IN UMBRA MARELUI URS

CHIAR DACA EXISTA RISCUL SA CREDETI CA "M-AM UMPLUT" DE MELANCOLIE ZILELE ASTEA MAI POSTEZ O POEZIE!

Stau singur si ma-ntreb "De ce-am plecat de-acasa?"
Sa fie blestemul de veacuri ce ne-apasa?
Caci n-am gresit cu nimic, dar cit am patimit.
Hulit am fost, fara rost, de cei ce i-am iubit.

Apus peste apus, ce iute trece timpul.
Si zorile s-au dus, ce rece bate vintul.
Am asteptat infrigurat sa ma intorc-napoi,
M-ati judecat, condamnat, dar cine sinteti voi?

Caci timpul vostru s-a scurs,
In umbra marelui urs,
Doar ghearele v-au ramas in orice-mbratisare,
Astazi doare sarutul pe obraz.

Dar dati-mi viata-napoi,
Ce-am risipit-o pe voi,
Uitind de dor si nevoi! Prieteni de betie,
Dintr-o mie, citi au mai ramas.

Cazut-au frunzele, le-a risipit furtuna,
Unde-s sperantele? N-a mai ramas nici una.
Un gind subit, nerostit, ma-ncremeneste-n loc:
Ce-am asteptat? Ce-am visat? Nimic nu s-a schimbat.


Dati-mi viata-napoi,
Ce-am risipit-o pe voi,
Uitind de dor si nevoi! Ani de pribegie,
Dintr-o mie, citi au mai ramas?

Timpul vostru s-a scurs,
In umbra marelui urs,
Doar ghearele v-au ramas in orice-mbratisare,
Astazi doare sarutul pe obraz.