-La ce salon esti frate? - Etajul doi salonul 17. -Pot intra la tine? -Daca e ora de vizita fara probleme,daca nu e "douaj' de mii intrarea". Ajung la Spitalul Foisor si..surpiza..intrare... "acum doar cu buletinul"! Spitalul "de oase" cum e cunoscut in termeni populari arata foarte decent.Cristi nu prea.Bine,fata lui nu tradeaza durerea sau nelinistea interioara.Cel putin nu din prima.De 5 zile in spital,de 5 zile in aceiasi pozitie,de 5 zile asteptand operatia care nu se mai intampla.Glumim,ii promit ca am sa scriu din nou pe blog despre el.Devine serios in momentul in care incearca sa se miste.Expresia fetei chinuita de durere nu pot si nici nu as incerca sa o descriu. -Frate,nu vreau decat sa ma opereze si sa imi puna alea la loc.Numai pot sa stau asa...Nici eu nu mai pot sta...Ma scuz spunand ca am fost rugat de asistente sa nu stau mult in salon si plec.Dupa-amiaza incerc sistemul "lui Lytza" , dau cateva telefoane si incerc sa ajut.Aflu ca doctorul la care a nimerit e foarte bun,dar si foarte ingamfat.Fara "ajutorul" unei sume de bani,pe care nu am s-o spun aici,nu prea obisnuieste sa se uite la pacienti.Se va rezolva si asta.Mane ai destui prieteni pentru a trece singur prin asta.Si nu se va intampla asa...iti promit eu.Tu fi optimist si ai rabdare.Pregateste-te de operatie...Coming soon!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu