Ca munca-n perete.

Munca e pentru tractoare, spune o vorbă românească.
In cazul asta pot spune ca sunt un UG 550 din 1977. A fost un an bun, a plouat, s-au facut tractoarele.
Cică munca e brățară de aur. E ditamai lantul, și cu o bila mare la capăt, legat de picior. Se zice ca munca înnobilează pe om. Serios?! Cati regi, printi sau nobili stiti voi printre prieteni?
Cine munceste la tinerete are la bătrânețe. Are! Are o pensie mica, are reumatism, Parkinson,  are astm, are copiii la muncă in Spania.
Munca sfințește locul. Te costa la fel de mult și daca sfințește popa.
Nici pâine fara muncă, nici munca fara pâine.  Dar sa fie neagră, cu semințe, de tărâte și cu E-uri, ca așa e trend-ul.
Nu e rușinos sa muncești. Așa este!  Doar ca nu e profitabil.
Cică omul il cunosti dupa cum munceste. Iti dai seama de la prima vedere cine e șef, care e maistru, director sau patron.
Cine muncește si tace, mai multa treaba face. Nu se aplica in cazul prezenatorilor, moderatorilor, comentatorilor.
Cine-i harnic si muncește, are tot ce isi doreste. Mașină in leasing, casă in rate, restanțe la intretinere, datorii la vecini,  facturi neachitate.
Muncim ca sa trăim, nu trăim ca sa muncim. Greșit!  Muncim ca sa supraviețuim.
Vorba lungă sărăcia omului! Așa ca va las, plec la munca...

                                                                                                 Text : Cristi Liteanu