miercuri, iunie 04, 2014

Nu stati la butoane, ca muriti de foame!


 Bai, radeam de nea Gigi cand spunea ca umbla la butoane. Radeam de niste colegi de bransa care umbla zilnic la butoane, unii care dau in butoane, altii care mai taie din ele da-le dreacu'... Fara sa ne dam seama suntem inconjurati de butoane, viata noastra este compusa din apasari de butoane. Viata noastra se poate schimba la apasarea unor butoane. Eu unul, imi castig existenta apasand butonul ala rosu. Ala pe care scrie REC, nu ala rosu din valiza. Cu ala se ocupa altcineva. Despre altcineva-ul asta si despre alte butoane am sa va vorbesc, de fapt am sa va scriu, in continuare. Iata cum imi imaginez eu povestea:
 - Tavarasu' Putin, permiteti sa raportez! Stiti, urmeaza Olimpiada de Iarna. - Asa si?! - Pai anul asta se tine la noi. - Asa si?! - Pai, e de iarna, gen... - Asa si?! - Pai, iarna inseamna zapada... - Asa si?! - Pai, niet zapada, nu e! - Aaaa, zapada zici?!? Se rezolva! Cheama-l la mine pe Ministrul Apararii si pe Busu...pardon, un metereolog de serviciu...cheama-l si pe unchiu' Vanea! - Pe unchiul Vanea? De ce?! - Sa mai aduca votca d'aia buna, de-a lui! Hai, miscare!
 Vine ministrul... - Sa traiti tavarischi Putin, sarutari de maini doamnei, te'ncur unchiule Vanea cu votca ta ca ma arde si acum instalatia, prapaditul ala de Busu, pardon, de metereolog de serviciu unde e?! Aaa, aici erai narodule?! Ia ziceti tavarischi Vladimir, cu ce ajutor va pot fi de folos? - Tavarischi Ministru ne trebuie zapada! Multa si buna. Scoate rachetele alea de la hibernat, fa-le plinu', bea o votca, si umbla la butoane. In trei zile vreau cod portocaliu de ninsoare, somon rosu de Alaska, vreau partii, si o votca!
Si abia pleca batranu', ce mai freamat ce mai zbucium...zapada cat vezi cu ochii, partii calitate superioara si votca multa! Multa votca!
 Trecu vremea, olimpiada se termina, votca la fel... Povestea ar fi ramas uitata daca nu ar fi existat un fir. Un fir rosu. Cu Bucurestiul. Iata continuarea povestii de mai sus:
 - Aloo, tavarischi Putin? Vladimir Putin? - Da! - Aveti o convorbire cu taxa inversa cu Bucurestiul, acceptati? - Da! - Bine, va fac legatura! Aloo, Bucurestiul, aveti legatura!
 - Oooo, tavarischi, cu respect! - Ia zi ma, zi repede, ca mi se arde votca pe aragaz... - Tavarischi, cu respect, cu umbra de respect ce mi-a mai ramas, va intreb acum, va rog eu, dupa atat amar de vreme, haideti fiti om uman si dati-ne inapoi tezaurul. Va rog eu! Plizzzz! Preaty plizz! - Ba, n-am! Nu stiu pe unde l-am pus! Nici n-am timp acum sa caut prin camara. Da' uite, ia fi atent, mai am in debara niste muraturi si niste rachete ramase de la olimpiada, cu tot cu butoane, le vrei? Hai, ai sa vezi ce bune sunt. Rachetele ca muraturi nu-ti dau. Imi trebuiesc mie dimineata pe racoare. Hai ia-le! Le trimit acus. Ti le pun pe microbuz. Le iei tu de la autogara. Hai, te pup, pa!
Rachetele, desi Made in China, isi fac treaba foarte bine. Problema e ca nu prea stie nimeni sa umble la butoane. Bine, ar fi unu', dar s-a mutat la Poarta Alba... Asa ca, ba ploua, ba e soare, coduri colorate, mai, iunie, stiri, alegeri, butoane, toate amestecate.
Asa ca "vara nu-i ca iarna" s-ar traduce acum "nu zaietz nu pogodi"!!!


        Pentru tavarischi Rafy.

        Text Kostell Smith.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu