Imi amintesc inceputul cum a fost
De nopțile pierdute fără rost,
Scriam ca un poet fără odihnă
In vin și fum găseam câte o rimă.
Scriam de rău scriam de bine
De multe ori de dragul unei rime,
Mă lăudam că "eu scriu cu folos"
Scriam și mult, scriam și prost!
Credeam că sunt citit de lume
Că mi-am făcut printre poeți un nume,
Scriam visând cu capu'-nori
Abia de-aveam doi cititori.
Mă-ncurajau prieteni, râzând cu mine
Mă amuzam si eu și era bine,
Credeam că am talent, că am un dar
Eram de fapt un poet mic si ordinar.
De fapt mă regăseam in scrisuri
Mă relaxam când făceam versuri,
In rime oglindeam prezentul
Inlocuiam "probabil" cu concretul.
De se-ntâmpla s-adorm gândind la scris
Găseam ce rime căutam, in vis,
Și mă trezeam crezându-mă învingător
Și că ce scriu va fi nemuritor.
Incă visez că cineva iubește ce inventez când scriu
Incă-mi doresc citit să fiu,
Și, ca să-nchei in modul egoist
Eu mă semnez al vostru, veșnic Optimist!
Text. Kostell Smith a.k.a. Cristi Liţeanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu