Doi olteni trecură Oltu'... după ei trecu'Radoi... câți olteni trecură Oltul, înainte și-napoi?!?
Unii olteni beau. Beau de sting. Alţii doar sting. Aceştia se numesc pompieri. Unii olteni și beau și sting. Aceştia sunt pompieri beţivi. Unii olteni ascultă Sting. Doar doi. Există și olteni care seamănă. Ăștia se numesc agricultori. Alți olteni fură. Fură îngropaţi de vii în timp ce săpau un șanț. Colegul excavatorist, un oltean samaritean, adică original din Satu Mare, sării să-i ajute. Numa' că în timp ce săpa după ei, unuia dintre olteni, îi luă capul. Îl lasă fără cap. Adică îl decapita. Înţelegi matale, îşi pierdu capu'! Cu ceva zile înainte, alți olteni, tot muncitori, lucrau de zor la izolarea termică a unui gard de cimitir.
Nu există bancuri cu olteni; jumate' sunt întâmplări adevărate, și jumate' nu s-au întâmplat încă, dar sigur se vor întâmpla!
Pentru că și oltenii e oameni, și în special români, îmi doresc și mă rog ca aceste două întâmplări să nu aibă legătură între ele.
Iată special pentru cititorii mei fideli povestea adevărată din spatele acestori două întâmplări devenite ştiri...
Fuse o noapte rece de mai. Mai că făcuseră pe ei de frig. Pândarii cimitirului fuseră luaţi prin surprindere de frigul nopţii aşa că, cum se crapa de ziua, luară amândoi o gură de țuica și ştergându-se cu mâneca la gură ziseră: "Ba că nărod mai fuse și sefu' nostru al mare. Ditamai patronu' și nu-i dădu lui prin minte să bage o soba un calorifer ceva acilisea... Friiigggg, da zici că îngheța iadu'! Nu că-l sun...."
Și, puse mână pe mobil și-l sună pe sefu' al mare. Care şef, întâmplător se află la un pahar de zaibăr cu alt mare şef de la capitală, de la partid, care şef avea de "cheltuit" nește bani și nu ştia cum... atunci, răsări ideea... "Neică, iote cum mă gândi io...hai c-o punem de o sponsorizare și împăcăm și pândarii și capra vecinului și cimitirul în care îngropăm capra..."
Muncitorii care au fost contractaţi să înfăptuiască minunea tehnologică de a izola termic gardul cimitirului nu prea erau duşi la biserică. Au acceptat să facă asta pentru bani. Și cum banii sunt ochiul ştim noi cui...povestea se continua la groapa cu furnici, uite-o-aici ba nu-i aici, pardon, la groapa săpată cu excavatorul.
Când au izolat termic acel gard au făcut un bine pândarilor, dar au deranjat iremediabil liniştea și mersul firesc al vieţii (da știu, sună ironic) din cimitir. Este foarte bine îmPămânTenită ideea că morţilor le prieşte frigul, răcoarea...aşa că izolarea termică nu le-a adus nimic bun. Mai ales că muncitorii au folosit un MORTar total neconform. Aşa că s-au răzbunat!
Nu vreau să par paranoic, dar... tot în Oltenia, alți muncitori, alta groapă, pământ, astupat, un mort, alt fraier...doar mie îmi miroase suspect?!?
Text KostellSmith
