In filme, când cineva e rănit și căzut la pământ, de fiecare dată există unu' care se apleacă peste el, și apoi strigă la toți "gură cască" din jur: -Cineva să cheme o ambulanță, repedeeee!!!
Măta bă, crizatule, de ce nu o chemi tu?!? Ai treabă?!?
Dacă un fost coleg de generală, liceu sau facultate ar ajunge președintele țării, și te-ai vedea cu el la intâlnirea de 'șpe ani, cum ai striga la el?!? Trebuie să fi avut el o poreclă...
Dacă există oameni care citesc pe buze, trebuie că există și oameni care scriu pe ele...?!?
Strămoșul omului a fost maimuța. Asta înseamnă că strămoșul omului-păianjen a fost maimuța-păianjen?!?
Singurul bărbat cu ciclu a fost Carnot?!?
Meșterul Manole a făcut body-building?!?
Cum e mai bine, Alzheimer să uiţi unde ai pus paharul cu pălincă, sau Parkinson să il duci doar jumătate la gură?!?
Ce gust are guma de mestecat?!? Guma gumă nu aia cu arome și aspartam.
Când iţi faci fotografii cu o mascotă, omul din interiorul costumului o zâmbi?!?
Dacă vreau să imi schimb bumerangul, cum fac să il arunc pe ăla vechi?!?
Cum pizda măsii se bărbierea Tarzan?!? Eu nu l-am văzut niciodată cu barbă!!!
"Diareea apare intotdeauna intr-un moment nepotrivit" spune un spot publicitar! Să mori tu?!? Spune-mi tu mie, "creativul" curului, un moment potrivit in care poate apare diareea!!!
Un cameleon când se uită in oglindă ce culoare are?!?
Text Kostell Smith
sâmbătă, martie 29, 2014
joi, martie 27, 2014
De ce nu merg la Derby!
Pentru că nu mai joacă Lăcătuș.
Pentru că un bilet la Derby egal trei intrări la Antipa și două bilete la Ţăndărică.
Pentru că limba română și gramatica rămân intotdeauna la intrarea stadionului.
Pentru că ar trebui să parchez la două staţii de metrou depărtare.
Pentru că nu știu să scandez, sau ce să scandez.
Pentru că nu scuip.
Pentru că nu-mi place să spintec seminţe.
Pentru că ăia vin cu mașini de lux și aleargă 90 de minute, noi cu troleu' și alergăm o viață întreagă.
Pentru că oricum aflu de pe Facebook, echipa, scorul, faze sau număr de spectatori.
Pentru că nu-mi pasă de ics pauză doi final.
Pentru că 11 de fiecare imi pare cam mulţi.
Pentru că nu se văd reluările.
Pentru că indiferent de scor cineva a furat.
Pentru că fair~play înseamnă "Uite-l cum moare, uite-l cum moare / Și-n p...ă ne doare!"
Pentru că nu-mi plac frezele ălora care dau in "mingie".
Pentru că efectul de turmă se transformă in defect de turmă.
Pentru că habar n-am care e diferența intre "peluza nord" și "ultrași".
Pentru că in 80% din cazuri nu inteleg ce strigă tribunele.
Pentru că in celelalte 20 nu-mi pasă.
Pentru că 4-3-3 nu-mi spune nimic.
Pentru că la meci toți sunt lei, dar când ajung acasă se transformă in șoricei.
Pentru că organizare înseamnă "cum vrea p...a mea".
Pentru că tribunele sunt pline de "antrenori".
Pentru că oricât s-ar lăuda Jandarmeria tot iese cu cafteală.
Pentru că golani, bețivi și vagabonzi.
Pentru că acasă e mai cald și mai HD.
Pentru că un bilet la Derby egal trei intrări la Antipa și două bilete la Ţăndărică.
Pentru că limba română și gramatica rămân intotdeauna la intrarea stadionului.
Pentru că ar trebui să parchez la două staţii de metrou depărtare.
Pentru că nu știu să scandez, sau ce să scandez.
Pentru că nu scuip.
Pentru că nu-mi place să spintec seminţe.
Pentru că ăia vin cu mașini de lux și aleargă 90 de minute, noi cu troleu' și alergăm o viață întreagă.
Pentru că oricum aflu de pe Facebook, echipa, scorul, faze sau număr de spectatori.
Pentru că nu-mi pasă de ics pauză doi final.
Pentru că 11 de fiecare imi pare cam mulţi.
Pentru că nu se văd reluările.
Pentru că indiferent de scor cineva a furat.
Pentru că fair~play înseamnă "Uite-l cum moare, uite-l cum moare / Și-n p...ă ne doare!"
Pentru că nu-mi plac frezele ălora care dau in "mingie".
Pentru că efectul de turmă se transformă in defect de turmă.
Pentru că habar n-am care e diferența intre "peluza nord" și "ultrași".
Pentru că in 80% din cazuri nu inteleg ce strigă tribunele.
Pentru că in celelalte 20 nu-mi pasă.
Pentru că 4-3-3 nu-mi spune nimic.
Pentru că la meci toți sunt lei, dar când ajung acasă se transformă in șoricei.
Pentru că organizare înseamnă "cum vrea p...a mea".
Pentru că tribunele sunt pline de "antrenori".
Pentru că oricât s-ar lăuda Jandarmeria tot iese cu cafteală.
Pentru că golani, bețivi și vagabonzi.
Pentru că acasă e mai cald și mai HD.
miercuri, martie 26, 2014
NefuRmătorul.
Peste șapte zile voi avea o săptămână de când m-am lăsat de fumat!
Se zice că e vorba despre obiceiul psiho-nu stiu cum...de a duce țigara la gură. Sau că organismul iși cere doza zilnică de nicotină. Creierul iși cere și el porţia de fum. Sau că e mult mai greu să te abţii când in jurul tău ai mulţi fumători.
Căcat! Tot ce știu e că e seara primei zile de nefumat și aș fuma o țigară și cu ochiu'!
Dar mă abțin! Maxim mă abțin. Sau, cum l-am auzit pe "puștiul ăla găozar" plin de coșuri, mă SuperAbţin. Imi venea să-i super fut un picior in mufă! Dar m-am abținut. Incă mă abțin. Mă SuperAbţin! Ce e așa greu să intelegeţi?!? Sunteți bătuţi in cap?
Day one, tutun free!
P.S. Par puţin irascibil?
Se zice că e vorba despre obiceiul psiho-nu stiu cum...de a duce țigara la gură. Sau că organismul iși cere doza zilnică de nicotină. Creierul iși cere și el porţia de fum. Sau că e mult mai greu să te abţii când in jurul tău ai mulţi fumători.
Căcat! Tot ce știu e că e seara primei zile de nefumat și aș fuma o țigară și cu ochiu'!
Dar mă abțin! Maxim mă abțin. Sau, cum l-am auzit pe "puștiul ăla găozar" plin de coșuri, mă SuperAbţin. Imi venea să-i super fut un picior in mufă! Dar m-am abținut. Incă mă abțin. Mă SuperAbţin! Ce e așa greu să intelegeţi?!? Sunteți bătuţi in cap?
Day one, tutun free!
P.S. Par puţin irascibil?
luni, martie 24, 2014
Black to the future. Doi.
România lui 2114. Aerul rece al primăverii timpurii imi gâdilă nările. E septembrie, e normal să fie răcoare. Deși e abia 23.20 a început să se lumineze. Deh, se scurtează noaptea.
Navetiștii din Drumul Taberei așteaptă cuminți și cu emoție inaugurarea metroului. Oprescu a promis că va tăia el panglica. La fel si Ponta la inaugurarea primilor doi kilometri ai autostrăzii A11.
A fost o iarnă grea. Prima ninsoare a venit in iulie. Pentru prima oară in istoria țării autoritățile nu au fost luate pe nepregătite. Roboții mecanizaţi produși la Mioveni și-au făcut datoria. Televiziunile nu au mai avut cu ce subiecte să acopere știrile așa că s-au văzut nevoite să continuie scandalul cu Bianca și Slav.
Traficul la această oră matinală este foarte lejer, asta și datorită noului guvern Ponta 28, care împreună cu Administrația Cimitirelor a combinat programul rabla cu programul prima casă, rezultând programul ultima casă.
Incredibil, 311 există și are același traseu! Și aceleași clanuri de șuţi, care duc tradiția mai departe și portofelele și mai departe.
Apropos de clanuri: interlopii au dispărut in totalitate, ei fiind inlocuiţi de echipe de televiziune care in disperarea lor de subiecte au inceput să dea bani cu camătă și să ceară taxe de protecție.
Covrigăriile sunt de domeniul trecutului și ele, acum existând la fiecare colţ de stradă câte un covrigomat.
Nici farmaciile nu mai sunt ce erau cândva, acum la modă sunt farmaciile second-hand.
La amiază străzile capitalei sunt pline de cerșetori din alte țări, aceștia nemaiavînd loc in tara lor de cerșetorii români. La Dăbuleni e plin de spanioli veniți la schimb de experienţă cu căpșunarii noștri.
Stațiunea Mamaia e in paragină, turiștii români preferând destinații mult mai ieftine și mai exotice, precum Lessoto, Burkina Fasso și Trinidad Tobago.
Oamenii s-au intors la credință, in fiecare zi rugându-se să apuce ziua de mâine și să aibă sănătate și putere de muncă să plătească ratele lăsate moștenire de părinții străbunicilor.
Parcurile și spațiile verzi sunt pline de copii și bunici, care fie muncesc in folosul comunității pentru a-și ispăși diverse pedepse, fie plantează panseluţe pentru rotunjirea venitului.
Străzile sunt curate. Gunoiul a dispărut in totalitate odată cu majoritatea alimentelor. Hypermarketurile au fost înlocuite cu magazine mixte. Banco-market-uri. Credit doar cu buletinul. Sarmalele in rate, sandwich-uri pentru nevoi personale și fripturile ipotecare au inlocuit împrumuturile clasice.
In sectorul cinci Vanghelie Junior Junior Al treilea a vopsit blocurile in roz, in încercarea disperată de e demonstra că, cel puţin la el in sector, viața e roz. A doua zi țiganii furaseră și rozul și blocul și pe Junior.
Ieri s-a disputat pentru a treisutepatruzecisisasea oară celebrul derby românesc Steaua-Dinamo (Dinamo-Steaua pentru dinamoviștii care citesc acest text) pe celebra fostă National Arena, actualmente Ana Are Na, denumită așa in memoria marelui om de afaceri George Copos, care a reușit să supraviețuiască închisorii dar a murit in momentul eliberării de ciudă că dupa o sută de ani de la predicția sa Planeta nu s-a scufundat.
Facebook-ul nu mai există. Vinovat de inchiderea rețelei de socializare este Gigi Becali care a dezvăluit breșa de securitate a aplicației dând check-in simultan la Jilava, Poarta Albă si Rahova.
Deși verii, frații și restul rudelor au ieșit din închisoare, Gigi refuză să părăsească penitenciarul spunând că "asta-i pohta ce-a pohtit" și că ii place la nebunie să fie strigat Ștefan sau Măria Ta, iar el are o mulțime de supuși, paharnici și nebuni, a scris deja primul volum din "Letopisețul Celulei Cinci" și a inceput partea întâi a romanului istoric "Umbra lui Jiji la Poarta Albă" .
Ce a rămas neschimbat este faptul că lumea se căsătorește și moare la fel ca acum o sută de ani. Doar costurile sunt diferite. Așa au apărut oferte de genul "Dacă te insori la noi, iţi înmormântăm o rudă de gradul întâi la jumătate de preţ" sau "la două nunţi și o înmormântare cadou un botez" sau "abonamentul botez-nuntă-groapă, alături de tine pentru totdeauna" .
La televizor in scurtele pauze dintre calupurile cu publicitate telespectatorii pot urmări scurte emisiuni documentar-cultural-informative cum ar fi : Master Thief, Votcea României, Cireada de pe bloc, Românii n-au valet, Schimb de rable, Dimineața fără Răzvan sau Dan i.
Rata criminalității a scăzut considerabil pentru că in sfârșit nu mai e nimic de furat in ţara asta.
Situația câinilor fără stăpân a fost rezolvată cu ajutorul programului guvernului in colaborare cu Agenția Sanitar Veterinară featuring Farmec SA. "Adoptă un caine, devino-i stăpân/ Adu-l acasă, fă-ţi-l săpun".
Deși e mult prea devreme pentru asta orașele sunt deja impânzite cu afișe ale concertelor lui Bănică, iar peste tot răsună vocea inconfundabilă a lui Hrușcă. Sărbătorile vin!
Românii merg la teatru in continuare. Zilele astea se joacă cu casa închisă celebra piesă "Nemuritorii", cu Beligan și Florin Piersic. Senior.
Nimic nu amintește de vremurile grele prin care a trecut acum o sută de ani ţara, doar bătrânii și foarte bătrânii care incă se încăpățînează să joace table și șah in ceea ce a mai rămas din Parcul Cișmigiu.
Candidatura și succesul răsunător al lui Bear Gryls la președenţia României a salvat această naţie. Acesta l-a învins la câteva procente pe Chuck Norris, deși a fost acuzat că a folosit "mașinăria de voturi PSD" găsită de Bear Gryls in podul unei case de pe strada Zambaccian, lângă niște tablouri prăfuite și o scrisoare semnată "mătușa Varvara".
Aș mai scrie câte ceva având in vedere că mai durează 45 de minute până vine tramvaiul, (unele lucruri nu se schimbă niciodată nu-i așa?!?) dar deja lumea din staţie se uită suspect de ciudat la mine neinţelegând deloc ce e ăla pix și ce e aia hârtie.
Așa că vă las să visaţi la cum va fi! Peste doi, trei, o sută de ani.
Dormiţi liniștiţi, altcineva veghează pentru viitorul vostru! Fix cine nu trebuie!
Să nu ziceți că nu v-am spus!
Text : Cristi Liteanu.
Navetiștii din Drumul Taberei așteaptă cuminți și cu emoție inaugurarea metroului. Oprescu a promis că va tăia el panglica. La fel si Ponta la inaugurarea primilor doi kilometri ai autostrăzii A11.
A fost o iarnă grea. Prima ninsoare a venit in iulie. Pentru prima oară in istoria țării autoritățile nu au fost luate pe nepregătite. Roboții mecanizaţi produși la Mioveni și-au făcut datoria. Televiziunile nu au mai avut cu ce subiecte să acopere știrile așa că s-au văzut nevoite să continuie scandalul cu Bianca și Slav.
Traficul la această oră matinală este foarte lejer, asta și datorită noului guvern Ponta 28, care împreună cu Administrația Cimitirelor a combinat programul rabla cu programul prima casă, rezultând programul ultima casă.
Incredibil, 311 există și are același traseu! Și aceleași clanuri de șuţi, care duc tradiția mai departe și portofelele și mai departe.
Apropos de clanuri: interlopii au dispărut in totalitate, ei fiind inlocuiţi de echipe de televiziune care in disperarea lor de subiecte au inceput să dea bani cu camătă și să ceară taxe de protecție.
Covrigăriile sunt de domeniul trecutului și ele, acum existând la fiecare colţ de stradă câte un covrigomat.
Nici farmaciile nu mai sunt ce erau cândva, acum la modă sunt farmaciile second-hand.
La amiază străzile capitalei sunt pline de cerșetori din alte țări, aceștia nemaiavînd loc in tara lor de cerșetorii români. La Dăbuleni e plin de spanioli veniți la schimb de experienţă cu căpșunarii noștri.
Stațiunea Mamaia e in paragină, turiștii români preferând destinații mult mai ieftine și mai exotice, precum Lessoto, Burkina Fasso și Trinidad Tobago.
Oamenii s-au intors la credință, in fiecare zi rugându-se să apuce ziua de mâine și să aibă sănătate și putere de muncă să plătească ratele lăsate moștenire de părinții străbunicilor.
Parcurile și spațiile verzi sunt pline de copii și bunici, care fie muncesc in folosul comunității pentru a-și ispăși diverse pedepse, fie plantează panseluţe pentru rotunjirea venitului.
Străzile sunt curate. Gunoiul a dispărut in totalitate odată cu majoritatea alimentelor. Hypermarketurile au fost înlocuite cu magazine mixte. Banco-market-uri. Credit doar cu buletinul. Sarmalele in rate, sandwich-uri pentru nevoi personale și fripturile ipotecare au inlocuit împrumuturile clasice.
In sectorul cinci Vanghelie Junior Junior Al treilea a vopsit blocurile in roz, in încercarea disperată de e demonstra că, cel puţin la el in sector, viața e roz. A doua zi țiganii furaseră și rozul și blocul și pe Junior.
Ieri s-a disputat pentru a treisutepatruzecisisasea oară celebrul derby românesc Steaua-Dinamo (Dinamo-Steaua pentru dinamoviștii care citesc acest text) pe celebra fostă National Arena, actualmente Ana Are Na, denumită așa in memoria marelui om de afaceri George Copos, care a reușit să supraviețuiască închisorii dar a murit in momentul eliberării de ciudă că dupa o sută de ani de la predicția sa Planeta nu s-a scufundat.
Facebook-ul nu mai există. Vinovat de inchiderea rețelei de socializare este Gigi Becali care a dezvăluit breșa de securitate a aplicației dând check-in simultan la Jilava, Poarta Albă si Rahova.
Deși verii, frații și restul rudelor au ieșit din închisoare, Gigi refuză să părăsească penitenciarul spunând că "asta-i pohta ce-a pohtit" și că ii place la nebunie să fie strigat Ștefan sau Măria Ta, iar el are o mulțime de supuși, paharnici și nebuni, a scris deja primul volum din "Letopisețul Celulei Cinci" și a inceput partea întâi a romanului istoric "Umbra lui Jiji la Poarta Albă" .
Ce a rămas neschimbat este faptul că lumea se căsătorește și moare la fel ca acum o sută de ani. Doar costurile sunt diferite. Așa au apărut oferte de genul "Dacă te insori la noi, iţi înmormântăm o rudă de gradul întâi la jumătate de preţ" sau "la două nunţi și o înmormântare cadou un botez" sau "abonamentul botez-nuntă-groapă, alături de tine pentru totdeauna" .
La televizor in scurtele pauze dintre calupurile cu publicitate telespectatorii pot urmări scurte emisiuni documentar-cultural-informative cum ar fi : Master Thief, Votcea României, Cireada de pe bloc, Românii n-au valet, Schimb de rable, Dimineața fără Răzvan sau Dan i.
Rata criminalității a scăzut considerabil pentru că in sfârșit nu mai e nimic de furat in ţara asta.
Situația câinilor fără stăpân a fost rezolvată cu ajutorul programului guvernului in colaborare cu Agenția Sanitar Veterinară featuring Farmec SA. "Adoptă un caine, devino-i stăpân/ Adu-l acasă, fă-ţi-l săpun".
Deși e mult prea devreme pentru asta orașele sunt deja impânzite cu afișe ale concertelor lui Bănică, iar peste tot răsună vocea inconfundabilă a lui Hrușcă. Sărbătorile vin!
Românii merg la teatru in continuare. Zilele astea se joacă cu casa închisă celebra piesă "Nemuritorii", cu Beligan și Florin Piersic. Senior.
Nimic nu amintește de vremurile grele prin care a trecut acum o sută de ani ţara, doar bătrânii și foarte bătrânii care incă se încăpățînează să joace table și șah in ceea ce a mai rămas din Parcul Cișmigiu.
Candidatura și succesul răsunător al lui Bear Gryls la președenţia României a salvat această naţie. Acesta l-a învins la câteva procente pe Chuck Norris, deși a fost acuzat că a folosit "mașinăria de voturi PSD" găsită de Bear Gryls in podul unei case de pe strada Zambaccian, lângă niște tablouri prăfuite și o scrisoare semnată "mătușa Varvara".
Aș mai scrie câte ceva având in vedere că mai durează 45 de minute până vine tramvaiul, (unele lucruri nu se schimbă niciodată nu-i așa?!?) dar deja lumea din staţie se uită suspect de ciudat la mine neinţelegând deloc ce e ăla pix și ce e aia hârtie.
Așa că vă las să visaţi la cum va fi! Peste doi, trei, o sută de ani.
Dormiţi liniștiţi, altcineva veghează pentru viitorul vostru! Fix cine nu trebuie!
Să nu ziceți că nu v-am spus!
Text : Cristi Liteanu.
sâmbătă, martie 15, 2014
Schimbare de modificare...
Vreau o schimbare-n viata mea
Una frumoasa nu una rea,
Si mi-o doresc atat de mult
Ca nici nu stiu de un' s'apuc.
Sa schimb domeniul, de activitate
Sa schimb doar locul de se poate,
Sa schimb traseul spre serviciu
Sa nu ajung la vreun ospiciu.
As vrea sa schimb colegi de job
Sa nu mai simt ca sunt un rob,
Sa-ncerc in parlament cumva?
Nu, ca toata lumea ar injura.
Sa ma transform in politist?
Nu, ca asta ar fi prea trist.
Sau fotbalist, nu ar fi rau
Da'nu, ca astia-s la bulau.
Un doctor de femei sa fiu
Pe la ce umblu, doar eu sa stiu,
Sau un stomatolog de seama
De mine toti sa aveti teama.
Sau un profesor cu norma-ntreaga
Ca stiu ca iese multa spaga,
Taximetrist m-ar bate gandu'
Dar cred c-o sa ma doara fundu'.
M-as face ospatar intr-o spelunca
Da'acolo-i de baut, nu e de munca,
Sau gunoier, sa strang mizerii multe
Dar s-ar gasi prea multi sa ma insulte.
Postas s-aduc scrisori si pensii mici
M-ar injura nepoti dar si bunici,
Sau poate un sofer de troleibuz
Nu stiu orasul, si as fi confuz.
Un vanzator de ziare ma gandesc
Da' nu, ca prea devreme ma trezesc,
Sa vand bilete e-o meserie-aleasa
Dar casa de bilete nu-i acasa!
Sau sa cultiv ceva fara ingrasamant
Dar am uitat ca eu nu am deloc pamant,
Un bodyguard, sa apar, sa pazesc persoane
Da' nu ca sigur mi-as lua-o la tendoane.
Aviator sa fiu abia ma pot abtine
Dar am uitat ca eu am rau de inaltime,
Ce ziceti sa ma fac mecanic de locomotiva?
Prea mult pe drumuri, deci nu-i alternativa.
Vedeta vad ca poti fi peste noapte
Dar nu am sani, asa ca nu se poate,
Sau sa prezint ceva emisiuni
Da' nu, ca nu prea stiu minciuni.
Sau preot sa ma fac, ca barba am
Dar s-ar putea sa-ncurc o slujba c-un bairam,
Atunci sa-ncerc sa fiu artist
Dar as fi noaptea vesel iar ziua trist.
A, gata stiu, actor in filme XXX
Dar fara cascador as cam da chix,
Sau cantaret, frumos si talentat
Dar nu as sti sa fac playback.
Dar bag de seama ca n-are niciun rost
Sa-ncerc sa fiu ce n-am mai fost,
Sau sa incerc cumva sa fiu
Ceva ce nici altii nu stiu.
Mai bine raman la meseria mea
De o fi buna, de o fi rea,
Ma duc la munca, ca n-am ce face
Filmez ca prostu' si zic ca-mi place.
Text Cristi Liţeanu.
Una frumoasa nu una rea,
Si mi-o doresc atat de mult
Ca nici nu stiu de un' s'apuc.
Sa schimb domeniul, de activitate
Sa schimb doar locul de se poate,
Sa schimb traseul spre serviciu
Sa nu ajung la vreun ospiciu.
As vrea sa schimb colegi de job
Sa nu mai simt ca sunt un rob,
Sa-ncerc in parlament cumva?
Nu, ca toata lumea ar injura.
Sa ma transform in politist?
Nu, ca asta ar fi prea trist.
Sau fotbalist, nu ar fi rau
Da'nu, ca astia-s la bulau.
Un doctor de femei sa fiu
Pe la ce umblu, doar eu sa stiu,
Sau un stomatolog de seama
De mine toti sa aveti teama.
Sau un profesor cu norma-ntreaga
Ca stiu ca iese multa spaga,
Taximetrist m-ar bate gandu'
Dar cred c-o sa ma doara fundu'.
M-as face ospatar intr-o spelunca
Da'acolo-i de baut, nu e de munca,
Sau gunoier, sa strang mizerii multe
Dar s-ar gasi prea multi sa ma insulte.
Postas s-aduc scrisori si pensii mici
M-ar injura nepoti dar si bunici,
Sau poate un sofer de troleibuz
Nu stiu orasul, si as fi confuz.
Un vanzator de ziare ma gandesc
Da' nu, ca prea devreme ma trezesc,
Sa vand bilete e-o meserie-aleasa
Dar casa de bilete nu-i acasa!
Sau sa cultiv ceva fara ingrasamant
Dar am uitat ca eu nu am deloc pamant,
Un bodyguard, sa apar, sa pazesc persoane
Da' nu ca sigur mi-as lua-o la tendoane.
Aviator sa fiu abia ma pot abtine
Dar am uitat ca eu am rau de inaltime,
Ce ziceti sa ma fac mecanic de locomotiva?
Prea mult pe drumuri, deci nu-i alternativa.
Vedeta vad ca poti fi peste noapte
Dar nu am sani, asa ca nu se poate,
Sau sa prezint ceva emisiuni
Da' nu, ca nu prea stiu minciuni.
Sau preot sa ma fac, ca barba am
Dar s-ar putea sa-ncurc o slujba c-un bairam,
Atunci sa-ncerc sa fiu artist
Dar as fi noaptea vesel iar ziua trist.
A, gata stiu, actor in filme XXX
Dar fara cascador as cam da chix,
Sau cantaret, frumos si talentat
Dar nu as sti sa fac playback.
Dar bag de seama ca n-are niciun rost
Sa-ncerc sa fiu ce n-am mai fost,
Sau sa incerc cumva sa fiu
Ceva ce nici altii nu stiu.
Mai bine raman la meseria mea
De o fi buna, de o fi rea,
Ma duc la munca, ca n-am ce face
Filmez ca prostu' si zic ca-mi place.
Text Cristi Liţeanu.
sâmbătă, martie 08, 2014
Ba, mama e maica-mea!
Am avut de ales; să mănânc un castron cu floricele sau să scriu asta. Deci...
Mama-i numa' una! De la primul scutec până la prima țigară mama-i numa' una!
Bă, maică-mea m-a crescut cum a știut ea mai bine. Ea m-a ținut de frunte când boram ca prostu' de la berea turnată in mine cu "rockerii" . A doua zi m-a iubit la fel.
Mama mi-a apretat cămașa cand m-am dus să-i recit poezii lui ceaușescu. Tovarășa mi-a lăudat cămașa. Am fost atât de mandru! Ăla n-a mai venit.
In prima compunere despre mama, in loc să scriu că lucrează la galvanizare, am scris vulcanizare. A râs. A doua zi m-a crezut la fel de deștept.
Maică-mea mi-a văzut prima zâmbetul ăla tâmp de adolescent îndrăgostit, și tot ea , lacrimile de suferind din dragoste. A doua zi m-a crezut la fel de frumos.
Frate, mama m-a luat in brațe când n-am intrat din prima la liceu, și a doua zi m-a văzut la fel de isteţ .
Băi nene, maică-mea nu m-a intrebat niciodată unde sunt ci dacă sunt bine!
Mă ruga mereu, când plecam in deplasare să dau un semn când ajung, indiferent de oră. Eu mă luam cu nebunii la spriţ iar a doua zi o intrebam de ce e obosită și de ce n-a prea dormit.
Tot ea mi-a acceptat minciuni pe care nici măcar un copil nu le-ar fi crezut. Zâmbea. A doua zi mă credea din nou.
Mama a fost alături de soția mea când a născut. Am fost invidios și imi amintesc chiar am certat-o. A doua zi uitase.
Mama mi-a înghițit fiţe de genul "ce știi tu" sau "nu mai sunt vremurile alea" sau "las' că știu eu mai bine". A doua zi n-a spus niciun "ţi-am zis eu".
Puteam să mănânc un castron cu floricele in loc să scriu asta, sau puteam sa dorm... Azi m-ar fi iubit la fel!
La multi ani, maică-mea!
Mama-i numa' una! De la primul scutec până la prima țigară mama-i numa' una!
Bă, maică-mea m-a crescut cum a știut ea mai bine. Ea m-a ținut de frunte când boram ca prostu' de la berea turnată in mine cu "rockerii" . A doua zi m-a iubit la fel.
Mama mi-a apretat cămașa cand m-am dus să-i recit poezii lui ceaușescu. Tovarășa mi-a lăudat cămașa. Am fost atât de mandru! Ăla n-a mai venit.
In prima compunere despre mama, in loc să scriu că lucrează la galvanizare, am scris vulcanizare. A râs. A doua zi m-a crezut la fel de deștept.
Maică-mea mi-a văzut prima zâmbetul ăla tâmp de adolescent îndrăgostit, și tot ea , lacrimile de suferind din dragoste. A doua zi m-a crezut la fel de frumos.
Frate, mama m-a luat in brațe când n-am intrat din prima la liceu, și a doua zi m-a văzut la fel de isteţ .
Băi nene, maică-mea nu m-a intrebat niciodată unde sunt ci dacă sunt bine!
Mă ruga mereu, când plecam in deplasare să dau un semn când ajung, indiferent de oră. Eu mă luam cu nebunii la spriţ iar a doua zi o intrebam de ce e obosită și de ce n-a prea dormit.
Tot ea mi-a acceptat minciuni pe care nici măcar un copil nu le-ar fi crezut. Zâmbea. A doua zi mă credea din nou.
Mama a fost alături de soția mea când a născut. Am fost invidios și imi amintesc chiar am certat-o. A doua zi uitase.
Mama mi-a înghițit fiţe de genul "ce știi tu" sau "nu mai sunt vremurile alea" sau "las' că știu eu mai bine". A doua zi n-a spus niciun "ţi-am zis eu".
Puteam să mănânc un castron cu floricele in loc să scriu asta, sau puteam sa dorm... Azi m-ar fi iubit la fel!
La multi ani, maică-mea!
joi, martie 06, 2014
Din nou despre covrigi.
Am descoperit că mă liniștesc banii.
Bine nu ei in persoană ci numărul lor. Devin si eu cumva sclavul banilor?
Nu am mulţi. Niciodată. Indeajuns nici atât. Cum iau mai mulţi decât mă asteptam, chiar și cu o sută in plus, mă bucur precum fim-ea când primește covrigel cu ciocolată. Dacă i-aș da, ar mânca de trei ori pe zi covrigel cu ciocolată. E clar! Banii sunt covrigelul meu cu ciocolată! Mă bucur maxim cand ii am, nu mă ţin mult, nu vreau să-i impart cu nimeni, și când se termină imi dau lacrimile și mai vreau. La fel cum copilului nu-i dau prea mulţi covrigei cu ciocolată, pentru că o doare burtica, nici mie nu-mi dă nimeni prea mulţi bani. Din motive asemănătoare. Ea primește in fiecare weekend, eu doar pe cinci ale lunii. Ea termină covrigelul cu ciocolată in zece minute, eu banii cam la fel. Apoi, covrigelul cu ciocolată se duce pe apa toaletei. Banii mei la bănci. Same story.
E conștientă că următorul covrigel cu ciocolată il va primii peste o săptămînă și, deși ii vine să tragă de el, nu o face. Nici eu! Sunt copii care au parte zilnic de covrigel cu ciocolată ca și cum părinții lor au fabrică in casă. I-aș numii copii de covrigi gata. Eu nu am covrigărie d'asta. Nici fraierul de tata nu are. El a lucrat la I.O.R. și acum e șomer de lux. Covrigii nu a o tradiție in familia noastră. In schimb găurile de covrig da.
Covrigelul cu ciocolată e slăbiciunea copilului, și mai nou și a mea. Acest "călcâi al lui Achile" personal, covrigelul cu ciocolată imi dă coșmaruri dar și vise frumoase. Este ţelul meu. Pentru asta muncesc, trăiesc, respir. O inţeleg pe cea mică.
Banii sunt covrigelul meu cu ciocolată. Televiziunea este o covrigărie. Șefu' e modelator cocă. Ciocolata o pune doamna contabilă. Statul vrea și el din covrigelul meu cu ciocolată. E obișnuit cu găurile așa că...
De multe ori nu-l mănânc. Stau pur și simplu ore intregi și mă uit la el. Mă gândesc la el noaptea, dimineața, și-n culcare și-n sculare. Nu pot renunța la el. Da, recunosc, SUNT dependent de covrigelul cu ciocolată!
Banii sunt covrigelul meu cu ciocolată. Covrigelul cu ciocolată e viaţa mea! Banii e viața mea. Sunt sclavul, ba nu mai jos, ajutorul de sclav, al covrigelului, pardon al banilor.
Bine nu ei in persoană ci numărul lor. Devin si eu cumva sclavul banilor?
Nu am mulţi. Niciodată. Indeajuns nici atât. Cum iau mai mulţi decât mă asteptam, chiar și cu o sută in plus, mă bucur precum fim-ea când primește covrigel cu ciocolată. Dacă i-aș da, ar mânca de trei ori pe zi covrigel cu ciocolată. E clar! Banii sunt covrigelul meu cu ciocolată! Mă bucur maxim cand ii am, nu mă ţin mult, nu vreau să-i impart cu nimeni, și când se termină imi dau lacrimile și mai vreau. La fel cum copilului nu-i dau prea mulţi covrigei cu ciocolată, pentru că o doare burtica, nici mie nu-mi dă nimeni prea mulţi bani. Din motive asemănătoare. Ea primește in fiecare weekend, eu doar pe cinci ale lunii. Ea termină covrigelul cu ciocolată in zece minute, eu banii cam la fel. Apoi, covrigelul cu ciocolată se duce pe apa toaletei. Banii mei la bănci. Same story.
E conștientă că următorul covrigel cu ciocolată il va primii peste o săptămînă și, deși ii vine să tragă de el, nu o face. Nici eu! Sunt copii care au parte zilnic de covrigel cu ciocolată ca și cum părinții lor au fabrică in casă. I-aș numii copii de covrigi gata. Eu nu am covrigărie d'asta. Nici fraierul de tata nu are. El a lucrat la I.O.R. și acum e șomer de lux. Covrigii nu a o tradiție in familia noastră. In schimb găurile de covrig da.
Covrigelul cu ciocolată e slăbiciunea copilului, și mai nou și a mea. Acest "călcâi al lui Achile" personal, covrigelul cu ciocolată imi dă coșmaruri dar și vise frumoase. Este ţelul meu. Pentru asta muncesc, trăiesc, respir. O inţeleg pe cea mică.
Banii sunt covrigelul meu cu ciocolată. Televiziunea este o covrigărie. Șefu' e modelator cocă. Ciocolata o pune doamna contabilă. Statul vrea și el din covrigelul meu cu ciocolată. E obișnuit cu găurile așa că...
De multe ori nu-l mănânc. Stau pur și simplu ore intregi și mă uit la el. Mă gândesc la el noaptea, dimineața, și-n culcare și-n sculare. Nu pot renunța la el. Da, recunosc, SUNT dependent de covrigelul cu ciocolată!
Banii sunt covrigelul meu cu ciocolată. Covrigelul cu ciocolată e viaţa mea! Banii e viața mea. Sunt sclavul, ba nu mai jos, ajutorul de sclav, al covrigelului, pardon al banilor.
Peste șase luni:
"Bună sunt Kostell și sunt dependent de covrigei cu ciocolată! "
"Bunnnăă Kostell! "
"Bună sunt Kostell și sunt dependent de covrigei cu ciocolată! "
"Bunnnăă Kostell! "
Text Cristi Liteanu.
duminică, martie 02, 2014
Ai gresit, ai gresit, treci la BLOC esti pedepsit...
Ce trebuie știut inainte să vă mutați la bloc:
- Cățelul doamnei de la doi e frumos și cuminte chiar dacă e aproape fără blană, are purici și începând cu cinci dimineaţa latră ca un turbat până e scos afară, unde va face un căcuţ in care vei călca tu când pleci la muncă.
- Avizierul este ca o icoană! De câte ori se afișează întretinerea te inchini.
- Există cel puţin un vecin pe etaj care se plictisește îngrozitor de repede de modelul de gresie si faianță din apartamentul său.
- Sâmbăta și Duminica sunt zile libere doar de la serviciu. Nu și de la găurit, spart, mutat mobilă și bătut cuie.
- In timpul nopții sau in timpul orelor de liniște vecinului de deasupra ii cade pe parchet o cantitate dublă de obiecte. Si ca număr și ca greutate.
- Oricât de incet ai asculta tu muzică e mai tare ca bormașina vecinului. Așa zice el.
- Programul de liniște este afișat orientativ, orice modificare este primită doar cu o înjurătură printre dinti.
- Bătutul in teava nu mai e de mult la modă.
- Locul de parcare nu este al tău și nici al copiilor tăi, ci a urmașilor, urmașilor...
- Nici un vecin, indiferent de vârstă, sex, sau orientare religioasă nu scapă de suspiciunea de a fi colaborat cu securitatea.
- Femeia de servici nu trebuie subestimată, nici ea nu știe câte știe.
- In caz de extremă urgență cabina liftului poate fi folosită și ca WC.
- Pentru sănătatea dumneavoastră, dacă e spălat pe jos, nu călcaţi!!!
- Orice spui domnului administrator poate fi, și va fi, folosit impotriva ta la ședința de comitet.
- Fondul de rulment nu e treaba ta. Tu doar il plătești. Există profesioniști adevărati care se ocupă de asta.
- Liftul se cheamă apăsând butonul. Dacă acesta intârzie să apară se acceptă chemarea lui prin picioare in ușă și ciocănituri repetate.
- Intotdeauna tu ești vecinul model, restul fiind doar "niște ţărani mutaţi la bloc".
- Restanţierii sunt și ei oameni dar nu merită respectul nimănui. Totuși nimeni nu îndrăznește să-i ia la intrebări.
- Administratorul NU fură. Doar că folosește un calculator științific. Tu de unde să mai ai așa ceva?!
- Dacă nu știi numele vecinului, "vecine" e un apelativ universal valabil.
- Fiecare scară de bloc are cel puţin un "detectiv" , un "turnător" , un "observator" și un glumeț.
- In afară de tine toţi fură la apometre și repartitoare.
- Pensionarii nu sunt zgîrciți. Sunt foarte calculaţi.
- Este interzis să cari marfă cu liftul! Mortarul și tencuiala dată jos de pe pereți nu sunt marfă.
- In afară de al tău, toţi copiii vecinilor sunt niște "draci impieliţaţi"!
- Nimeni nu aruncă hârtii in scara blocului, nu lipește gumă pe ușa liftului, nu lasă capacul ghenei ridicat. E o conspirație periculoasă a blocului de vis-a-vis.
- Cine plătește cel mai puţin la intreţinere fură! Cine plătește cel mai mult "dă-l dreacu' că oricum iși permite"!
- Ședinţele se organizează fix la orele când cei mai tineri locatari muncesc și boșoro...pardon, bătrânii sunt liberi.
- Anunţurile se citesc, dar nu se iau in seamă.
- La ședinţa de comitet nu e ca in parlament, hotărârile se pot vota și fără cvorum. Ele vor fi comunicate ulterior prin celebra metodă "ai auzit vecine?"
- Uscătoria se numește spațiu comun doar in cadastru. In realitate aparține celor de la parter și se folosește la depozitarea murăturilor și a portbagajelor de Logan.
- Locatarii etajelor superioare au dreptul să folosească grădina doar pentru a-și recupera obiectele căzute cand scutură covoarele.
- Dacă vecinul bețiv iși bate nevasta nu se apelează poliţia. Dar dacă trei adolescenți fumează o țigară și beau o bere in scară, boșoro...pardon, pensionarii incing telefoanele.
- Orice locatar care se intoarce de la hypermarket trebuie să zăbovescă in faţa blocului minim 20 de minute cu portbagajul deschis și cumpărăturile la vedere.
- Sâmbăta, Duminica și de sărbători, scara blocului se transformă in carte de bucate.
- Din păcate tradiţionala metodă de socializare "vecine, o cană de zahăr până maine" dispare incet-incet. Ea tinde să fie înlocuită cu "nu cer nimic de la zgârcitul ăla, mai bine cobor la magazin!"
sâmbătă, martie 01, 2014
Glasul hotilor de ren...
S-a întâmplat că o femeie, o doamnă, căci sigur e o doamnă, a născut in tren. Personal nu ma miră. Mă gândesc că femeia isi dorea să ajungă Rapid la spital. Pulsul ei era Accelerat. S-a urcat doamnă și a coborât mamă. A plecat intr-un suflet și a ajuns doua suflete. Cum s-ar spune a schimbat macazul. Intre două halte s-a transformat din gravidă in lăuză. Ce-a ajuns ţara asta...
Eu personal aș încuraja astfel de practici. Pe lângă faptul că nu se merită să naști intr-un spital de stat, se știe foarte bine de ce, intr-un tren conditiile sunt izbitor de asemanatoare. La toaletă nu curge apă, lumina este slabă, aceleași scaune si bănci, mobilier in general degradat. Temperatura identică cu cea dintr-o sală de nașteri, căldura nu merge, geamurile nu se inchid, se l lucrează tot in ture, se fumează pe culoar desi e interzis, nașu' trece prin compartiment precum asistentele prin salon, mai multe persoane decât locuri, mâncarea tot de acasă, aceleași subiecte de discutii și cu colegii de salon ca si cu cei de compartiment, se dă șpagă, scuze atenţii...și exemplele pot continua.
Pe de altă parte există o sumedenie de avantaje: Nașul e deja ales și se află lângă tine, poţi trece la locul nașterii orice localitate, gară sau haltă de pe traseu, ai asigurat oarecum transportul. In tren, spre deosebire de spital ai loc la geam. Te pot vedea și trata mai multi medici in functie de traseu. Dacă e un personal cu oprire in toate statiile chiar si un medic veterinar. Dacă nu au "albocalmin" in Brasov mai ai o șansă la Ploiesti...să trăiești... E mult mai ușor să alegi numele copilului, te poti inpira din numele localităților de pe traseu. Pășcănel e un nume original. Azuga Morena e iar o idee. Săfticka imi pare genial la o fetiță cu bucle blonde. Băicoiuţ e perfect pentru un pistruiat mic si blonduţ.
In functie de mersul trenului te poți lăuda că ai un copil din mamă moldoveancă și tată oltean, conceput in Ardeal, dospit prin Transilvania și născut intre Caracal și Fălticeni, pe relația Jimbolia-Rosiori de Vede, cu oprire in statiile...na că m-a luat valu'. Scuze!
In aceiași notă optimistă am câteva sugestii:
Conductorii și mecanicii de locomotiva să fie dotati pe lângă levier și ciocan, cu forceps.
Șeful de tren să cunoască tehnici primare de prim ajutor.
Nașul, pe lângă cleștele de compostat bilete să aibă in dotare și foarfece de tăiat cordonul ombilical.
Vagoanele trenului să nu mai fie numerotate ci numite vagonul-pretravaliu, vagonul-travaliu, vagonul-sală nașteri, vagonul-reanimare, vagonul-lăuzie. Vagonul-restaurant să rămână vagon-restaurant, pentru că cineva trebuie să facă cinste.
In triaj se va face, logic, triajul. Sala de asteptare poate fi folosită ca sală de asteptare.
Dacă se respectă măcar 80% din aceste "reguli" o să fie Haltă treabă!
Eu personal aș încuraja astfel de practici. Pe lângă faptul că nu se merită să naști intr-un spital de stat, se știe foarte bine de ce, intr-un tren conditiile sunt izbitor de asemanatoare. La toaletă nu curge apă, lumina este slabă, aceleași scaune si bănci, mobilier in general degradat. Temperatura identică cu cea dintr-o sală de nașteri, căldura nu merge, geamurile nu se inchid, se l lucrează tot in ture, se fumează pe culoar desi e interzis, nașu' trece prin compartiment precum asistentele prin salon, mai multe persoane decât locuri, mâncarea tot de acasă, aceleași subiecte de discutii și cu colegii de salon ca si cu cei de compartiment, se dă șpagă, scuze atenţii...și exemplele pot continua.
Pe de altă parte există o sumedenie de avantaje: Nașul e deja ales și se află lângă tine, poţi trece la locul nașterii orice localitate, gară sau haltă de pe traseu, ai asigurat oarecum transportul. In tren, spre deosebire de spital ai loc la geam. Te pot vedea și trata mai multi medici in functie de traseu. Dacă e un personal cu oprire in toate statiile chiar si un medic veterinar. Dacă nu au "albocalmin" in Brasov mai ai o șansă la Ploiesti...să trăiești... E mult mai ușor să alegi numele copilului, te poti inpira din numele localităților de pe traseu. Pășcănel e un nume original. Azuga Morena e iar o idee. Săfticka imi pare genial la o fetiță cu bucle blonde. Băicoiuţ e perfect pentru un pistruiat mic si blonduţ.
In functie de mersul trenului te poți lăuda că ai un copil din mamă moldoveancă și tată oltean, conceput in Ardeal, dospit prin Transilvania și născut intre Caracal și Fălticeni, pe relația Jimbolia-Rosiori de Vede, cu oprire in statiile...na că m-a luat valu'. Scuze!
In aceiași notă optimistă am câteva sugestii:
Conductorii și mecanicii de locomotiva să fie dotati pe lângă levier și ciocan, cu forceps.
Șeful de tren să cunoască tehnici primare de prim ajutor.
Nașul, pe lângă cleștele de compostat bilete să aibă in dotare și foarfece de tăiat cordonul ombilical.
Vagoanele trenului să nu mai fie numerotate ci numite vagonul-pretravaliu, vagonul-travaliu, vagonul-sală nașteri, vagonul-reanimare, vagonul-lăuzie. Vagonul-restaurant să rămână vagon-restaurant, pentru că cineva trebuie să facă cinste.
In triaj se va face, logic, triajul. Sala de asteptare poate fi folosită ca sală de asteptare.
Dacă se respectă măcar 80% din aceste "reguli" o să fie Haltă treabă!
marți, februarie 25, 2014
Veșnicia s-a născut la ţară.
Covrigi. Satul Covrigi. Comuna Văgiulesti. R.F.G. Refugiat in Fundul Gorjului. Situat intre două coline, pe care cu mândrie localnicii le numesc munte, satul Covrigi este ultimul bastion in lupta disperată a urbanizării zonei rurale. Insistența oamenilor de a păstra vii tradițiile merge mâna in mână cu ignoranța autoritătilor și a refuzului acestora de a aduce apă curentă și canalizare. Dar cea mai importantă este lipsa rețelei gsm. Principalele ocupatii ale sătenilor sunt creșterea animalelor, gradinăritul, prinderea șoriceilor din casă, berea, spriţul, grătarele și muzica populară, in sensul că manelele sunt foarte populare. Nedeea este "cramul" satului și se ține de Sf. Ilie, când toate rudele vin la tine in curte să mănânce și să bea, mult, după cum mi-a spus o bătrînică.
Aici, când moare careva se pune anunţ la poarta.
O zi obișnuită in Covrigi, este o zi obișnuită. Ori la "dial" ori la vale. Incepe și se "termenă" cu întuneric și două căni de apă rece. Vorba ceea: "băiat bun, dar bea apă multă dimineaţa".
Televiziunea a ajuns aici prin intermediul antenelor satelit. Apropos de satelit, bag seama că hărţile nu și-au făcut upgrade pe zonă, satul neapărând pe nici una dintre ele.
Expresia trist nu există in accepțiunea locuitorilor iar banal nu intră in vocabularul lor. Toată lumea salută pe toată lumea. Dacă se ivește un scandal poliţia nu vine, iar dacă apare o boală salvarea e la bătrâni și leacurile lor băbești. Omu' care taie sub limbă e moș acum și ii cam tremură mâna, așa că din cinci cazuri două sunt pe lângă.
Căminul cultural e in paragină, dar compensează cele câteva cârciumi și magazinul mixt. De la magazin poţi lua aproape orice, chiar și herpes. Dar, te rezolvă moșu' sub limbă. Dacă ești al cincilea.
Iarba, copacii și buruienile cresc singure in Covrigi. La fel și copii. La oraș înseamnă la șMotru, 30 de minute de mers cu o mașină. Cu o mașină bună, pentru că drumul e rupt.
Pitorescul zonei te duce cu gândul la tabloul lui Grigorescu "Boi cu caru' "
Și mai era ceva cu nu știu ce care s-a născut la sat...
Simplitatea oamenilor locului duce la contemplare spirituală și uneori la regăsirea eu-lui rătăcit. Culorile priveliștii pastelate de diferite vremuri și anotimpuri te imbie la visare și iţi umple golul imaginației.
Comuniunea om-natură păstrează in ea doza de realism cu care și oamenii și animalele s-au obișnuit.
Trecutul și prezentul nu se îmbină nicidecum, uneltele folosite rămânând rudimentare. La fel visele și dorințele.
Prezentul e prezentul simplu; făcui, fusei, veniși.
Deși depărtat de realitate și despartit de civilizație de o șosea desfundată și o pădure peste dealuri, satul are de toate. Hoţi, țigani, drogați, curve, un defectat pihic, dar și bătrâni intelepţi.
Pe Ceaușescu nu-l regretă nimeni, pentru că există, umblă cu girofar și taie amenzi cu un exces de zel demn de știrile de la ora cinci. Pe vremea regimului de tristă amintire au vrut să-i schimbe numele. Poate asta l-a inrăit.
Covrigenii, căci cum altfel ii poți numi pe locuitori, au discotecă. Unde merg la horă. Dar, la cerere, una de minim zece lei, formaţia poate cânta și manele. Deci hora se transformă in două pe faţă două pe dos.
In timpul săptămânii, seara, adunaţi in jurul paharului, departe de mondenităţi, povestitorii povestesc povești.
In Covrigi există țigări la bucată. Și la "dial" și la vale.
Munca câmpului e grea, dar "nu trebuie făcute toate odată, nu-i asa?"
Comunitatea satului este unită spre foarte unită.
Tinerii, cei puţini care au mai rămas, participă cu tot sufletul la păstrarea tradițiilor strămoșești; beau, fumează, horesc și pe faţă și pe dos, dau bani la lăutari, iși înșală nevestele, se imbată și fac pe zmeii.
Bătrânii iși așteaptă obștescul final impăcaţi și liniștiţi, bucurându-și sufletele cu amintirea tinereţilor, a copiilor plecați "la oraș" și a nepoților pe care ii știu din poze.
Cei câtiva copii iși plimbă copilăria pe role, pe cele câteva sute de metri de asfalt drept. Ii mai bucură "un dulciure" la două-trei zile și cele trei canale de desene oferite de parabolicele unei firme.
Vinul se măsoară in seri târzii. Viile in pogoane.
Distanța și timpul capătă alte valori și se măsoară in unităţi de măsură personale. Ziua este formată din momente egale de pauză, putină muncă, pauză pentru cafea, un păhărel de ceva, putină muncă, și alte pauze de vin. Noaptea e formată din mult întuneric, lătrat de câini, cântat de cocoși, cucuvele, și somn puţin.
Pe mult intuneric și cântec de cucuvele părăsesc și eu acest loc, lăsând in urmă niciun regret, cu gândul la civilizație și repetându-mi in sine cât de norocos sunt.
Veșnicia s-a născut la sat și i-a plăcut atât de mult încât a rămas aici.
Aici, când moare careva se pune anunţ la poarta.
O zi obișnuită in Covrigi, este o zi obișnuită. Ori la "dial" ori la vale. Incepe și se "termenă" cu întuneric și două căni de apă rece. Vorba ceea: "băiat bun, dar bea apă multă dimineaţa".
Televiziunea a ajuns aici prin intermediul antenelor satelit. Apropos de satelit, bag seama că hărţile nu și-au făcut upgrade pe zonă, satul neapărând pe nici una dintre ele.
Expresia trist nu există in accepțiunea locuitorilor iar banal nu intră in vocabularul lor. Toată lumea salută pe toată lumea. Dacă se ivește un scandal poliţia nu vine, iar dacă apare o boală salvarea e la bătrâni și leacurile lor băbești. Omu' care taie sub limbă e moș acum și ii cam tremură mâna, așa că din cinci cazuri două sunt pe lângă.
Căminul cultural e in paragină, dar compensează cele câteva cârciumi și magazinul mixt. De la magazin poţi lua aproape orice, chiar și herpes. Dar, te rezolvă moșu' sub limbă. Dacă ești al cincilea.
Iarba, copacii și buruienile cresc singure in Covrigi. La fel și copii. La oraș înseamnă la șMotru, 30 de minute de mers cu o mașină. Cu o mașină bună, pentru că drumul e rupt.
Pitorescul zonei te duce cu gândul la tabloul lui Grigorescu "Boi cu caru' "
Și mai era ceva cu nu știu ce care s-a născut la sat...
Simplitatea oamenilor locului duce la contemplare spirituală și uneori la regăsirea eu-lui rătăcit. Culorile priveliștii pastelate de diferite vremuri și anotimpuri te imbie la visare și iţi umple golul imaginației.
Comuniunea om-natură păstrează in ea doza de realism cu care și oamenii și animalele s-au obișnuit.
Trecutul și prezentul nu se îmbină nicidecum, uneltele folosite rămânând rudimentare. La fel visele și dorințele.
Prezentul e prezentul simplu; făcui, fusei, veniși.
Deși depărtat de realitate și despartit de civilizație de o șosea desfundată și o pădure peste dealuri, satul are de toate. Hoţi, țigani, drogați, curve, un defectat pihic, dar și bătrâni intelepţi.
Pe Ceaușescu nu-l regretă nimeni, pentru că există, umblă cu girofar și taie amenzi cu un exces de zel demn de știrile de la ora cinci. Pe vremea regimului de tristă amintire au vrut să-i schimbe numele. Poate asta l-a inrăit.
Covrigenii, căci cum altfel ii poți numi pe locuitori, au discotecă. Unde merg la horă. Dar, la cerere, una de minim zece lei, formaţia poate cânta și manele. Deci hora se transformă in două pe faţă două pe dos.
In timpul săptămânii, seara, adunaţi in jurul paharului, departe de mondenităţi, povestitorii povestesc povești.
In Covrigi există țigări la bucată. Și la "dial" și la vale.
Munca câmpului e grea, dar "nu trebuie făcute toate odată, nu-i asa?"
Comunitatea satului este unită spre foarte unită.
Tinerii, cei puţini care au mai rămas, participă cu tot sufletul la păstrarea tradițiilor strămoșești; beau, fumează, horesc și pe faţă și pe dos, dau bani la lăutari, iși înșală nevestele, se imbată și fac pe zmeii.
Bătrânii iși așteaptă obștescul final impăcaţi și liniștiţi, bucurându-și sufletele cu amintirea tinereţilor, a copiilor plecați "la oraș" și a nepoților pe care ii știu din poze.
Cei câtiva copii iși plimbă copilăria pe role, pe cele câteva sute de metri de asfalt drept. Ii mai bucură "un dulciure" la două-trei zile și cele trei canale de desene oferite de parabolicele unei firme.
Vinul se măsoară in seri târzii. Viile in pogoane.
Distanța și timpul capătă alte valori și se măsoară in unităţi de măsură personale. Ziua este formată din momente egale de pauză, putină muncă, pauză pentru cafea, un păhărel de ceva, putină muncă, și alte pauze de vin. Noaptea e formată din mult întuneric, lătrat de câini, cântat de cocoși, cucuvele, și somn puţin.
Pe mult intuneric și cântec de cucuvele părăsesc și eu acest loc, lăsând in urmă niciun regret, cu gândul la civilizație și repetându-mi in sine cât de norocos sunt.
Veșnicia s-a născut la sat și i-a plăcut atât de mult încât a rămas aici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)