De la Unirii pleacă două mijloace de transport spre două lumi diferite. Autobuzul supraetajat care face turul turistic al Bucureștiului și tramvaiul 32 care merge in Rahova. Dacă un turist, in afara lui Bear Gryils, ar avea curajul să facă schimbul, ar avea ce povesti acasă.
Numai dacă urmărești feţele, ochii și trupurile celor două categorii de călători iţi poți da seama de diferențele dintre cele două lumi.
Cei ce aleg 32-ul au feţele brăzdate de cicatrici lăsate de trecerea timpului și de palme luate de la viață sau de la semeni. Ceilalți au machiaje scumpe care lucesc in soare.
Ochii celor din 32 privesc in gol prin aglomerația cu miros greu de transpirație spre un viitor nesigur. Ceilalți au un ochi pentru aparatul foto și celălalt pentru cei care le fac cu mâna.
Gândul celor din 32 zboară spre lista cu datorii. Gândul celorlalți zboară spre următoarea destinație.
In 32 nu miroase niciodată a vacanță. Dincolo nimeni nu se grăbește să coboare la prima.
Politețea nu oferă loc nimănui in 32. E care pe care. In celălalt mijloc de transport parcă toţi sunt prieteni.
32-ul cară vieți, povești, destine încruntate. Supraetajatul transportă feţe făr' de riduri ce zâmbesc făr' de griji.
Sacoșele din tramvai știu singure drumul spre casă, prin piaţă, pe la pâine și magazin. Bagajele din autobuzul cu etaj au pe ele etichete din alte lumi.
Hainele din 32 merg singure pe același traseu rutinic. Celelalte haine au nevoie de indicații.
Din tramvaiul 32 oamenii privesc aceleași zilnice lucruri familiale dar atât de străine de ei. De la "balconul" autobuzului orice lucru străin poate deveni cunoscut.
In 32 oamenii, deși au aceiași limbă, nu-și vorbesc. Dincolo iși vorbesc deși au limbi diferite.
Tramvaiul 32 nu face discriminări sau nazuri. Prăfuit și zgomotos, mirosind a vechi și a transpirație, pentru el toţi sunt egali. Profesori, vânzători, doctori, șoferi sau hoţi, pe toţi ii cară in spate fără oboseală. Pe ploaie, caniculă sau ninsoare, 32-ul face parte din viața celor ce locuiesc in Rahova. Pentru ei tramvaiul 32 este și va fii acolo in fiecare zi. E parte din ei. Supratetajatul e trecător. E parte dintr-o oră oarecare a unei zile oarecare a unui turist oarecare. Aruncat intr-un ungher de amintire dintr-un album pe care scrie București-România, supraetajatul se va deteriora incet-incet. 32-ul rămâne viu și prezent tocmai prin cei care il urăsc.
1-0 pentru treij'doi!
Text Cristi Liteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu