Planeta maimuţărerilor trei...

Sătui ca in filmele lor să și-o fure rușii, chinezii, mexicanii sau vietnamezii, americanii s-au gândit că n-ar fi rău să bată și niște maimuțe.
Maimuţele astea trăiau intr-o comuniune armonioasă maimuță-natură cum nici Sadoveanu nu ar putea să zugrăvească.
Vine omu' cu pistolu', strică liniștea comunității, și tot el cu gura mare.
Clasicul școlii de film american il regăsim in primul rând la personaje, cele negative se pot depista cu ușurință, fie că e vorba de om sau de maimuță, prin cicatrici sau alte defecte fizice și chiar pisihice.
Nu lipsește nelipsita poveste de dragoste, ce-i drept ușor trecută de regizor in plan secund.
Trădarea este și ea la loc de cinste, devenind chiar o trăsătură umană la maimuțe și un lucru atât de banal la oameni.
Paralelele dintre fiinţa umană și strămoșii ei nu contenesc pe tot parcursul acestei capodopere ale filmelor cu maimuțe.
Regizorul, in complicitatea sa nevinovată cu actorii care întruchipează in mod aproape ireal de bine primatele, încearcă să transmită un mesaj de pace, nu doar intre oamenii și maimuțe, ci chiar intre oameni și oameni și intre maimuțe și maimuțe.
Desfășurarea acțiunii ţine spectatorul încordat prin desele răsturnări de situație, in film conducerea și avantajele acesteia fiind preluate când de om când de maimuță.
Personajele pozitive din ambele tabere reușesc să supraviețuiască in pofida rănilor, fie ele de natură fizică sau melancolico-psihico-morală.
Deși diferențele intre om și maimuță sunt destul de evidente, regizorul reușește să atribuie maimuţelor trăsături și sentimente umane. Bunăoară ele plâng, transpiră, iubesc, trădează, încalcă nouă din cele zece porunci și sfârșesc prin a sfârși mult mai uman decât ne-am fi așteptat.
In schimb oamenii primesc și ei unele trăsături ale primatelor, reușind să se maimuţărească in mai toate scenele de acţiune.
Dramatismul situației crește proporțional cu momentele in care descoperim latura umană din animal și invers.
Celebra dilemă existențială "ce-a fost înainte, oul sau găina? " capătă conotații futuristice transformându-se in "ce va fi in viitor, omul sau maimuța?!"
Nu poate lipsi sub nicio formă celebrul discurs motivaţional strecurat cu o subtilitate inutilă de regizor in dialogul dintre maimuța rea și cea bună (bad monkey-good monkey game) de la finalul înfruntării finale dar și al filmului.
Lupta dintre bine și rău, ilustrată superb in scenele cu vădită influență din filmele cu Bruce Willis, sugestionează că deși primata bună iese învingătoare adevărații învingători sunt spectatorii, in special cei americani.
Faptul că incă o naţie, fie ea și una de maimuțe, se recunoaște învinsă in faţa puterii americane, nu face altceva decât să consolideze, deși nu mai este nevoie, statutul de ţară dominantă a Americii.
Conform reţetarului școlii americane de film, Planeta Maiumuţelor Trei este o reușită, urmând să fie luate in colimatoriu și alte animale, prea lăsate in pace până acum.
Până una alta ochelarii primiţi la intrarea in sala de proiecţie merită toți banii!

                Text. Cristi Liţeanu