Am descoperit că mă liniștesc banii.
Bine nu ei in persoană ci numărul lor. Devin si eu cumva sclavul banilor?
Nu am mulţi. Niciodată. Indeajuns nici atât. Cum iau mai mulţi decât mă asteptam, chiar și cu o sută in plus, mă bucur precum fim-ea când primește covrigel cu ciocolată. Dacă i-aș da, ar mânca de trei ori pe zi covrigel cu ciocolată. E clar! Banii sunt covrigelul meu cu ciocolată! Mă bucur maxim cand ii am, nu mă ţin mult, nu vreau să-i impart cu nimeni, și când se termină imi dau lacrimile și mai vreau. La fel cum copilului nu-i dau prea mulţi covrigei cu ciocolată, pentru că o doare burtica, nici mie nu-mi dă nimeni prea mulţi bani. Din motive asemănătoare. Ea primește in fiecare weekend, eu doar pe cinci ale lunii. Ea termină covrigelul cu ciocolată in zece minute, eu banii cam la fel. Apoi, covrigelul cu ciocolată se duce pe apa toaletei. Banii mei la bănci. Same story.
E conștientă că următorul covrigel cu ciocolată il va primii peste o săptămînă și, deși ii vine să tragă de el, nu o face. Nici eu! Sunt copii care au parte zilnic de covrigel cu ciocolată ca și cum părinții lor au fabrică in casă. I-aș numii copii de covrigi gata. Eu nu am covrigărie d'asta. Nici fraierul de tata nu are. El a lucrat la I.O.R. și acum e șomer de lux. Covrigii nu a o tradiție in familia noastră. In schimb găurile de covrig da.
Covrigelul cu ciocolată e slăbiciunea copilului, și mai nou și a mea. Acest "călcâi al lui Achile" personal, covrigelul cu ciocolată imi dă coșmaruri dar și vise frumoase. Este ţelul meu. Pentru asta muncesc, trăiesc, respir. O inţeleg pe cea mică.
Banii sunt covrigelul meu cu ciocolată. Televiziunea este o covrigărie. Șefu' e modelator cocă. Ciocolata o pune doamna contabilă. Statul vrea și el din covrigelul meu cu ciocolată. E obișnuit cu găurile așa că...
De multe ori nu-l mănânc. Stau pur și simplu ore intregi și mă uit la el. Mă gândesc la el noaptea, dimineața, și-n culcare și-n sculare. Nu pot renunța la el. Da, recunosc, SUNT dependent de covrigelul cu ciocolată!
Banii sunt covrigelul meu cu ciocolată. Covrigelul cu ciocolată e viaţa mea! Banii e viața mea. Sunt sclavul, ba nu mai jos, ajutorul de sclav, al covrigelului, pardon al banilor.
Bine nu ei in persoană ci numărul lor. Devin si eu cumva sclavul banilor?
Nu am mulţi. Niciodată. Indeajuns nici atât. Cum iau mai mulţi decât mă asteptam, chiar și cu o sută in plus, mă bucur precum fim-ea când primește covrigel cu ciocolată. Dacă i-aș da, ar mânca de trei ori pe zi covrigel cu ciocolată. E clar! Banii sunt covrigelul meu cu ciocolată! Mă bucur maxim cand ii am, nu mă ţin mult, nu vreau să-i impart cu nimeni, și când se termină imi dau lacrimile și mai vreau. La fel cum copilului nu-i dau prea mulţi covrigei cu ciocolată, pentru că o doare burtica, nici mie nu-mi dă nimeni prea mulţi bani. Din motive asemănătoare. Ea primește in fiecare weekend, eu doar pe cinci ale lunii. Ea termină covrigelul cu ciocolată in zece minute, eu banii cam la fel. Apoi, covrigelul cu ciocolată se duce pe apa toaletei. Banii mei la bănci. Same story.
E conștientă că următorul covrigel cu ciocolată il va primii peste o săptămînă și, deși ii vine să tragă de el, nu o face. Nici eu! Sunt copii care au parte zilnic de covrigel cu ciocolată ca și cum părinții lor au fabrică in casă. I-aș numii copii de covrigi gata. Eu nu am covrigărie d'asta. Nici fraierul de tata nu are. El a lucrat la I.O.R. și acum e șomer de lux. Covrigii nu a o tradiție in familia noastră. In schimb găurile de covrig da.
Covrigelul cu ciocolată e slăbiciunea copilului, și mai nou și a mea. Acest "călcâi al lui Achile" personal, covrigelul cu ciocolată imi dă coșmaruri dar și vise frumoase. Este ţelul meu. Pentru asta muncesc, trăiesc, respir. O inţeleg pe cea mică.
Banii sunt covrigelul meu cu ciocolată. Televiziunea este o covrigărie. Șefu' e modelator cocă. Ciocolata o pune doamna contabilă. Statul vrea și el din covrigelul meu cu ciocolată. E obișnuit cu găurile așa că...
De multe ori nu-l mănânc. Stau pur și simplu ore intregi și mă uit la el. Mă gândesc la el noaptea, dimineața, și-n culcare și-n sculare. Nu pot renunța la el. Da, recunosc, SUNT dependent de covrigelul cu ciocolată!
Banii sunt covrigelul meu cu ciocolată. Covrigelul cu ciocolată e viaţa mea! Banii e viața mea. Sunt sclavul, ba nu mai jos, ajutorul de sclav, al covrigelului, pardon al banilor.
Peste șase luni:
"Bună sunt Kostell și sunt dependent de covrigei cu ciocolată! "
"Bunnnăă Kostell! "
"Bună sunt Kostell și sunt dependent de covrigei cu ciocolată! "
"Bunnnăă Kostell! "
Text Cristi Liteanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu