O zi de sambata, o toamna tarzie, un soare ce incalzeste modest si umil obrajii nostri. Un cer senin, o usoara adiere a unui vant ce ne mangaie buclele de par. O zi obisnuita pentru mine, pentru voi, pentru majoritatea noastra. Una deosebita pentru cateva perechi de ochi curati, pentru cateva suflete sincere, pentru cativa copii deosebiti prin simplitatea lor de a fi, de a exista. As fi putut trece de zeci de ori prin acea zona, fara a observa frumusetea locului, si nu ma refer la peisaje. La Valea Plopului, o mana de suflete ingrijeste, invata, creste, educa, si hraneste, alte sufletele sincere, curate si nevinovate. Aici, bunatatea, simplitatea, omenia s-a mai nascut odata. Pe aici Dumezeu trece mai des. Ar trebui sa o facem si noi. Multumirea nu am simtit-o din cuvinte, nu din gesturi, nici macar din priviri. Era acolo, in aerul rece de munte, in mirosul hainutelor, in cartile de colorat. Incercati si voi. Si eu am fost putin reticent. Nu veti salva Lumea, nu veti aduce Pacea, dar va veti simti mai curati, poate mai frumosi.
Ps. Multumim tuturor impicati in "povestea" asta! Multumesc Patrascoo pentru montajul video!
