Viata bate filmul! Feisbucul pe amandoua!

Până acum dacă o vedeam pe stradă nu știam cine e. Acum, datorită feisbucului, o pot recunoaște foarte ușor pe Simona Halep!
Mă trezesc intr-o noapte usor speriat. Cutremur?!? A fost sau n-a fost?!? Verific feisbucul și aflu intensitatea pe mai multe scări (de bloc) , durata, unde s-a simțit, care e nesimţit, și previziuni legate de următorul!
De când am cont de feisbuc ies pe balcon doar să iau cartofi. Temperatura, intensitatea și direcția vântului, anotimpul sau cantitatea de precipitații pe metrul pătrat se updatează din 5 in 5 minute, in funcţie de numărul de prieteni.
In unele zile mă intreb care or fi mă frate cele mai penibile și (sau) de căcat citate sau proverbe din lume?!? Mă lămurește un sau o, prietenă virtuală cu o mică decepţie in dragoste sau care pur și simplu simte nevoia să filosofeze.
Era meci. Eu nici nu știam cine cu cine joacă, la ce oră și mai ales dacă da, de ce?!? Am deschis feisbucul, unde am dat peste sute de "antrenori", "arbitrii" și unde scorul apărea cu zece secunde mai devreme decât pe stadion.
Nu prea mi-a plăcut mie geografia, așa că atunci când imi planific concediul banii nu sunt singurul lucru care mă încurcă. Noroc cu prietenii mei virtuali! Așa aflu mii de locuri exotice unde nu-mi voi permite in viața mea amărâtă să ajung!
Am un unchi care știe doar bancuri proaste. Sau cel puţin așa credeam până am descoperit o grămadă de virtuali care postează bancuri, mai proaste și mai vechi decât ale unchiului.
Nu-mi plac pisicile. Le aseamăn cu americanii. Sau invers. Nu fac nimic dacă nu le dai ceva in schimb. In schimb feisbucul e plin de pisicuţe cum sunt trotuarele pline de căcuţi proveniți de la cățeluși mici și drăgălași.
Acum o lună, sau o lună jumătate, sau două, că nu-mi amintesc, a fost ziua nașului meu. De care am uitat! Dacă avea feisbuc sigur nu se intampla asta! Apropos, azi e ziua de naștere "a lui Mykydutza Sympatycutza!!!"
Mă consider destul de stăpân pe limba română. Greșit! Asta credeam până să descopăr cuvinte noi, ca de exemplu: selfii, postare, etichetat, tăguit, laic, cec in, aplicație, divais, status, linc, logat sau delogare...
Știm cu toții că telefoanele deștepte cu camere foto sunt accesibile oricui. Oricui are spațiu de stocare in telefon dar nici cel mai mic talent in a face fotografii. Care fotografii ajung pe profilul de feisbuc in albume cu nume deloc inspirate.
Copiii...hmm, mândria fiecărui părinte! Era cândva, acum mulţi ani, intr-o revistă de specialitate o rubrică numită "Ba al meu e mai frumos!" Despre copil era vorba. Acum, feisbucul s-a transformat in aceea rubrică. Dacă te-a costat o căruță de bani tortul aniversar in formă de spaidărmen sau nu știu ce prințesă, trebuie să vadă asta și prietenii tăi virtuali, care te vor umple de laicuri, dar care nu-ţi vor recunoaște niciodată copilul dacă il văd pe stradă. 
Folosesc feisbucul in proporție de 90% ca să comunic. Mai intreb pe cineva de sănătate, mai aștept un mesaj important sau un comment pertinent la vreo postare din domeniul meu... Așa mă bucur și tresar când aplicația mă anunță cu o vibrație scurtă că am o notificare! Dar, așa mă întristez când aflu că 90% din ele sunt invitații la niște jocuri, trimise de niște oameni care nu inţeleg că dacă de doi ani nu răspund acestor invitații nu o voi face nici azi.
La câte fotografii văd pe feisbuc, pot spune că vedetele au ajuns să-și facă poze cu oamenii de rând și nu invers.
Intr-o seară trebuia să merg la un fel de petrecere. Nu am ajuns din motive...care nu au ținut de mine. Oricum, știam că se lasă cu băută. Am aflat a doua zi de pe feisbuc unde s-a ținut, ce și cât s-a băut, cine a venit ("împreună cu 6 others"), cam pe la ce oră s-a terminat și care și cât de praf s-a făcut. Plus că, a doua zi, doi dintre ei au recunoscut sec : "status update - mahmur".
Ascult muzică de mic! Sunt melodii pe care le știu pe de rost. Dar, de cel puţin două ori pe zi descopăr câtă "cultură muzicală" are românul dar și cele mai recente hit-uri ale muzicii ușoare românești de prin toate cartierele in funcție de prieten.
Am și eu un blog. Ăsta unde citiți acum. Și tot mă incăpăţânez să cred că mă citește lumea. Așa că pun un link la status cu adresa blogului și mă bucur ca un copil la două-trei like-uri.
Cam așa văd eu feisbucul!