Pe ici pe colo am descoperit mici minuni făcute de oameni cu mânuţele lor mici și minţile la fel de mici.Optimiști sau mai puţin optimiști, oamenii sau mai puţin oamenii, ajung să se... refuleze, pardon de expresie, pe ea de situație. Și o fac in public. La Pitești cel puţin așa se intamplă.
Urările se contopesc cu dorinţele, convergând împreună spre eliminarea frustrărilor cumulate in timpul auster destinat auto-meditației.
Stilul neo-clasic al lucrării converge și el ușor spre stilul contemporan cubistic realistic cu influenţe ale stilului grafittian. Mesajul pe care il transmite este unul optimistico-futurist cu accente ușor pesimistice.
Autorul grăbit parcă de o umbră ascunsă a unei autorităţi închipuite, a zugrăvit in viteză chintesensţa unei stări de spirit transpusă in cotidian printr-un simplu mesaj ambiguu dar in același timp pursuistic. Urmărit parcă de umbrele trecutului și incercat de nesiguranţa unui viitor prezent in realitatea artistului, acesta surprinde intr-un mod dur dar pertinent sincopele unei cazuistici atât de des regăsite in fiecare dintre noi.Insinuînd parcă valoarea intrinsecă a firii omenești, această lucrare deschide noi orizonturi spre meditație și contemplare spirituală a vieții de zi cu zi. Așa va dăinuii și peste ani nu doar la locul creației ci și in amintirea trecătorilor grăbiți.
Inchei in mod optimist, sperând ca mesajul artistului să dăinuie și el peste timp.
Text Cristi Liţeanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu