Gazdă - Persoană care in schimbul unei sume de bani te lasă să-i folosești dușul, wc-ul și o cameră in care face curat o singură dată pe an.
Topless - Jumătate de nudistă. Mic dejun - Pateuri, lapte bătut și apă cu gust de cafea.
Localnic - Orice persoană care vinde ceva pe plajă.
Toaletă - Locul cu cea mai scumpă hârtie igienică ieftină.
Marea Neagră - Locul unde poți face pipi moca.
Autostrada Soarelui - Locul unde turistul iși petrece un sfert din intreg sejurul.

Reluare la o transmisiune in direct de la mare! Redifuzată a doua oară.

 Câteva lucruri inedite despre week-end-ul de Sfântă Mărie:
  - Mulți turiști au renunțat la check-în-uri de rușine pentru cele cinci ore făcute până la mare, dar și la celebrele selfie-uri pentru a nu se vedea încruntarea și nervii de pe față.
  - Pe plajă nu mai erau locuri decât în picioare, iar pentru un loc la geam s-a plătit și dublu.
  - Pentru prima oară în istoria litoralului românesc porumbul fiert nu a fost destul, deși s-a tot strigăt "să se dea câte unu' singur să ajungă la toată lumea"!
  - După acest week-end Regia Apele Române a declarat hamsia că fiind specie pe cale de dispariție.
  - Din păcate ultra-violetele s-au terminat primele, mulți turiști trebuind să se mulțumească cu unele second-hand.
  - Dacă se verificau buletinele turiștilor se putea realiza harta României dar și cel mai exact recensământ din ultimii ani.
  - Plimbările pe faleză s-au efectuat în grupuri organizate pe criterii de vârstă, sex și religie, fiecare grup maxim 25 de minute.
  - O altă premieră absolută este aceea că numărul de valuri pe cap de turist a fost constant tot week-end-ul. Aproape fiecare turist cu valul lui.
  - Numărul salvamarilor a fost dublat, lor alăturându-se și alți colegi din Prahova și Făgăraș, veniți ori in concediu ori la schimb de experiență.
  - Mulți turiști și-au continuat mini-vacanță în trafic, unde și-au definitivat bronzul, au socializat cu vecinii și au terminat mâncarea și băutura rămasă, luată la pachet.
  - Răsăritul nu a mai fost romantic deloc atâta vreme cât a fost "împărțit" cu alte mii de turiști mai mult sau mai puțin îndrăgostiți.
  - Berea rece a fost lucru rar și greu de găsit pentru că nu avea timp să se răcească.
  - Hotelierii au fost luați prin surprindere de numărul mare de turiști și astfel au fost nevoiți să mărească prețurile la cazare. Deși la fel de neplăcut și pentru ei, patronii restaurantelor și teraselor au fost și ei nevoiți să crească prețurile.
  - Câteva geamanduri au fost scoase din uz ele suferind accese de claustrofobie.
  - Programul de funcționare al Titicarului și tiribombeleor din satele de vacanță a fost prelungit. La fel și timpul de așteptare.
  - PIB-ul Chinei a crescut cu 2% datorită vânzărilor mari de suveniruri de pe litoral.
  - Turiștii mai în vârstă au fost cei mai mulțumiți ei retrăind multe momente din tinerețe: au avut parte de apa caldă rece, au luat masa pe serii, au făcut plajă pe cearceafuri, au stat la coadă la bere, mici, înghețată, wc...
  - Cluburile au fost neîncăpătoare înregistrându-se un număr mare de cazuri de depresie în rândul tinerilor care nu au putut intră în niciunul.
  - Pentru că gradul de ocupare a depășit procentul de 100% unii turiști au fost de acord să doarmă împreună. Împreună cu cameristele, receptionerele și chiar cu chiriașele sau chiriașii.
  - La celebrele "împinge tavăa" oamenii au început să sosească de cu dimineața pentru a prinde loc, în unele cazuri s-au făcut liste de așteptare.
  - Farmaciile de la malul mării, și-au prelungit și ele programul, iar stocul de creme pentru arsuri și furalozidon a fost epuizat.
  - Conectar nu a fost văzut deloc. Probabil încă doarme!

Găleți cu gheață la mal.

Treaba cu găleata imi amintește de două întâmplări: una cu un bun prieten care pe vremea aia, acu cinșpe ani, lucra la un radio și a zis in direct că "afară plouă cu gălete" și a doua întâmplare de la o nuntă cu ștaif și mulţi invitaţi străini, unde dj-ul incercat de aburii celor câteva pahare de whisky de peste noapte, a anunțat cu volumul la maxim și o mică microfonie că "dă braid uil trou dă bachet!"
In rest nu inţeleg de ce doar gheață, de ce găleată și de ce doar odată?!?
Așa că iată "provocările" mele:
- In cluburi tinerii să-și toarne in cap o frapieră plină cu gheață, uischi și ried bul.
- Mecanicii auto și tinichigii un lighean cu ulei de motor 10-40 folosit.
- Frizerii și (sau) hair-style-iștii,  să-și toarne unul altuia câte o găleată plină cu gel de păr și pudră d'aia cu care ne dă pe noi după ceafă.
- Lăcătușii și strungarii o găletușă plină ochi cu șaibe, șuruburi și două trei șurubelniţe de doișpe-n cruce.
- Zugravii, faianţarii și toți meșterii din lume, un amestec de lavabile și două măsuri de chit de rosturi.
- Farmacistele au la îndemână cantități suficiente de albocalmin, aspirine și teste de sarcină, așa că le trebuie doar găleți.
- Brutarii și covrigarii câte o găleată de fiecare cu făina trei nule de Dobrogea și câteva sute de grame de drojdie.
- Prelucrătorii prin așchiere să umple câte o găleată cu așchii și pilitură de fier.
- Chimiștii pot folosi pahare berzelius sau eprubete, pline ochi cu H2O cuburi, stronţiu, litiu, azot și scandiu.
- Vidanjorii să își toarne in cap câte o găleată plină cu... dar hai să trecem mai departe.
- Politicienii să folosească butoaie nu găleți, pline cu... și aici adăugați voi.
- Beţivii să își verse in cap găleți cu zeamă de varză sau murături.
- Eu am să-mi torn in cap alt cap mai deștept ca să fiu in stare să scriu alt articol mai amuzant.
Atât!

Text. Kostell Ză Bachet Smith

Lasa-ma papa mai moale!

Cateva lucruri inedite despre week-end-ul de Sfanta Marie:

 - Multi turisti au renuntat la check-in-uri de rusine pentru cele cinci ore facute pana la mare, dar si la celebrele selfie-uri pentru a nu se vedea incruntarea si nervii de pe fata.

 - Pe plaja nu mai erau locuri decat in picioare, iar pentru un loc la geam s-a platit si dublu.

 - Pentru prima oara in istoria litoralului romanesc porumbul fiert nu a fost destul, desi s-a tot strigat "sa se dea cate unu' sa ajunga la toata lumea"!

 - Dupa acest week-end Regia Apele Romane a declarat hamsia ca fiind specie pe cale de disparitie.

 - Din pacate ultra-violetele s-au terminat primele, multi turisti trebuind sa se multumeasca cu unele second-hand.

 - Daca se verificau buletinele turistilor se putea realiza harta Romaniei dar si cel mai exact recensamant din  ultimii ani.

 - Plimbarile pe faleza s-au efectuat in grupuri organizate pe criterii de varsta, sex si religie, fiecare grup  maxim 25 de minute.

 - O alta premiera absoluta este aceea ca numarul de valuri pe cap de turist a fost constant tot week-end-ul.  Aproape fiecare turist cu valul lui.

 - Numarul salvamarilor a fost dublat, lor alaturandu-se si alti colegi din Prahova si Fagaras, veniti ori un  concediu ori la schimb de experienta.

 - Multi turisti si-au continuat mini-vacanta in trafic, unde si-au definitivat bronzul, au socializat cu vecinii si au  terminat mancarea si bautura ramasa, luata la pachet.

 - Rasaritul nu a mai fost romantic deloc atata vreme cat a fost "impartit" cu alte mii de turisti mai mult sau mai  putin indragostiti.

 - Berea rece a fost lucru rar si greu de gasit pentru ca nu avea timp sa se raceasca.

 - Hotelierii au fost luati prin surprindere de numarul mare de turisti si astfel au fost nevoiti sa mareasca    preturile la cazare. Desi la fel de neplacut si pentru ei, patronii restaurantelor si teraselor au fost si ei nevoiti  sa creasca preturile.

 - Cateva geamanduri au fost scoase din uz ele suferind accese de claustrofobie.

 - Programul de functionare al Titicarului si tiribombeleor din satele de vacanta a fost prelungit. La fel si    timpul de asteptare.

 - PIB-ul Chinei a crescut cu 2% datorita vanzarilor mari de suveniruri de pe litoral.

 - Desi se mai intamplase candva in Pantelimon, soarele nu a rasarit pana nu a fost platit. Bine si pentru ca se   intinsese cu o seara inainte la bere cu niste  beizadele...

 - Turistii mai in varsta au fost cei mai multumiti ei retraind multe momente din tinerete: au avut parte de apa  calda rece, au luat masa pe serii, au facut plaja pe cearceafuri, au stat la coada la bere, mici, inghetata, wc...

 - Cluburile au fost neincapatoare inregistrandu-se un numar mare de cazuri de depresie in randul tinerilor  care nu au putut intra in niciunul.

 - Pentru ca gradul de ocupare a depasit procentul de 100% unii turisti au fost de acord sa doarma  impreuna. Impreuna cu cameristele, receptionerele si chiar cu chiriasele sau chiriasii.

 - La celebrele "impinge tava" oamenii au inceput sa soseasca de cu dimineata pentru a prinde loc, in unele  cazuri s-au facut liste de asteptare.

 - Farmaciile de la malul marii, si-au prelungit si ele programul, iar stocul de creme pentru arsuri si furalozidon  a fost epuizat.

 - Conectar nu a fost vazut deloc. Probabil inca doarme!

Text. Kostell Smith

E vremea concediilor ce dor...

Dacă poți traversa la Unirii pe roșu, la oră de vârf, fără să iţi riști viața, înseamnă că e perioada concediilor!

Dacă ceri doi covrigi și unul e de ieri, înseamnă că sunt foarte mulţi consumatori plecați in concediu!
Dacă stai o singură dată la un semafor pe care de obicei il prinzi de trei ori, e clar că e perioada concediilor!
Dacă ajungi după opt acasă și totuși găsești loc de parcare, se întâmplă pentru că lumea e in concediu! 
Dacă găsești masă in Centrul Vechi fără să te invârţi juma' de oră, înseamnă că te afli in perioada concediilor! 
Dacă e trecut de nouă dimineaţa și totuși mai apuci ziare moca la metrou, e clar că e vremea concediilor!
Dacă pe 19 din cele 20 de canale tv sunt imagini cu ţâţe, slipi demodaţi, burţi, vămi, mămăi și ambuteiaje, înseamnă că e perioada concediilor!
Dacă iţi e rușine să dai check-in in Cișmigiu pentru că restul prietenilor tăi de pe Facebook au dat din Vamă, se întâmplă pentru că e vremea concediilor!
Dacă iţi spune cineva "ajung in cinșpe minute!" și minune, chiar ajunge, ei bine asta se întâmplă in perioada concediilor! 
Dacă ţi se răspunde cu "nu mai avem" atunci când ceri Autan sau nu știu ce cremă de protecţie, ești cu siguranță in perioada concediilor! 
Dacă ţi s-a injumătăţit timpul petrecut la coadă la Mega, înseamnă că te afli in perioada concediilor! 
Dacă iţi propui să te așezi pe prima bancă din parc care iţi iese in cale și asta nu durează 25 de minute, ai noroc că este perioada concediilor! 
Dacă totuși întârzii la serviciu pentru că lipsa traficului este compensată de faptul că autobuzul vine mult, mult mai rar, înseamnă că e perioada concediilor! 
Dacă ești mușcat de ţânţari de două ori mai des fiindcă jumătate din locuitori sunt plecați din oraș și ţânţarii trebuie totuși să "mănâncă și trompa lor" ceva, înseamnă că e vremea de concediu! 
Dacă comercianții, ăia care nu și-au mutat afacerea pe litoral, se intrec in promoții și reduceri mincinoase, tragem concluzia că e timpul concediilor!
Dacă la Dristor coada la shaorma e formată doar din 10-12 persoane, înseamnă că e perioada concediilor!
Dacă taximetriștii sunt mai triști și mai bagă o maimuță la aparat, pentru că nu prea au pe cine păcăli, asta se întâmplă pentru că ne aflăm in perioada concediilor! 
Dacă articolul ăsta este citit doar de jumătate dintre cititorii fideli ai blogului, adică doar de unul, ghinionul meu este că l-am scris in perioada concediilor!

Planeta maimuţărerilor trei...

Sătui ca in filmele lor să și-o fure rușii, chinezii, mexicanii sau vietnamezii, americanii s-au gândit că n-ar fi rău să bată și niște maimuțe.
Maimuţele astea trăiau intr-o comuniune armonioasă maimuță-natură cum nici Sadoveanu nu ar putea să zugrăvească.
Vine omu' cu pistolu', strică liniștea comunității, și tot el cu gura mare.
Clasicul școlii de film american il regăsim in primul rând la personaje, cele negative se pot depista cu ușurință, fie că e vorba de om sau de maimuță, prin cicatrici sau alte defecte fizice și chiar pisihice.
Nu lipsește nelipsita poveste de dragoste, ce-i drept ușor trecută de regizor in plan secund.
Trădarea este și ea la loc de cinste, devenind chiar o trăsătură umană la maimuțe și un lucru atât de banal la oameni.
Paralelele dintre fiinţa umană și strămoșii ei nu contenesc pe tot parcursul acestei capodopere ale filmelor cu maimuțe.
Regizorul, in complicitatea sa nevinovată cu actorii care întruchipează in mod aproape ireal de bine primatele, încearcă să transmită un mesaj de pace, nu doar intre oamenii și maimuțe, ci chiar intre oameni și oameni și intre maimuțe și maimuțe.
Desfășurarea acțiunii ţine spectatorul încordat prin desele răsturnări de situație, in film conducerea și avantajele acesteia fiind preluate când de om când de maimuță.
Personajele pozitive din ambele tabere reușesc să supraviețuiască in pofida rănilor, fie ele de natură fizică sau melancolico-psihico-morală.
Deși diferențele intre om și maimuță sunt destul de evidente, regizorul reușește să atribuie maimuţelor trăsături și sentimente umane. Bunăoară ele plâng, transpiră, iubesc, trădează, încalcă nouă din cele zece porunci și sfârșesc prin a sfârși mult mai uman decât ne-am fi așteptat.
In schimb oamenii primesc și ei unele trăsături ale primatelor, reușind să se maimuţărească in mai toate scenele de acţiune.
Dramatismul situației crește proporțional cu momentele in care descoperim latura umană din animal și invers.
Celebra dilemă existențială "ce-a fost înainte, oul sau găina? " capătă conotații futuristice transformându-se in "ce va fi in viitor, omul sau maimuța?!"
Nu poate lipsi sub nicio formă celebrul discurs motivaţional strecurat cu o subtilitate inutilă de regizor in dialogul dintre maimuța rea și cea bună (bad monkey-good monkey game) de la finalul înfruntării finale dar și al filmului.
Lupta dintre bine și rău, ilustrată superb in scenele cu vădită influență din filmele cu Bruce Willis, sugestionează că deși primata bună iese învingătoare adevărații învingători sunt spectatorii, in special cei americani.
Faptul că incă o naţie, fie ea și una de maimuțe, se recunoaște învinsă in faţa puterii americane, nu face altceva decât să consolideze, deși nu mai este nevoie, statutul de ţară dominantă a Americii.
Conform reţetarului școlii americane de film, Planeta Maiumuţelor Trei este o reușită, urmând să fie luate in colimatoriu și alte animale, prea lăsate in pace până acum.
Până una alta ochelarii primiţi la intrarea in sala de proiecţie merită toți banii!

                Text. Cristi Liţeanu

Șase-șase, poartă-ţară. Sau alternativă la o fugă la Mamaia.

Tu zici că dacă e august toți o pornesc spre veșnicul litoral sâmbătă cu noaptea in cap.
Și cu berea in nas. Tu vrei să fii altfel! Alegi altceva. Tu o arzi, tot cu noaptea in cap, dar pe cealaltă autostradă. La șapte și ceva faci dreapta spre Curtea de Argeș. La opt ești la Mănăstire. Zidurile, cu tot cu Ana, sunt la fel ca acum cinșpe ani, la ultima vizită. Taxa de fotografiere e alta. Deh, și vremurile sunt altele. Poţi cumpără un magnet de frigider cu locația, singurul lucru românesc, sau orice alt kitsch Made in China. Frumusețea și liniștea locului de neprețuit.
Nu zăbovești prea mult și părăsești orașul deja sufocat de căldura ce promite să devină caniculă. Ţi drumul cu prioritate și după ceva serpentine cuminți o cârciumă și o cetate se inalţă semeţ pe stânga. Dacă ești putoare rămâi la bere. Dacă ești curios te bagi spre cetate urcând cele o mie patru sute patru zeci și opt de trepte! Când ești la jumătate te simți aproape la sfârșit. Sau aproape sfârșit. Sus, merită cinci lei intrarea și mult mai mult priveliștea. In rest niște ziduri încărcate de istorie.
Odată cu febra musculară iei mașina și mergi mai departe. Mai departe e Barajul Vidraru. Impunător și aglomerat. Aceleași suveniruri și alte selfie-uri cu barajul. Sau o plimbare cu vaporașul. Drăguț.
Must see-ul itinerariului este Transfăgărășanul, și pornești spre el și spre mai răcoare.
Transfăgărășanul incepe cu un popas. Ceva legat de urși. Dar doar cu numele. Rulote de închiriat peste noapte. Patruzeci de lei de doua persoane, șaptezeci de patru.
Lași un pipi la toaletă și motorul la umbră să se răcească și pe urmă incepi să urci. Și iti place! Stânga și dreapta altă Românie. La fiecare cinci minute iţi vine in minte faimoasele vorbe..."Frumoasă ţară..."
Tragi pe dreapta sau pe stânga, că nu contează. Te descalţi să simţi iarba rece. Și o simți. Cât o mai fii până la Bâlea?! Iţi pui mâna drept cozoroc și vezi. Hai sus! Și la propriu și la figurat. Urci, faci stânga, urci, dreapta, urci....intri in tunel, și când ieși, aceiași altă Românie dar in alta lume. Zici "Oau", deși știai ce ai să vezi. Frumos! Altfel de frumos! Zâmbești cu gândul la cele 36 grade din București făcând in minte un calcul: 36 minus 12...
Hanoracul a fost o idee bună! Ești in nori frate! Te caci in ea de plajă, ajungi tu și acolo!
Aproape că nu vrei să pleci. Dar ai parcat pe interzis, printre tarabele cu chinezisme. Asta te oftică. Zici că e la Unirii la opt dimineaţa.
Pe urmă cobori. Pe urmă, pentru că șoseaua abia se vede. Ești incă in nori. Alte serpentine, aceiași altă frumoasă Românie. La Cascadă nu mai oprești. Se vede de departe că nu ai unde să parchezi. Transfăgărășanul se cam termină. Deși poţi să ii dai optzeci nu o faci. Să nu cumva să treci de panoul cu "Păstrăvăria Albota 4km" Faci dreapta și iei drumul neasfaltat in piept. Și praful in nas. La păstrăvărie ar fii culmea să iei ceafă de porc. E dezlegare la ciorbă de păstrăv și păstrăv la tigaie cu mămăligă și mujdei. Peste umăr sunt miile de frați ai celor din farfuria ta. Aproape la fel de proaspeți. Nici n-a fost scump. Dacă ai ladă frigorifică poți lua și acasă. Dar nu iei. In schimb iei drumul de Brașov. Dacă nu mâncăi așa bine la Albota puteai să te oprești la o ciorbă de fasole in pâine la Sâmbăta. E pe stânga la șosea.
Brașovul il știi bine. Cine nu-l știe!
Il tranzitezi cu gândul la un scurt popas in Bușteni. Popasul se transformă intr-o plimbărică. Aer curat de munte, Caraimanul parcă zâmbește. Deneul nu! Il iei la picior ca viteză, dar doar până scapi de Bușteni. Până in București mai e puţin. Incă o autostradă și aproape gata voiajul.
Pe cei cinci sute de metri de centură pe care ii ai de parcurs rememorezi: șase obiective turistice, șase sute de kilometri, două autostrăzi, două anotimpuri, două lanţuri muntoase și doar un răsărit și un singur apus. Intr-o singură zi și aproape un plin de benzină.
Hai că e tare!


             Text. Cristi  Liţeanu

Ol esclusiv...

Plaja ţine de Apele Române. De tine ţine ce plajă alegi. Serviciile ţin de micii și mereu bronzaţii întreprinzători. Sistemul este unul "all exclussive", pe care însă și-l poate permite oricine. Deși nimeni nu-i acordă importanța cuvenită, genul acesta de comerț este unul complex și destul de bine gândit. Este compus dintr-o întreagă rețea de achiziționare, producere și distribuție a unei largi game de produse și (sau) servicii.

Precum marile corporaţii micii întreprinzători fac studii de piaţă, brain-storming-uri, team-building-uri, promovare, campanii publicitare și promoții. 
"- Mo' anu' trecut, ce-a mers mai bine, porumbu' sau gogoașele?
- Porumbelu' fiert, mâncai-aș ochii la el dă porumbel sburător!
- Poi atuncea, vara asta tot pă porumb fert mergem, geacs!" 
Asta dragii mei, e studiu de piață! 
Iarna, la gura sobei, cu cana de vin fiert in mână, oftând ușurat și scărpinându-se gânditor după ceafă, eternul bronzat mic întreprinzător concluzionează: "- La vară canci pepeni pă plaje! Nu vindem!
- Da' dă ce mă, e grei dă cărat?!? Întreabă atentă și  curioasă piranda.
- Nu fă, nu d'aia! Nu găsâi nici o rimă la pepeni... Ce strigăm noi la cleenţi pă plaje?!?"
Asta dragii mei, este brain-storming!
"- Alou! Marene, m-auzi mo'?
Ia mașina, ia căruţa, ia pirandele, puradeii, ia pă toată lumea să moară mama, și hai la cârciumă să vedem care o arde pă porumb, care pă gogoașe, care pă nămol, care pă mure, că incepe turiștii să vine pă plaje!"
Asta dragii mei, se numește team-building!
E prima zi de concediu. Prima zi de plajă. Te bucuri de răcoarea dimineții, de ultraviolete și de șezlongul din primul rând cu vedere la mare.
Sunetul valurilor care se sparg incet de mal te relaxează. Deodată toate astea sunt intrerupte de: "Gogoșica frumușica iţi repară și bășica!!!"
Iţi vine să arunci cu ceva după vânzătorul ambulant de gogoși calde, dar doi vecini de șezlong tocmai cumpără de la el două cu gem și una cu ciocolată. 
Asta dragii mei se numește promovare!
Printre hiturile verii, printre zumzetul mulțimii de turiști, printre strigătele de bucurie ale copiilor de pe plajă, iși face loc cel puţin la 30 de secunde distanță unul de altul câte un slogan: 
"- Porumbelu' lu' nea Nelu!"
"- Ia la peatra dă călcâie, de te scapă și dă râie!"
"- Un porumb sau o gogoașă, face nevasta frumoasă! "
"- Dacă crezi că ești nasol, ia și dă-te cu nămol! "
"- Avem mure și afine, buzunaru' de te ţine!"
"- Porumbelul cel mai fiert, e ca părul dă pă pept!"
Asta prieteni se numește campanie publicitară! 
Clientul sau posibil-viitor-clientul, chiar dacă nu schițează nici cel mai mic gest sau mimică cum că ar fii interesat de produs, este abordat cu cele mai diverse și (sau) diversificate oferte:
"- Boss, e ORI' boss! Adidas original boss! E din port loat boss...dă pă vapor...nu e plătite taxele și d' aia e așa eftin boss! Hai dă-mi douășcinci și ia-l! Boss, am și pă negru. Iţi dau două la patrujeci...Original boss dă boss! 
- Hai bossulică că ejti chitră...ia-l la cinșpe lei! Uite, nu mai câștig io nimica..."
Ei bine oameni buni, asta înseamnă promoție!
Odată cu trecerea timpului ofertele micilor întreprinzători se diversifică, se multiplică se updatează.
Dacă la începuturile acestui tip de afacere produsele comercializate erau in număr foarte mic, serviciile erau aproape inexistente. In ultimii ani serviciile oferite turiștilor au cunoscut o dezvoltare destul de mare iar numărul de produse s-a dublat, sau chiar triplat.
Au apărut așadar, servicii de masaje, de tatuare, de ridicat castele de nisip, de uns cu crema, de plimbat cu vaporașul, de ţinut de vorbă nevasta, de aprins țigara pe vânt, de dus după bere, de spart seminţe in locul clientului, de umflat salteaua, de "umflat" portofelul, și multe altele. 
Diversitatea produselor comercializate ne obligă la o scurtă trecere in revistă: porumb fiert, gogoși, mure, nămol dă Techirghiol, reviste, ziare, cărți de joc, de citit, almanahe, romane, de colorat, seminţe, pepene, clătite, ajutoare umanitare , cartele pre-pay portocalii, martori ai lui Iehova, adventiști, biblii, oriflame-uri și avoane, loz in plic, îngheţăţi, și lista e lungă. Cam cât de la Mamaia la Doi Mai de lungă...
In condițiile date, in cazul in care turistul iși dorește momente de liniște și pace interioară se recomandă un sejur in următoarele (mai mult sau mai puţin) stațiuni:
- Dăbuleni. Satul este absolut părăsit vara, toți locuitorii fiind in piețele din București comercializând pepeni.
- Jina Sibiu. La fel ca in cazul Dăbuleniului, satul Jina este pustiu, sătenii ocupând tarabele cu produse tradiționale in toată ţara.
- Periș. Pentru neatenți poate fii ușor confundat cu capitala Franței. 
Pentru orice fel de informații vă stăm la dispoziție la adresa alăturată, sau putem fii contactați la numerele afișate pe ecran.
Unitatea noastră vă dorește distracție plăcută petrecere de pietoni! Dacă apar manifestări neplăcute adresaţi-vă coleguluui de cearceaf.
Vă dorim o zi in continuare și vă mulțumim de ocazia de care aţi dat dovadă!

                                                             Text: Cristi Liteanu