luni, august 24, 2009

Pe Dunare-n sus. Si-n jos.

Sa zicem ca te afli intr-o duminica dimineata in Orsova, si primesti o invitatie intr-o croaziera pe Dunare, la Cazanele Mici. Accepti din prima, bineinteles! Asa am facut si eu. Porniram incet incet in aval, pe Dunare, cu malul romanesc pe dreapta si cel sarbesc pe stanga. Am respirat aerul multor orase si tari, dar Dunarea are mirosul ei. Miroase a mare, a munte, a libertate. Poate si datorita povestilor din vremuri de mult apuse cand nu putini au fost cei care prin zona asta si-au riscat viata si au trecut innot spre o viata mai libera si mai buna, la vecinii sarbi. Chiar Traian, pe care l-am cunoscut pe vapor mi-a povestit despre aventura lui in apele Dunarii, apoi in celulele inchisorii sarbesti. Lasand "melancolia" la o parte, o plimbare de genul asta te relaxeaza cat o suta de vizite la psiholog, sau o mie de plimbari in parc. Ai timp pentru tine, sa iti pui ordine in ganduri, sa iti incarci bateriile, asta daca nu iti face nimeni capul mare cu povesti tampite ( sorry Andreea, am vorbit cam mult ) . Pe malul nostru apar la un moment multe vile, pontoane, si vapoare ( termenul iaht ar fi mult prea fortat). Pe malul lor ( al sarbilor, nr. ) multa verdeata, liniste si ordine. Trecem pe langa Tabula Traiana, urcand molcom in aval, catre Cazane. Vaporul se apleaca usor spre dreapta, atunci cand toti pasagerii se muta pentru a-l privi pe Decebal Rex, care la randul lui ne priveste pe noi. Decebalus Rex Dragan Facit. Adica regele Decebal facut de Dragan. Adica un om de afaceri usor excentric a platit o galagie de bani pentru a sculpta in stanca aceasta efigie. Ajungem si la Cazane. Aici Dunarea strabate cea mai ingusta si cea mai pitoreasca zona a Defileului. Tot aici vaporul nostru intoarce. Ne indreptam, de data asta cu o viteza usor mai mare, spre un bors de peste si o saramura cum numai in zona asta se pregateste. Mmmm si acum imi mai ploua in gura, asa... in memoriam... Dupa toate astea drumul de 5 ore prin noapte pana la Bucuresti a parut altfel. De dormit nu va mai spun, am dormit fara vise.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu