Traditiile stramosesti nu mor niciodata! Vesnicia s-a nascut la sat, pentru ca la sat nu se intampla niciodata nimic. Nu se intampla niciodata nimic fara ca vecinii sa nu afle si ei. Dar, ma rog, asta e din alt film.
Vreau, in cele ce urmeaza, sa va povestesc despre traditiile de Craciun din satele romanesti de prin sud. Asa cum le-am cunoscut eu in anii copilariei, adolescentei si tineretii mele. Intre timp nu s-a schimbat mare lucru.
Taierea porcului este un eveniment unic prin simplitatea lui, dar care devine complex prin modul in care este realizat. Aspectul cel mai important, care se pastreaza cu strajnicie de ani buni, este asomarea. Astfel, participantii la acest ritual cu radacini pagane, se asomeaza incepand de la primele ore ale diminetii cu cantitati deloc neglijabile de tuica. Inaintea, in timpul, dar si dupa savarsirea ritualului, se consuma aceasta licoare pentru a nu suferi, stiindu-se bine ca taranul roman se ataseaza enorm de animalele domesticite pe propria batatura, dandu-le in acest sens si nume umane. Uciderea animalului nu se face de catre oricine, cel care executa aceasta manevra fiind de obicei un membru de baza al comunitatii, o persoana curajoasa care manuieste cutitul cu maiestrie, si care este platit in natura cu o litra de tuica sau un litru de vin. Comunitatea devine in aceasta perioada mai unita, membrii ei ajutandu-se si cinstindu-se in mod repetat pe toata perioada Ignatului. O traditie ceva mai noua, ivita odata cu aparitia trichinelozei, este socializarea la coada cabinetului veterinar, unde se discuta despre dimensiunile si greutatea animalului sacrificat, despre modul in care a fost hranit si despre planurile pentru noul an. Odata intors acasa, traditia spune ca trebuie facute cat mai multe glume despre rezultatul analizelor, in special cu persoanele care nu au mai avut rabdare si au consumat deja din carnea animalului sacrificat. In tot acest timp, se consuma tuica, asomarea neoprindu-se pana in a treia zi de Craciun. Acest ritual, avand radacini stravechi in istoria poporului roman, aduna familia impreuna, fiecare membru avand atributii bine definite. Barbatii se ocupa de ceea ce ei numesc transarea animalului, iar femeile se ocupa de lucruri mai usoare, cum ar fi: spalarea si curatarea matelor, a cutitelor si vaselor ce se folosesc in timpul ritualului. Odata cu lasarea intunericului activitatea se muta in casa, unde continuua in acelasi timp cu consumarea unor cantitati mari de alcool, dar si a ceea ce se numeste "pomana porcului", adica niste carne prajita.
In satele din sudul tarii, dar nu numai, traditiile stramosesti se impletesc in cel mai pur mod romanesc cu tehnica si tehnologia moderna. Drept dovada stau sutele de check-in-uri si fotografiile cu porci, sorici, carnati, caltabosi, personaje vesele si imbujorate tinand in mana o capatana de porc. Adaptandu-se vremurilor moderne, taranul roman a trecut de la clasica, dar mult mai sigura metoda a parlirii porcului cu paie, la noua, comoda dar nesigura metoda "cu arzatorul". Cu aceasta ocazie, comunitatea are din nou de castigat, caci la coada la butelii istoria a consemnat creearea celor mai mari planuri de schimbare ale aceste societati.
Ritualul se incheie cu mult prea traditionalul zacut la pat intr-o mahmureala istorica reprezentativa comunitatii si comuniunii om-natura-bautura.
VA URMA
Text Cristi Liteanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu