marți, noiembrie 12, 2013

A muri înseamnă a pleca puţin!

Am fost la atâtea nunti, încât  nu am știut pana acum frumusețea unei slujbe de înmormântare. Mintea mea a fost, totuși,  prea slobodă pentru un astfel de moment, când ar fi trebuit să stea intr-un loc, nu să încerce să-i  înțeleagă pe toti cei adunati in jurul celor două mâini reci, impreunate a odihnă. Grecu' insurat cu sora mamei a fost singurul reper de normalitate. Restul, guri slobode si hulpave, ochi iscoditori, jale falsă și complezență ipocrită a unor oameni care nici nu pot fi jigniți cu ce spun pentru că nu inteleg ce inseamna. Numărate pe degete, lacrimile sincere si adevărate, au fost acoperite de ţuicile și vinurile care "și lui ii plăceau"!
Dacă somnul națiunii naște monștrii, la ţară monștrii sunt umani, lucrează pământul, beau și merg la nunti si înmormântări.
Sărăcia și somnul murdar transformă suflete...suflete care se îngroapă intre ele și la propriu si la figurat.
Creierul meu, ametit de amintiri frumoase, de oboseală, de mirosul aceluiasi aer pe care l-am trecut prin nări in atâtea momente ale copilăriei, de becul ăla care cândva lumina același trup ce parcă acum nu face umbră, creierul meu refuză să conștientizeze, mintea mea refuză să creadă, sufletul meu refuză să plângă.
Priveghiul nu înseamnă a sta de pază. Tristețea nu înseamnă musai lacrimi.
Și parcă știu, că el, de la înălțimea unui suflet abia ridicat , zîmbește văzând că nu l-am ascultat când ne spunea să nu-l plângem.
Ultimul drum e lung sau scurt depinde de care parte a vieții te aflii... O slujbă frumoasă iti poate opri suferința la fel de bine cum iti poate porni lacrima.
Acel preot are tot respectul meu! Restul n-ar ști ce să facă cu el.
Totuși, respect și celor buni, celor ce-au ajutat, ce n-au cerut, ce-au sprijinit...puțini si pe care nu aș fi putut să-i spun dinainte.
Aș scrie cât nu puteți citi despre omul ce mi-a fost bunic. Pentru cei ce l-au cunoscut nu trebuie sa scriu un rând.
A lăsat in spate o viată lungă cu absolut de toate. Regulamentară. A plecat cum a venit, curat și pe zero, plătindu-și pe final "greșealele"... purgatoriul lui fiind un pat cu purici lângă o sobă de chirpici. S-a dus demn si drept, strâmbat doar de dureri și suferința.
De acum voi spune doar "cum zicea" in loc de "cum zice" , restul rămâne la fel!
A glumit o viata, cu siguranță a glumit și cu curva aia cu glugă... Da' proasta nu tine la glume!
Până la urmă, a muri înseamnă a pleca putin...
Nea' Costică a plecat să facă poante cu Sfântul Petru...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu