Intr-o dimineata, dis-de-dimineata pentru mine, de luni. Azi mai exact. Ora opt, opt si ceva. Merg cu bunul meu prieten Tyty sa-si achizitioneze niste patru corpuri de incalzire din otel, 22 PKKP, 600 / 1200, 600/ 1400, marca Eccorad, adica patru calofifere mai exact. La un magazin de desfacere Romstal. "Rom"- ul din Romstal vine de la Romania. Sigur stiati si voi asta, dar, mie astazi mi s-a demonstrat acest lucru. Totul organizat, civilizat, curat la magazin. Comanda se face la biroul unui inginer de vanzari ( o blonda simpatica in cazul nostru, multumim Alexandra!) , apoi plata se face la un ghiseu. Fara coada, fara bataie de cap. Mergi pe urma cu factura in alt corp de cladire, unde alt angajat o ia, se uita la ea, introduce datele in calculator si te invita sa iei loc. - "Luati loc va rog, o sa va strige cineva!" In "sala de asteptare", mai bine zis hala, curat, dar frig. Ne incalzim cu o cafea pusa la dispozitie de catre "gazde". Pana aici, trecand peste frigul din hala de asteptare, foarte civilizat, de laudat chiar. Dar, de ce dureaza atat de mult sa ne aduca 4 calorifere avand in vedere ca nu sunt mai mult de 3 clienti in afar' de noi, nu stim. Si ca sa fie totul mai romanesc decat pana acum, cand domnul cu alura de maistru vine in sfarsit cu marfa, deschide usa, si panoramand stanga dreapta, striga destul de tare dar cu o voce plictisita.... Tuudoorache !!! Ma intreb, alt sistem mai modern, mai ne-romanesc decat strigatul clientului nu puteau gasi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu