Ba, mama e maica-mea!

Am avut de ales; să mănânc un castron cu floricele sau să scriu asta. Deci...
Mama-i numa' una! De la primul scutec până la prima țigară mama-i numa' una!
Bă, maică-mea m-a crescut cum a știut ea mai bine. Ea m-a ținut de frunte când boram ca prostu' de la berea turnată in mine cu "rockerii" . A doua zi m-a iubit la fel. 
Mama mi-a apretat cămașa cand m-am dus să-i recit poezii lui ceaușescu. Tovarășa mi-a lăudat cămașa. Am fost atât de mandru! Ăla n-a mai venit.
In prima compunere despre mama, in loc să scriu că lucrează la galvanizare, am scris vulcanizare. A râs. A doua zi m-a crezut la fel de deștept. 
Maică-mea mi-a văzut prima zâmbetul ăla tâmp de adolescent îndrăgostit, și tot ea , lacrimile de suferind din dragoste. A doua zi m-a crezut la fel de frumos.
Frate, mama m-a luat in brațe când n-am intrat din prima la liceu, și a doua zi m-a văzut la fel de isteţ .
Băi nene, maică-mea nu m-a intrebat niciodată unde sunt ci dacă sunt bine! 
Mă ruga mereu, când plecam in deplasare să dau un semn când ajung, indiferent de oră. Eu mă luam cu nebunii la spriţ iar a doua zi o intrebam de ce e obosită și de ce n-a prea dormit. 
Tot ea mi-a acceptat minciuni pe care nici măcar un copil nu le-ar fi crezut. Zâmbea. A doua zi mă credea din nou.
Mama a fost alături de soția mea când a născut. Am fost invidios și imi amintesc chiar am certat-o. A doua zi uitase.
Mama mi-a înghițit fiţe de genul "ce știi tu" sau "nu mai sunt vremurile alea" sau "las' că știu eu mai bine". A doua zi n-a spus niciun "ţi-am zis eu".
Puteam să mănânc un castron cu floricele in loc să scriu asta, sau puteam sa dorm... Azi m-ar fi iubit la fel!
La multi ani, maică-mea!