sâmbătă, aprilie 12, 2014

Ţară, ţară vrem făptași!


- Bună ziua domnule castor! A dumneavoastră să fie pădurea asta?!?

Băi, și imi amintesc că opream in drum spre bunici să mă piș intr-o pădure pe marginea șoselei. Și scria acolo "In viitor cine va avea pădure, va avea aur!" Și mai scria că "Pădure proprietate a statului" . Sau "Nu faceți focul in pădure! " Bine, asta ultima n-are nicio legătură cu subiectul de azi dar mi-am amintit eu, așa, de ea.
Odată treceam prin Piaţa Universităţii in drum spre casă, și erau unii care strigau "Nu ne vindem ţara!"
Adăugaţi o legendă
Acum, eram cu niște treabă pentru suflet printr-o zonă frumoasă și am văzut anunțul. Cu săgeată cu tot. 
Ce să zic, omu' ăsta a stat strâmb și a gândit drept. Ca un copac. Nu-și vinde ţara, nu vrea aur, nu vrea valută, vrea pe urs să-l f...acă. 
Parcă și văd: 
-Bună ziua, in legătură cu anunțul, mai e valabil?
- Care anunţ, că e mai multe?! Ăla cu capra vecinului, ăla cu ţara sau ăla cu pădurea? 
- Cu pădurea, cu pădurea!
- Âăă, mda e valabil....
- Bun așea, și...din ce an e?
- Păi...ăăă...e de la bunicu' ăăă...'31 cred...
- Domne' da' ie dă prăsilă, dă foc, dă scânduri sau dă sămânţă?!?
- Dă paltin, men, dă paltin. 
- E bună dă coșciug? Io' am o firmă de ingropăciune, și imi trebuie pentru sicrie și cruci! 
- Âăă, păi dă ce nu zici așa? Ăăă, n-o dau...așa n-o dau frate! 
Nu vreau să-mi ingropi pădurea! Huoo! Futu-fă muma-n'cur dă nebuni, că nu vă mai satură Dumnezeu!!!
Și tronc, ton de ocupat!
Acum, domnu' castor crezând că a scăpat, a incins grătarul, a pus petu' la rece in pârâu, a băgat regheton blană și a chemat toţi cocalarii la pădure.
Ca prin farmec pădurea s-a umplut de fum, miros de mici, de salam și minune și de mii de peturi cu cerbi mlădioși pe etichetă. 
S-a umplut de gunoaie și mizerii.
Cine și-ar dori să cumpere o asemenea pădure?!? Ce să faci cu o pădure plină de gunoaie care ascultă manele?!?
Apropo's, Roșia Montana s-a salvat? Whatever...
Salvați pădurile!!!
Mergeți la grătar!!! 
Căcaţi-vă in habitatul castorului!
Nimeni nu cumpăra o pădure murdară! 
P.S.
Ţară de vânzare! Aștept provincia.

        Text Cristi Liteanu.

miercuri, aprilie 09, 2014

Philosophum non facit barba. Nici pe artist talentul.

Am umblat și nopţi, dar am filmat și zile...
Pe ici pe colo am descoperit mici minuni făcute de oameni cu mânuţele lor mici și minţile  la fel de mici.
Optimiști sau mai puţin optimiști, oamenii sau mai puţin oamenii, ajung să se... refuleze, pardon de expresie,  pe ea de situație. Și o fac in public. La Pitești cel puţin așa se intamplă.
Urările se contopesc cu dorinţele, convergând împreună spre eliminarea frustrărilor cumulate in timpul auster destinat auto-meditației.
Stilul neo-clasic al lucrării converge și el ușor spre stilul contemporan cubistic realistic cu influenţe ale stilului grafittian. Mesajul pe care il transmite este unul optimistico-futurist cu accente ușor pesimistice.
Autorul grăbit parcă de o umbră ascunsă a unei autorităţi închipuite, a zugrăvit in viteză chintesensţa unei stări de spirit transpusă in cotidian printr-un simplu mesaj ambiguu dar in același timp pursuistic. Urmărit parcă de umbrele trecutului și incercat de nesiguranţa unui viitor prezent in realitatea artistului, acesta surprinde intr-un mod dur dar pertinent sincopele unei cazuistici atât de des regăsite in fiecare dintre noi.
Insinuînd parcă valoarea intrinsecă a firii omenești, această lucrare deschide noi orizonturi spre meditație și contemplare spirituală a vieții de zi cu zi. Așa va dăinuii și  peste ani nu doar la locul creației ci și in amintirea trecătorilor grăbiți.
Inchei in mod optimist, sperând ca mesajul artistului să dăinuie și el peste timp.

Text          Cristi Liţeanu

joi, aprilie 03, 2014

In curte bate vantu' iar la curba sinele trosnesc.

Conform ultimelor studii, culmea nu ale cercetătorilor britanici, in România trei milioane de gospodării au veceul in curte. 
Așa și?!? Care-i faza?!? Ete d'aia stă ţara asta pă loc! Păi sunt o multime de avantaje să ai veceul in curte. Ia să vedem:
- Nu ai cum să uiţi să tragi apa.
- Scapi de mirosurile urâte care de obicei scapă și ele pe sub ușă. 
- Poți fuma liniștit pe veceu.
- Nu deranjezi pe nimeni cu zgomotele asociate scaunului.
- Nu-i bai dacă uiţi ușa deschisă. 
- Pentru că nu există, colacul toaletei nu rămâne nici coborât nici ridicat, asta contribuind la armonia familială.
- Șansele ca toaleta să refuleze sunt zero și chiar dacă  presupunând prin absurd, se întâmplă pagubele sunt minime spre deloc.
- Dacă se respectă rețeta tradițională și hârtiile se adună intr-o găleată alături, te-ai scos, ai cu ce să aprinzi grătarul!
- Poți arunca in veceu absolut orice, fără a risca ca "evenimentul" să apară la avizier la intrarea in bloc.
-  Prezenţa periei nu se mai justifică, hârtia se înlocuiește cu ziarul, economia la bugetul gospodăriei fiind evidentă.
- Deasemenea lipsa necesităţi produselor de curățenie sau a odorizantelor, economisește bani. 
- Neavând geam la baie, acesta nu trebuie spălat, deci, iar economie.
- Nu văd deloc necesară prezenţa unui calorifer, aerotermă, sau alt device de încălzire sau răcire a aerului. Economie din nou!
- Are rost să mai spun?!? Nu tragi apa nu se învârte apometrul! Altă economiei!
- Locația veceului se poate modifica in funcție de vreme sau vremuri. Mai aproape de casă iarna și in timpul diareelor, mai departe și mai la umbră in timpul caniculei.
Q.E.D.

                 Text Kostell Smith

luni, martie 31, 2014

Eminescu in the mix sau incercare pe care.

"M-am gandit la o idee" spunea frate-miu cand era mic! La o idee m-am gandit si eu. Si ideea e asa: daca e plin internetul de melodii mixate de ce nu ar face cineva acelasi lucru si cu poeziile?!? De ce acel cineva sa nu fiu eu?!? Asa ca m-am chinuit cateva ore dintr-o noapte si iata ce a iesit! E greu, aproape foarte greu, dar e un inceput. In functie de reactii, critici, sugestii si (sau) reclamatii pot incerca si alte poezii, eventual din mai multi autori. Asa ca... astept!
P.S. Fiti indulgenti, e varianta beta, cum ar veni! Apreciez si critici, dar nu ar strica ceva ajutor, sau o incurajare pe colo...pe dincolo...

                             Titlu: A treia scrisoare de dor a Luceafarului catre mama sa albastra care critica:



O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi

Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă şi în gând
Şi viaţa-mi luminează!

La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.
- Tu eşti Mircea?
- Da-mpărate!

- Mai am un singur dor:
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;

El asculta tremurător,
Se aprindea mai tare
Şi s-arunca fulgerător,
Se cufunda în mare;

Şi abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium

Trecu o zi, trecură trei
Şi iarăşi, noaptea, vine
Luceafărul deasupra ei
Cu razele-i senine.

De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Căci va fi sub pălărie -
Ş-apoi cine treabă are!

Iar dacă împreună va fi ca să murim,
Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim

Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.

Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus -
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici




Au participat, in ordinea numerelor de pe tricou, versuri din:
  "O mama"
  "Luceafarul"
  "Scrisoarea III"
  "Mai am un singur dor"
  "Luceafarul"
  "Scrisoarea III"
  "Luceafarul"
  "Floare albastra"
  "O mama"
  "Luceafarul"
  "Criticilor mei"
  "Scrisoarea III"


  Text & PoetryMix Cristi Liteanu
  toate drepturile rezervate. 31.03.2014








sâmbătă, martie 29, 2014

F.A.Q. sau Întrebări puse de mine, mie insumi, in sinea mea. Personal.

In filme, când cineva e rănit și căzut la pământ, de fiecare dată există unu' care se apleacă peste el, și apoi strigă la toți "gură cască" din jur: -Cineva să cheme o ambulanță, repedeeee!!!
Măta bă, crizatule, de ce nu o chemi tu?!? Ai treabă?!?

Dacă un fost coleg de generală, liceu sau facultate ar ajunge președintele țării, și te-ai vedea cu el la intâlnirea de 'șpe ani, cum ai striga la el?!? Trebuie să fi avut el o poreclă...

Dacă există oameni care citesc pe buze, trebuie că există și oameni care scriu pe ele...?!?

Strămoșul omului a fost maimuța. Asta înseamnă că strămoșul omului-păianjen a fost maimuța-păianjen?!?

Singurul bărbat cu ciclu a fost Carnot?!?

Meșterul Manole a făcut body-building?!?

Cum e mai bine, Alzheimer să uiţi unde ai pus paharul cu pălincă, sau Parkinson să il duci doar jumătate la gură?!?

Ce gust are guma de mestecat?!? Guma gumă nu aia cu arome și aspartam.

Când iţi faci fotografii cu o mascotă, omul din interiorul costumului o zâmbi?!?

Dacă vreau să imi schimb bumerangul, cum fac să il arunc pe ăla vechi?!?

Cum pizda măsii se bărbierea Tarzan?!? Eu nu l-am văzut niciodată cu barbă!!!

"Diareea apare intotdeauna intr-un moment nepotrivit" spune un spot publicitar! Să mori tu?!? Spune-mi tu mie, "creativul" curului, un moment potrivit in care poate apare diareea!!!

Un cameleon când se uită in oglindă ce culoare are?!?


Text  Kostell Smith

joi, martie 27, 2014

De ce nu merg la Derby!

Pentru că nu mai joacă Lăcătuș.
Pentru că un bilet la Derby egal trei intrări la Antipa și două bilete la Ţăndărică.
Pentru că limba română și gramatica rămân intotdeauna la intrarea stadionului.
Pentru că ar trebui să parchez la două staţii de metrou depărtare.
Pentru că nu știu să scandez, sau ce să scandez.
Pentru că nu scuip.
Pentru că nu-mi place să spintec seminţe.
Pentru că ăia vin cu mașini de lux și aleargă 90 de minute, noi cu troleu' și alergăm o viață întreagă.
Pentru că oricum aflu de pe Facebook, echipa, scorul, faze sau număr de spectatori.
Pentru că nu-mi pasă de ics pauză doi final.
Pentru că 11 de fiecare imi pare cam mulţi.
Pentru că nu se văd reluările.
Pentru că indiferent de scor cineva a furat.
Pentru că fair~play înseamnă "Uite-l cum moare, uite-l cum moare / Și-n p...ă ne doare!"
Pentru că nu-mi plac frezele ălora care dau in "mingie".
Pentru că efectul de turmă se transformă in defect de turmă.
Pentru că habar n-am care e diferența intre "peluza nord" și "ultrași".
Pentru că in 80% din cazuri nu inteleg ce strigă tribunele.
Pentru că in celelalte 20 nu-mi pasă.
Pentru că 4-3-3 nu-mi spune nimic.
Pentru că la meci toți sunt lei, dar când ajung acasă se transformă in șoricei.
Pentru că organizare înseamnă "cum vrea p...a mea".
Pentru că tribunele sunt pline de "antrenori".
Pentru că oricât s-ar lăuda Jandarmeria tot iese cu cafteală.
Pentru că golani, bețivi și vagabonzi.
Pentru că acasă e mai cald și mai HD.

miercuri, martie 26, 2014

NefuRmătorul.

Peste șapte zile voi avea o săptămână de când m-am lăsat de fumat!
Se zice că e vorba despre obiceiul psiho-nu stiu cum...de a duce țigara la gură. Sau că organismul iși cere doza zilnică de nicotină. Creierul iși cere și el porţia de fum. Sau că e mult mai greu să te abţii când in jurul tău ai mulţi fumători.
Căcat! Tot ce știu e că e seara primei zile de nefumat și aș fuma o țigară și cu ochiu'!
Dar mă abțin! Maxim mă abțin. Sau, cum l-am auzit pe "puștiul ăla găozar" plin de coșuri, mă SuperAbţin. Imi venea să-i super fut un picior in mufă! Dar m-am abținut. Incă mă abțin. Mă SuperAbţin! Ce e așa greu să intelegeţi?!? Sunteți bătuţi in cap?
Day one, tutun free!
P.S. Par puţin irascibil?

luni, martie 24, 2014

Black to the future. Doi.

România lui 2114. Aerul rece al primăverii timpurii imi gâdilă nările. E septembrie, e normal să fie răcoare. Deși e abia 23.20 a început să se lumineze. Deh, se scurtează noaptea.
Navetiștii din Drumul Taberei așteaptă cuminți și cu emoție inaugurarea metroului. Oprescu a promis că va tăia el panglica. La fel si Ponta la inaugurarea primilor doi kilometri ai autostrăzii A11.
A fost o iarnă grea. Prima ninsoare a venit in iulie. Pentru prima oară in istoria țării autoritățile nu au fost luate pe nepregătite. Roboții mecanizaţi produși la Mioveni și-au făcut datoria. Televiziunile nu au mai avut cu ce subiecte să acopere știrile așa că s-au văzut nevoite să continuie scandalul cu Bianca și Slav.
Traficul la această oră matinală este foarte lejer, asta și datorită noului guvern Ponta 28, care împreună cu Administrația Cimitirelor a combinat programul rabla cu programul prima casă, rezultând programul ultima casă.
Incredibil, 311 există și are același traseu! Și aceleași clanuri de șuţi, care duc tradiția mai departe și portofelele și mai departe.
Apropos de clanuri: interlopii au dispărut in totalitate, ei fiind inlocuiţi de echipe de televiziune care in disperarea lor de subiecte au inceput să dea bani cu camătă și să ceară taxe de protecție.
Covrigăriile sunt de domeniul trecutului și ele, acum existând la fiecare colţ de stradă câte un covrigomat.
Nici farmaciile nu mai sunt ce erau cândva, acum la modă sunt farmaciile second-hand.
La amiază străzile capitalei sunt pline de cerșetori din alte țări, aceștia nemaiavînd loc in tara lor de cerșetorii români. La Dăbuleni e plin de spanioli veniți la schimb de experienţă cu căpșunarii noștri.
Stațiunea Mamaia e in paragină, turiștii români preferând destinații mult mai ieftine și mai exotice, precum Lessoto, Burkina Fasso și Trinidad Tobago.
Oamenii s-au intors la credință, in fiecare zi rugându-se să apuce ziua de mâine și să aibă sănătate și putere de muncă să plătească ratele lăsate moștenire de părinții străbunicilor.
Parcurile și spațiile verzi sunt pline de copii și bunici, care fie muncesc in folosul comunității pentru a-și ispăși diverse pedepse, fie plantează panseluţe pentru rotunjirea venitului.
Străzile sunt curate. Gunoiul a dispărut in totalitate odată cu majoritatea alimentelor. Hypermarketurile au fost înlocuite cu magazine mixte. Banco-market-uri. Credit doar cu buletinul. Sarmalele in rate, sandwich-uri pentru nevoi personale și  fripturile ipotecare au inlocuit împrumuturile clasice.
In sectorul cinci Vanghelie Junior Junior Al treilea a vopsit blocurile in roz, in încercarea disperată de e demonstra că, cel puţin la el in sector, viața e roz. A doua zi țiganii furaseră și rozul și blocul și pe Junior.
Ieri s-a disputat pentru a treisutepatruzecisisasea oară celebrul derby românesc Steaua-Dinamo (Dinamo-Steaua pentru dinamoviștii care citesc acest text) pe celebra fostă National Arena, actualmente  Ana Are Na, denumită așa in memoria marelui om de afaceri George Copos, care a reușit să supraviețuiască închisorii dar a murit in momentul eliberării de ciudă că dupa o sută de ani de la predicția sa Planeta nu s-a scufundat.
Facebook-ul nu mai există. Vinovat de inchiderea rețelei de socializare este Gigi Becali care a dezvăluit breșa de securitate  a aplicației dând check-in simultan la Jilava, Poarta Albă si Rahova.
Deși verii, frații și restul rudelor au ieșit din închisoare, Gigi refuză să părăsească penitenciarul spunând că "asta-i pohta ce-a pohtit" și că ii place la nebunie să fie strigat Ștefan sau Măria Ta, iar el are o mulțime de supuși, paharnici și  nebuni, a scris deja primul volum din "Letopisețul Celulei Cinci" și a inceput partea întâi a romanului istoric "Umbra lui Jiji la Poarta Albă" .
Ce a rămas neschimbat este faptul că lumea se căsătorește și moare la fel ca acum o sută de ani. Doar costurile sunt diferite. Așa au apărut oferte de genul "Dacă te insori la noi, iţi înmormântăm o rudă de gradul întâi la jumătate de preţ" sau "la două nunţi și o înmormântare cadou un botez" sau "abonamentul botez-nuntă-groapă, alături de tine pentru totdeauna" .
La televizor in scurtele pauze dintre calupurile cu publicitate telespectatorii pot urmări scurte emisiuni documentar-cultural-informative cum ar fi : Master Thief, Votcea României, Cireada de pe bloc, Românii n-au valet, Schimb de rable, Dimineața fără Răzvan sau Dan i.
Rata criminalității a scăzut considerabil pentru că in sfârșit nu mai e nimic de furat in ţara asta.
Situația câinilor fără stăpân a fost rezolvată cu ajutorul programului guvernului in colaborare cu Agenția Sanitar Veterinară featuring Farmec SA. "Adoptă un caine, devino-i stăpân/ Adu-l acasă, fă-ţi-l săpun".
Deși e mult prea devreme pentru asta orașele sunt deja impânzite cu afișe ale concertelor lui Bănică, iar peste tot răsună vocea inconfundabilă a lui Hrușcă. Sărbătorile vin!
Românii merg la teatru in continuare. Zilele astea se joacă cu casa închisă celebra piesă "Nemuritorii", cu Beligan și Florin Piersic. Senior.
Nimic nu amintește de vremurile grele prin care a trecut acum o sută de ani ţara, doar bătrânii și foarte bătrânii care incă se încăpățînează să joace table și șah in ceea ce a mai rămas din Parcul Cișmigiu.
Candidatura și succesul răsunător al lui Bear Gryls la președenţia României a salvat această naţie. Acesta l-a învins la câteva procente pe Chuck Norris, deși a fost acuzat că a folosit  "mașinăria de voturi PSD" găsită de Bear Gryls in podul unei case de pe strada Zambaccian, lângă niște tablouri prăfuite și o scrisoare semnată "mătușa Varvara".
Aș mai scrie câte ceva având in vedere că mai durează 45 de minute până vine tramvaiul, (unele lucruri nu se schimbă niciodată nu-i așa?!?) dar deja lumea din staţie se uită suspect de ciudat la mine neinţelegând deloc ce e ăla pix și ce e aia hârtie.
Așa că vă las să visaţi la cum va fi! Peste doi, trei, o sută de ani.
Dormiţi liniștiţi, altcineva veghează pentru viitorul vostru! Fix cine nu trebuie!
Să nu ziceți că nu v-am spus!

      Text :       Cristi Liteanu.

sâmbătă, martie 15, 2014

Schimbare de modificare...

Vreau o schimbare-n viata mea
Una frumoasa nu una rea,
Si mi-o doresc atat de mult
Ca nici nu stiu de un' s'apuc.

Sa schimb domeniul, de activitate
Sa schimb doar locul de se poate,
Sa schimb traseul spre serviciu
Sa nu ajung la vreun ospiciu.

As vrea sa schimb colegi de job
Sa nu mai simt ca sunt un rob,
Sa-ncerc in parlament cumva?
Nu, ca toata lumea ar injura.

Sa ma transform in politist?
Nu, ca asta ar fi prea trist.
Sau fotbalist, nu ar fi rau
Da'nu, ca astia-s la bulau.

Un doctor de femei sa fiu
Pe la ce umblu, doar eu sa stiu,
Sau un stomatolog de seama
De mine toti sa aveti teama.

Sau un profesor cu norma-ntreaga
Ca stiu ca iese multa spaga,
Taximetrist m-ar bate gandu'
Dar cred c-o sa ma doara fundu'.

M-as face ospatar intr-o spelunca
Da'acolo-i de baut, nu e de munca,
Sau gunoier, sa strang mizerii multe
Dar s-ar gasi prea multi sa ma insulte.

Postas s-aduc scrisori si pensii mici
M-ar injura nepoti dar si bunici,
Sau poate un sofer de troleibuz
Nu stiu orasul, si as fi confuz.

Un vanzator de ziare ma gandesc
Da' nu, ca prea devreme ma trezesc,
Sa vand bilete e-o meserie-aleasa
Dar casa de bilete nu-i acasa!

Sau sa cultiv ceva fara ingrasamant
Dar am uitat ca eu nu am deloc pamant,
Un bodyguard, sa apar, sa pazesc persoane
Da' nu ca sigur mi-as lua-o la tendoane.

Aviator sa fiu abia ma pot abtine
Dar am uitat ca eu am rau de inaltime,
Ce ziceti sa ma fac mecanic de locomotiva?
Prea mult pe drumuri, deci nu-i alternativa.

Vedeta vad ca poti fi peste noapte
Dar nu am sani, asa ca nu se poate,
Sau sa prezint ceva emisiuni
Da' nu, ca nu prea stiu minciuni.

Sau preot sa ma fac, ca barba am
Dar s-ar putea sa-ncurc o slujba c-un bairam,
Atunci sa-ncerc sa fiu artist
Dar as fi noaptea vesel iar ziua trist.

A, gata stiu, actor in filme XXX
Dar fara cascador as cam da chix,
Sau cantaret, frumos si talentat
Dar nu as sti sa fac  playback.

Dar bag de seama ca n-are niciun rost
Sa-ncerc sa fiu ce n-am mai fost,
Sau sa incerc cumva sa fiu
Ceva ce nici altii nu stiu.

Mai bine raman la meseria mea
De o fi buna, de o fi rea,
Ma duc la munca, ca n-am ce face
Filmez ca prostu' si zic ca-mi place.

     Text   Cristi Liţeanu.

sâmbătă, martie 08, 2014

Ba, mama e maica-mea!

Am avut de ales; să mănânc un castron cu floricele sau să scriu asta. Deci...
Mama-i numa' una! De la primul scutec până la prima țigară mama-i numa' una!
Bă, maică-mea m-a crescut cum a știut ea mai bine. Ea m-a ținut de frunte când boram ca prostu' de la berea turnată in mine cu "rockerii" . A doua zi m-a iubit la fel. 
Mama mi-a apretat cămașa cand m-am dus să-i recit poezii lui ceaușescu. Tovarășa mi-a lăudat cămașa. Am fost atât de mandru! Ăla n-a mai venit.
In prima compunere despre mama, in loc să scriu că lucrează la galvanizare, am scris vulcanizare. A râs. A doua zi m-a crezut la fel de deștept. 
Maică-mea mi-a văzut prima zâmbetul ăla tâmp de adolescent îndrăgostit, și tot ea , lacrimile de suferind din dragoste. A doua zi m-a crezut la fel de frumos.
Frate, mama m-a luat in brațe când n-am intrat din prima la liceu, și a doua zi m-a văzut la fel de isteţ .
Băi nene, maică-mea nu m-a intrebat niciodată unde sunt ci dacă sunt bine! 
Mă ruga mereu, când plecam in deplasare să dau un semn când ajung, indiferent de oră. Eu mă luam cu nebunii la spriţ iar a doua zi o intrebam de ce e obosită și de ce n-a prea dormit. 
Tot ea mi-a acceptat minciuni pe care nici măcar un copil nu le-ar fi crezut. Zâmbea. A doua zi mă credea din nou.
Mama a fost alături de soția mea când a născut. Am fost invidios și imi amintesc chiar am certat-o. A doua zi uitase.
Mama mi-a înghițit fiţe de genul "ce știi tu" sau "nu mai sunt vremurile alea" sau "las' că știu eu mai bine". A doua zi n-a spus niciun "ţi-am zis eu".
Puteam să mănânc un castron cu floricele in loc să scriu asta, sau puteam sa dorm... Azi m-ar fi iubit la fel!
La multi ani, maică-mea!