Schimbare de modificare...

Vreau o schimbare-n viata mea
Una frumoasa nu una rea,
Si mi-o doresc atat de mult
Ca nici nu stiu de un' s'apuc.

Sa schimb domeniul, de activitate
Sa schimb doar locul de se poate,
Sa schimb traseul spre serviciu
Sa nu ajung la vreun ospiciu.

As vrea sa schimb colegi de job
Sa nu mai simt ca sunt un rob,
Sa-ncerc in parlament cumva?
Nu, ca toata lumea ar injura.

Sa ma transform in politist?
Nu, ca asta ar fi prea trist.
Sau fotbalist, nu ar fi rau
Da'nu, ca astia-s la bulau.

Un doctor de femei sa fiu
Pe la ce umblu, doar eu sa stiu,
Sau un stomatolog de seama
De mine toti sa aveti teama.

Sau un profesor cu norma-ntreaga
Ca stiu ca iese multa spaga,
Taximetrist m-ar bate gandu'
Dar cred c-o sa ma doara fundu'.

M-as face ospatar intr-o spelunca
Da'acolo-i de baut, nu e de munca,
Sau gunoier, sa strang mizerii multe
Dar s-ar gasi prea multi sa ma insulte.

Postas s-aduc scrisori si pensii mici
M-ar injura nepoti dar si bunici,
Sau poate un sofer de troleibuz
Nu stiu orasul, si as fi confuz.

Un vanzator de ziare ma gandesc
Da' nu, ca prea devreme ma trezesc,
Sa vand bilete e-o meserie-aleasa
Dar casa de bilete nu-i acasa!

Sau sa cultiv ceva fara ingrasamant
Dar am uitat ca eu nu am deloc pamant,
Un bodyguard, sa apar, sa pazesc persoane
Da' nu ca sigur mi-as lua-o la tendoane.

Aviator sa fiu abia ma pot abtine
Dar am uitat ca eu am rau de inaltime,
Ce ziceti sa ma fac mecanic de locomotiva?
Prea mult pe drumuri, deci nu-i alternativa.

Vedeta vad ca poti fi peste noapte
Dar nu am sani, asa ca nu se poate,
Sau sa prezint ceva emisiuni
Da' nu, ca nu prea stiu minciuni.

Sau preot sa ma fac, ca barba am
Dar s-ar putea sa-ncurc o slujba c-un bairam,
Atunci sa-ncerc sa fiu artist
Dar as fi noaptea vesel iar ziua trist.

A, gata stiu, actor in filme XXX
Dar fara cascador as cam da chix,
Sau cantaret, frumos si talentat
Dar nu as sti sa fac  playback.

Dar bag de seama ca n-are niciun rost
Sa-ncerc sa fiu ce n-am mai fost,
Sau sa incerc cumva sa fiu
Ceva ce nici altii nu stiu.

Mai bine raman la meseria mea
De o fi buna, de o fi rea,
Ma duc la munca, ca n-am ce face
Filmez ca prostu' si zic ca-mi place.

     Text   Cristi Liţeanu.

Ba, mama e maica-mea!

Am avut de ales; să mănânc un castron cu floricele sau să scriu asta. Deci...
Mama-i numa' una! De la primul scutec până la prima țigară mama-i numa' una!
Bă, maică-mea m-a crescut cum a știut ea mai bine. Ea m-a ținut de frunte când boram ca prostu' de la berea turnată in mine cu "rockerii" . A doua zi m-a iubit la fel. 
Mama mi-a apretat cămașa cand m-am dus să-i recit poezii lui ceaușescu. Tovarășa mi-a lăudat cămașa. Am fost atât de mandru! Ăla n-a mai venit.
In prima compunere despre mama, in loc să scriu că lucrează la galvanizare, am scris vulcanizare. A râs. A doua zi m-a crezut la fel de deștept. 
Maică-mea mi-a văzut prima zâmbetul ăla tâmp de adolescent îndrăgostit, și tot ea , lacrimile de suferind din dragoste. A doua zi m-a crezut la fel de frumos.
Frate, mama m-a luat in brațe când n-am intrat din prima la liceu, și a doua zi m-a văzut la fel de isteţ .
Băi nene, maică-mea nu m-a intrebat niciodată unde sunt ci dacă sunt bine! 
Mă ruga mereu, când plecam in deplasare să dau un semn când ajung, indiferent de oră. Eu mă luam cu nebunii la spriţ iar a doua zi o intrebam de ce e obosită și de ce n-a prea dormit. 
Tot ea mi-a acceptat minciuni pe care nici măcar un copil nu le-ar fi crezut. Zâmbea. A doua zi mă credea din nou.
Mama a fost alături de soția mea când a născut. Am fost invidios și imi amintesc chiar am certat-o. A doua zi uitase.
Mama mi-a înghițit fiţe de genul "ce știi tu" sau "nu mai sunt vremurile alea" sau "las' că știu eu mai bine". A doua zi n-a spus niciun "ţi-am zis eu".
Puteam să mănânc un castron cu floricele in loc să scriu asta, sau puteam sa dorm... Azi m-ar fi iubit la fel!
La multi ani, maică-mea!

Din nou despre covrigi.

Am descoperit că mă liniștesc banii.
Bine nu ei in persoană ci numărul lor. Devin si eu cumva sclavul banilor?
Nu am mulţi. Niciodată. Indeajuns nici atât. Cum iau mai mulţi decât mă asteptam, chiar și cu o sută in plus, mă bucur precum fim-ea când primește covrigel cu ciocolată. Dacă i-aș da, ar mânca de trei ori pe zi covrigel cu ciocolată. E clar! Banii sunt covrigelul meu cu ciocolată! Mă bucur maxim cand ii am, nu mă ţin mult, nu vreau să-i impart cu nimeni, și când se termină imi dau lacrimile și mai vreau. La fel cum copilului nu-i dau prea mulţi covrigei cu ciocolată, pentru că o doare burtica, nici mie nu-mi dă nimeni prea mulţi bani. Din motive asemănătoare. Ea primește in fiecare weekend, eu doar pe cinci ale lunii. Ea termină covrigelul cu ciocolată in zece minute, eu banii cam la fel. Apoi, covrigelul cu ciocolată se duce pe apa toaletei. Banii mei la bănci. Same story.
E conștientă că următorul covrigel cu ciocolată il va primii peste o săptămînă și, deși ii vine să tragă de el, nu o face. Nici eu! Sunt copii care au parte zilnic de covrigel cu ciocolată ca și cum părinții lor au fabrică in casă. I-aș numii copii de covrigi gata. Eu nu am covrigărie d'asta. Nici fraierul de tata nu are. El a lucrat la I.O.R. și acum e șomer de lux. Covrigii nu a o tradiție in familia noastră. In schimb găurile de covrig da.
Covrigelul cu ciocolată e slăbiciunea copilului, și mai nou și a mea. Acest "călcâi al lui Achile" personal, covrigelul cu ciocolată imi dă coșmaruri dar și vise frumoase. Este ţelul meu. Pentru asta muncesc, trăiesc, respir. O inţeleg pe cea mică.
Banii sunt covrigelul meu cu ciocolată. Televiziunea este o covrigărie. Șefu' e modelator cocă. Ciocolata o pune doamna contabilă. Statul vrea și el din covrigelul meu cu ciocolată. E obișnuit cu găurile așa că...
De multe ori nu-l mănânc. Stau pur și simplu ore intregi și mă uit la el. Mă gândesc la el noaptea, dimineața, și-n culcare și-n sculare. Nu pot renunța la el. Da, recunosc, SUNT dependent de covrigelul cu ciocolată!
Banii sunt covrigelul meu cu ciocolată. Covrigelul cu ciocolată e viaţa mea! Banii e viața mea. Sunt sclavul, ba nu mai jos, ajutorul de sclav, al covrigelului, pardon al banilor.

Peste șase luni:
"Bună sunt Kostell și sunt dependent de covrigei cu ciocolată! "
"Bunnnăă Kostell! "

                                                         Text Cristi Liteanu.

Ai gresit, ai gresit, treci la BLOC esti pedepsit...

Ce trebuie știut inainte să vă mutați la bloc:

- Cățelul doamnei de la doi e frumos și cuminte chiar dacă e aproape fără blană, are purici și începând cu cinci  dimineaţa latră ca un turbat până e scos afară, unde va face un căcuţ in care vei călca tu când pleci la muncă. 

- Avizierul este ca o icoană! De câte ori se afișează întretinerea te inchini.

- Există cel puţin un vecin pe etaj care se plictisește îngrozitor de repede de modelul de gresie si faianță din  apartamentul său. 

- Sâmbăta și Duminica sunt zile libere doar de la serviciu. Nu și de la găurit, spart, mutat mobilă și bătut cuie.

- In timpul nopții sau in timpul orelor de liniște vecinului de deasupra ii cade pe parchet o cantitate dublă de  obiecte. Si ca număr și ca greutate. 

- Oricât de incet ai asculta tu muzică e mai tare ca bormașina vecinului. Așa zice el.

- Programul de liniște este afișat orientativ, orice modificare este primită doar cu o înjurătură printre dinti.

- Bătutul in teava nu mai e de mult la modă. 

- Locul de parcare nu este al tău și nici al copiilor tăi, ci a urmașilor, urmașilor...

- Nici un vecin, indiferent de vârstă, sex, sau orientare religioasă nu scapă de suspiciunea de a fi colaborat cu  securitatea.

- Femeia de servici nu trebuie subestimată, nici ea nu știe câte știe.

- In caz de extremă urgență cabina liftului poate fi folosită și ca WC.

- Pentru sănătatea dumneavoastră, dacă e spălat pe jos, nu călcaţi!!!

- Orice spui domnului administrator poate fi, și va fi, folosit impotriva ta la ședința de comitet.

- Fondul de rulment nu e treaba ta. Tu doar il plătești. Există profesioniști adevărati care se ocupă de asta.

- Liftul se cheamă apăsând butonul. Dacă acesta intârzie să apară se acceptă chemarea lui prin picioare in ușă    și ciocănituri repetate.

- Intotdeauna tu ești vecinul model, restul fiind doar "niște ţărani mutaţi la bloc".

- Restanţierii sunt și ei oameni dar nu merită respectul nimănui. Totuși nimeni nu îndrăznește să-i ia la intrebări.

- Administratorul NU fură. Doar că folosește un calculator științific. Tu de unde să mai ai așa ceva?!

- Dacă nu știi numele vecinului, "vecine" e un apelativ universal valabil.

- Fiecare scară de bloc are cel puţin un "detectiv" , un "turnător" , un "observator" și un glumeț. 

- In afară de tine toţi fură la apometre și repartitoare.

- Pensionarii nu sunt zgîrciți. Sunt foarte calculaţi.

- Este interzis să cari marfă cu liftul! Mortarul și tencuiala dată jos de pe pereți nu sunt marfă. 

- In afară de al tău, toţi copiii vecinilor sunt niște "draci impieliţaţi"!

- Nimeni nu aruncă hârtii in scara blocului, nu lipește gumă pe ușa liftului, nu lasă capacul ghenei ridicat. E o  conspirație periculoasă a blocului de vis-a-vis.

- Cine plătește cel mai puţin la intreţinere fură! Cine plătește cel mai mult "dă-l dreacu' că oricum iși permite"!

- Ședinţele se organizează fix la orele când cei mai tineri locatari muncesc și boșoro...pardon, bătrânii sunt  liberi.

- Anunţurile se citesc, dar nu se iau in seamă.

- La ședinţa de comitet nu e ca in parlament, hotărârile se pot vota și fără cvorum. Ele vor fi comunicate ulterior  prin celebra metodă "ai auzit vecine?" 

- Uscătoria se numește spațiu comun doar in cadastru. In realitate aparține celor de la parter și se folosește la  depozitarea murăturilor și a portbagajelor de Logan.

- Locatarii etajelor superioare au dreptul să folosească grădina doar pentru a-și recupera obiectele căzute  cand scutură covoarele. 

- Dacă vecinul bețiv iși bate nevasta nu se apelează poliţia. Dar dacă trei adolescenți fumează o țigară și beau o  bere in scară, boșoro...pardon, pensionarii incing telefoanele.

- Orice locatar care se intoarce de la hypermarket trebuie să zăbovescă in faţa blocului minim 20 de minute cu  portbagajul deschis și cumpărăturile la vedere.

- Sâmbăta, Duminica și de sărbători, scara blocului se transformă in carte de bucate.

- Din păcate tradiţionala metodă de socializare "vecine, o cană de zahăr până maine" dispare incet-incet. Ea  tinde să fie înlocuită cu "nu cer nimic de la zgârcitul ăla, mai bine cobor la magazin!"

Glasul hotilor de ren...

S-a întâmplat că o femeie, o doamnă, căci sigur e o doamnă, a născut in tren. Personal nu ma miră. Mă gândesc că femeia isi dorea să ajungă Rapid la spital. Pulsul ei era Accelerat. S-a urcat doamnă și a coborât mamă. A plecat intr-un suflet și a ajuns doua suflete. Cum s-ar spune a schimbat macazul. Intre două halte s-a transformat din gravidă in lăuză. Ce-a ajuns ţara asta... 
Eu personal aș încuraja astfel de practici. Pe lângă faptul că nu se merită să naști intr-un spital de stat, se știe foarte bine de ce, intr-un tren conditiile sunt izbitor de asemanatoare. La toaletă nu curge apă, lumina este slabă, aceleași scaune si bănci, mobilier in general degradat. Temperatura identică cu cea dintr-o sală de nașteri, căldura nu merge, geamurile nu se inchid, se l lucrează tot in ture, se fumează pe culoar desi e interzis, nașu' trece prin compartiment  precum asistentele prin salon, mai multe persoane decât locuri, mâncarea tot de acasă, aceleași subiecte de discutii și cu colegii de salon ca si cu cei de compartiment, se dă șpagă, scuze atenţii...și exemplele pot continua. 
Pe de altă parte există o sumedenie de avantaje: Nașul e deja ales și se află lângă tine, poţi trece la locul nașterii orice localitate, gară sau haltă de pe traseu, ai asigurat oarecum transportul. In tren, spre deosebire de spital ai loc la geam. Te pot vedea și trata mai multi medici in functie de traseu. Dacă e un personal cu oprire in toate statiile chiar si un medic veterinar. Dacă nu au "albocalmin" in Brasov mai ai o șansă la Ploiesti...să trăiești... E mult mai ușor să alegi numele copilului, te poti inpira din numele localităților de pe traseu. Pășcănel e un nume original. Azuga Morena e iar o idee. Săfticka imi pare genial la o fetiță cu bucle blonde. Băicoiuţ e perfect pentru un pistruiat mic si blonduţ.
In functie de mersul trenului te poți lăuda că ai un copil din mamă moldoveancă și tată oltean, conceput in Ardeal, dospit prin Transilvania și născut intre Caracal și Fălticeni, pe relația Jimbolia-Rosiori de Vede, cu oprire in statiile...na că m-a luat valu'. Scuze! 
In aceiași notă optimistă am câteva sugestii: 
Conductorii și mecanicii de locomotiva să fie dotati pe lângă levier și ciocan, cu forceps.
Șeful de tren să cunoască tehnici primare de prim ajutor.
Nașul, pe lângă cleștele de compostat bilete să aibă in dotare și foarfece de tăiat cordonul ombilical. 
Vagoanele trenului să nu mai fie numerotate ci numite vagonul-pretravaliu, vagonul-travaliu, vagonul-sală nașteri, vagonul-reanimare, vagonul-lăuzie. Vagonul-restaurant să rămână vagon-restaurant, pentru că cineva trebuie să facă cinste.
In triaj se va face, logic, triajul. Sala de asteptare poate fi folosită ca sală de asteptare.
Dacă se respectă măcar 80% din aceste "reguli" o să fie Haltă treabă! 

Veșnicia s-a născut la ţară.

Covrigi. Satul Covrigi. Comuna Văgiulesti. R.F.G. Refugiat in Fundul Gorjului. Situat intre două coline, pe care cu mândrie localnicii le numesc munte, satul Covrigi este ultimul bastion in lupta disperată a urbanizării zonei rurale. Insistența oamenilor de a păstra vii tradițiile merge mâna in mână cu ignoranța autoritătilor și a refuzului acestora de a aduce apă curentă și canalizare. Dar cea mai importantă este lipsa rețelei gsm. Principalele ocupatii ale sătenilor sunt creșterea animalelor, gradinăritul, prinderea șoriceilor din casă, berea, spriţul, grătarele și muzica populară, in sensul că manelele sunt foarte populare. Nedeea este "cramul" satului și se ține de Sf. Ilie, când toate rudele vin la tine in curte să mănânce și să bea, mult, după cum mi-a spus o bătrînică.
Aici, când moare careva se pune anunţ la poarta.
O zi obișnuită in Covrigi, este o zi obișnuită. Ori la "dial" ori la vale. Incepe și se "termenă" cu întuneric și două căni de apă rece. Vorba ceea: "băiat bun, dar bea apă multă dimineaţa".
Televiziunea a ajuns aici prin intermediul antenelor satelit. Apropos de satelit, bag seama că hărţile nu și-au făcut upgrade pe zonă, satul neapărând pe nici una dintre ele.
Expresia trist nu există in accepțiunea locuitorilor iar banal nu intră in vocabularul lor. Toată lumea salută pe toată lumea. Dacă se ivește un scandal poliţia nu vine, iar dacă apare o boală salvarea e la bătrâni și leacurile lor băbești. Omu' care taie sub limbă e moș acum și ii cam tremură mâna, așa că din cinci cazuri două sunt pe lângă.
Căminul cultural e in paragină, dar compensează cele câteva cârciumi și magazinul mixt. De la magazin poţi lua aproape orice, chiar și herpes. Dar, te rezolvă moșu' sub limbă. Dacă ești al cincilea.
Iarba, copacii și buruienile cresc singure in Covrigi. La fel și copii. La oraș înseamnă la șMotru, 30 de minute de mers cu o mașină. Cu o mașină bună, pentru că drumul e rupt.
Pitorescul zonei te duce cu gândul la tabloul lui Grigorescu "Boi cu caru' "
Și mai era ceva cu nu știu ce care s-a născut la sat...
Simplitatea oamenilor locului duce la contemplare spirituală și uneori la regăsirea eu-lui rătăcit. Culorile priveliștii pastelate de diferite vremuri și anotimpuri te imbie la visare și iţi umple golul imaginației.
Comuniunea om-natură păstrează in ea doza de realism cu care și oamenii și animalele s-au obișnuit.
Trecutul și prezentul nu se îmbină nicidecum, uneltele folosite rămânând rudimentare. La fel visele și dorințele.
Prezentul e prezentul simplu; făcui, fusei, veniși.
Deși depărtat de realitate și despartit de civilizație de o șosea desfundată și o pădure peste dealuri, satul are de toate. Hoţi, țigani, drogați, curve, un defectat pihic, dar și bătrâni intelepţi.
Pe Ceaușescu nu-l regretă nimeni, pentru că există, umblă cu girofar și taie amenzi cu un exces de zel demn de știrile de la ora cinci. Pe vremea regimului de tristă amintire au vrut să-i schimbe numele. Poate asta l-a inrăit.
Covrigenii, căci cum altfel ii poți numi pe locuitori, au discotecă. Unde merg la horă. Dar, la cerere, una de minim zece lei, formaţia poate cânta și manele. Deci hora se transformă in două pe faţă două pe dos.
In timpul săptămânii, seara, adunaţi in jurul paharului, departe de mondenităţi, povestitorii povestesc povești.
In Covrigi există țigări la bucată. Și la "dial" și la vale.
Munca câmpului e grea, dar "nu trebuie făcute toate odată, nu-i asa?"
Comunitatea satului este unită spre foarte unită.
Tinerii, cei puţini care au mai rămas, participă cu tot sufletul la păstrarea tradițiilor strămoșești; beau, fumează, horesc și pe faţă și pe dos, dau bani la lăutari, iși înșală nevestele, se imbată și fac pe zmeii.
Bătrânii iși așteaptă obștescul final impăcaţi și liniștiţi, bucurându-și sufletele cu amintirea tinereţilor, a copiilor plecați "la oraș" și a nepoților pe care ii știu din poze.
Cei câtiva copii iși plimbă copilăria pe role, pe cele câteva sute de metri de asfalt drept. Ii mai bucură "un dulciure" la două-trei zile și cele trei canale de desene oferite de parabolicele unei firme.
Vinul se măsoară in seri târzii. Viile in pogoane.
Distanța și timpul capătă alte valori și se măsoară in unităţi de măsură personale. Ziua este formată din momente egale de pauză, putină muncă, pauză pentru cafea, un păhărel de ceva, putină muncă, și alte pauze de vin. Noaptea e formată din mult întuneric, lătrat de câini, cântat de cocoși, cucuvele, și somn puţin.
Pe mult intuneric și cântec de cucuvele părăsesc și eu acest loc, lăsând in urmă niciun regret, cu gândul la civilizație și repetându-mi in sine cât de norocos sunt.
Veșnicia s-a născut la sat și i-a plăcut atât de mult încât a rămas aici.

Iţi place nu-ţi place...

Iţi place nu-ţi place, n-ai ce face. Americanii spun "another day at the office". Noi spunem "la slujbă". Același căcat! Muncim.
Uneori diferența o fac orele de muncă, alteori kilometrii. Câteodată ambele. Când acasă înseamnă o cameră de hotel și perna iţi e cel mai bun prieten noaptea e mai scurtă. Când colegii iţi sunt și prieteni și mamă și tată, ziua e mai lungă. Când scopul e să iţi faci treaba, și să pleci acasă, acasă-acasă, e frustrant.
Iţi place nu-ţi place bagi. Deși ai vrea să iţi bagi.
Visele sunt altele când capul tău e pe o pernă străină. Noapţile târzii se ingână cu diminețile devreme. Iţi auzi gândurile și uneori le aud și cei din jur. Nu, nu-i injur! Ei nu au nici o vină.
Iţi vine să intrebi ficatul dacă ţine cu tine sau cu ursu'. Dar il simţi cât de mare se dă și te prinzi că nu ţine cu tine. Nervii se intind și ai vrea ca și tu s-o-ntinzi. Ai vrea să stai drept dar spatele te păcălește. In ochi parcă-i nisip.
Nu intelegi dacă  faci ce nu-ţi place sau nu-ţi place ce faci. In jurul tău tertipuri, prostii, mici mârșavii aparent nevinovate. Astea te obosesc mai mult decât munca in sine. Caracterele strâmbe se îndreaptă cu puterea exemplului. Exemplul unui caracter drept și puternic. Care nu se mai "fabrică" .
Nici in clasa întâi parcă nu era așa greu să numeri. Și numeri...trei...două...apoi numeri kilometrii. Aceiași de la plecare. "Mai lung imi pare drumul, acum la-ntors acasă" . Injuri poetul și iţi vezi de drum.
Te gândești că acasă te așteaptă viaţa ta. Că din păcate motivul pentru care pleci e același cu cel pentru care te intorci. Familia. Cei după care duci dorul sunt cei pentru care pleci și la care te întorci. Ochii care iţi vor zâmbi in prag sunt ochii care se umezesc cu gândul la tine. Viaţa e greu trebuie să descurcă-te!

Un covrig la vremea lui face cate doua shaorme...

Covrigul e frate cu românul. Din vremuri vechi, de când umblau câinii cu covrigi in coadă, covrigul a făcut parte din viata noastră cea de toate zilele. 
In zilele noastre covrigul a devenit un fel de mâncare multilateral dezvoltat. Se consumă ca mic dejun (cel mai des), ca prânz, cină sau gustarea dintre mese. Cu sana, lapte bătut, iaurt sau cu bere, cu mac sau cu sare, covrigul este parte din viața noastră. 
Din păcate nu dăm destulă importanta covrigului, pe măsura notorietății și a proprietatilor pe care le detine. Legendele urbane care circulă despre covrig vin in completarea spuselor mele. Dar despre asta vom vorbi intr-un episod ulterior.
Prea putin s-a vorbit despre proprietățile curative ale covrigului. Prea puține studii s-au făcut despre covrig. In schimb, există o sumedenie de glume despre acest subiect. 
In concluzie, putem spune, cu mana pe inimă că virgulă covrigul a fost dintotdeauna discriminat. 
Vreau să schimb asta, așa ca, după studii amănunțite, care au durat cât au durat, si la care nu a participat nimeni, nimeni in afară de mine, iată ce am aflat: 
- Covrigul a fost inventat de către un călugăr budist pe nume Ko Vrig.
- In ţara noastră a fost adus de niște marinari săraci. 
- Prima covrigarie din Romania este atestată in anul 1890 in Timișoara la poarta fabricii de bere cu același nume.
- Meseria de covrigar apare destul de târziu in nomenclatorul muncii, transformandu-se in zilele noastre in "modelator cocă prin aschiere".
- Prețul covrigilor a rămas destul de constant in decursul anilor, nefiind influentat aproape deloc de fluctuațiile pretului pe baril. 
- Asociația Vier Photten a protestat pentru interzicerea expresiei "umblă câinii cu covrigi in coadă" pe motiv de discriminare a celorlalte animale.
- Prima cotatie la bursă a acțiunilor primului lanţ de covrigarii a avut loc in 1991 in târgul Vitan.
- Deși reteta a rămas oarecum neschimbată nu se cunoaște originalul, dar se pare că este vorba de apă, paie și bătaie. 
- Dimensiunile covrigului au rămas exact același, in schimb dimensiunea gaurii de covrig a variat in functie de vreme și vremuri. 
- Tradiționaliștii afirmă că retetele nou apărute cu ciocolată, măsline sau ciuperci sunt o blasfemie și militeaza vehement impotriva acestora.
- Asociația Covrigarilor Români a luat fiintă in anul 2009 in plina criză economică și isi propune să protejeze covrigul ca entitate gastronomică, economică și fizică. 
- Vânzările de covrigi scad vertiginos in zilele de salariu și de sărbători. 
- Cercetătorii britanici nu au realizat pana acum nici un studiu despre covrigi.
- Covrigaria bate shaormeria.
- La Registrul Comertului sunt inregistrate un număr de covrigarii egal cu numarul de intersecții+numărul statiilor de metrou împărtit la numărul parterulilor de blocuri.
  Pe lângă aceste puncte, aș adăuga și oarece subpuncte, pe care le-aș denumii sugestii și reclamații. Ba nu, reclamații nu! Deci:
- Emiterea de abonamente la covrigi.
- Covrigarii cu livrare la domiciliu.
- Restaurante cu meniuri á la cartè in care să se servească covrigi in loc de pâine. 
- Covrigaria Dristor cu de toate. 
- Programul covrigul si cafeaua pentru corporatisti. 
- Pizza cu covrigi, clătite cu covrigi, gogoașa infuriata cu covrig.
- Declararea celei de a doua zi dupa salariu ca fiind Ziua Internațională a Covrigului, zi liberă. 
- Noaptea Portilor Deschise la covrigarii.
- Muzeul Covrigului.
- ACA, Asociația Covrigarilor Anonimi.(sau amatori).
- Declararea gaurii de covrig ca fiind mâncarea traditională a românilor și inscrierea acesteia la OSIM.
- Promovarea si încurajarea exportului de covrigi romanesti.

Un tramvai numit dorinta.

                                                                                                             Pentru Rafy.

Am mers cu un tramvai. Câteva staţii.  Mersul cu tramvaiul nu mai e ce a fost cândva... Ce să crezi?!? Patru-cinci staţii, patru-cinci vânzători ambulanți. Mi s-a părut tare ideea. Și in mintea mea a incolţit alta! Să accesez niște fonduri europene și un sistem piramidal. Și, gata! Adio pixuri și plasturi trei la zece lei! Dacă primesc "no objection-ul" de la autorităti o să puteți cumpăra, chiar achiziționa, in drum spre casă, spre serviciu, când te duci sau te întorci de la amantă, o diversitate de produse si, de ce nu, servicii. 

Vreau să dezvolt o rețea de vânzători semi-ambulanţi, si semi-analfabeti (asta pentru ca e treaba cu fonduri europene) care să ajute oamenii călători și care să mă îmbogățească pe mine. 

Sigur va functiona!

Să zicem că te întorci de la serviciu și esti in tramvai. Pe lângă faptul ca e frig, iti dă nevasta sms: "ia și tu pâine". Nu trebuie decât să te ridici de pe scaun (asta dacă te-ai urcat de la capăt) și să cauti cu privirea unul din băieții mei. 

Sau, te întorci de la supermarket. Ai uitat de hârtie inginerică! Futu-i... Nu e cazul să te panichezi! Un simplu "trei la zece lei" sau "avem și second hand" te scoate din căcat. 

Ești obosit după o zi de muncă. Ai băgat ca un ajutor de sclav la corporația vieții. Cum ţi-ar prii un masaj de relaxare intre Unirii Doi și Republica?!? 

E dimineaţă. Devreme. N-ai avut timp de cafea. Cu lapte, neagra, trei de zahar? Vinee băiatu'!!! Atenție se inchid ușile! 

Te întâlnești cu un fost coleg de facultate, liceu, serviciu... Nu v-ati văzut de o sută de ani! "Hai băi la o bere!" "N-am frate cum, că mă așteaptă nevasta să batem covoarele. Da' ia stai așa! Luăm metrou' și de la Păcii la Sălăjan bem două beri!"

E iarnă. Pleci spre muncă și injuri printre măsele "mai bine imi puneam și izmenele!" In autobuz e de ajuns să fluieri de trei ori (nu a pagubă) și unul din băietii mei, pam-pam, te servește cu una bucată indinspensabili.

Sigur ai pătit asta cel putin o dată. O dată pe săptămână. Ai rămas fără baterie la telefon. Dacă esti in 311 ai rămas și fără telefon. Dacă esti in 41 un angajat de-al meu, fost patron de intersecție, te servește cu o baterie noua, un încărcător si o priză. 

Ești la coadă la covrigi și vezi că vine tramvaiul. "Eram sigur băga-mi-aș..." Renunti! Urci necăjit in tramvai gândind că ești un ghinionist. Nu, nu ești! Trebuie doar să te hotărăști dacă să fie cu mac sau susan. Alt angajat al firmei mele, echipat corespunzator si cu analizele la zi, te va servi zâmbind. 

Ai băut azi noapte toată ziua. Ţi-e rău de mori. Ar merge de minune un litru de zeamă de varză și un Fasconag. Dar, fuck! Se dau doar pe retetă. Nu si in 102! La trei litri de zeamă de varză primești gratuit un Furazolidon. Las' că nu se știe...

Exemplele pot continua dar nu vreau să dau totul din tramvai...pardon din casă. 

Am inceput deja să fac studii de fezabilitate. Printre prieteni pentru moment.

In functie de traseul mijloacelor de transport, de zone, cartiere, de călători, produsele și serviciile diferă. 

Ambulantul Călător, căci așa se va numi firma, va deservi pentru inceput doar zona capitalei, urmând să dezvolt afacerea și in alte orașe din ţară. 

Așa că, bucuraţi-vă, mersul cu tramvaiul nu va mai fi la fel.

Pentru că...

Pentru că de cele mai multe ori ne concentrăm pe ce se întâmplă in jurul nostru, și deloc la ce se întâmplă in interiorul nostru.
Pentru că știm să numărăm dar nu știm ce să numărăm.
Pentru că nu știm ce să ne spunem atunci când nu ne vorbim.
Pentru că pe lângă noi trec zilnic oameni frumoși și buni, dar pe care nu-i vedem din cauza celor mulţi, urâţi și răi.
Pentru că am uitat să ne bucurăm de lucrurile ieftine și la îndemână căutând bucurii scumpe, dar murdare.
Pentru că ce e important cu adevărat nu se vede din cauza umbrelor din viaţa noastră.
Pentru că nu știm de unde să pornim, concentrîndu-ne prea mult unde să ajungem.
Pentru că vrem să putem, dar nu putem să vrem.
Pentru că atunci când ne doare căutăm mai mult soluția decât cauza.
Pentru că nu invăţăm din greșeli ci căutăm scuze.
Pentru că ne e mult mai la îndemână să ne supărăm decât să ne bucurăm.
Pentru că "așa da" și "așa nu" s-au inversat.
Pentru că auzim dar nu știm să ascultăm.
Pentru că nu vedem pădurea din cauza copacilor.
Pentru că e mai ușor să punem piedică decât să întindem o mână.
Pentru că să strângem din dinţi e condiție de supraviețuire.
Pentru că de multe ori privim prin oameni.
Pentru că am uitat că o bucurie se cântărește pe alt cântar decât un necaz.
Pentru că am uitat sa uităm și nu mai știm să iertăm.
Pentru că "nu vreau eu" nu mai este doar o copilărie.
Pentru că ochelarii de cal se găsesc pe toate drumurile și sunt al dracu' de ieftini.
Pentru că oricine iși permite să "tragă o ţeapă".
Pentru că nu știm să dăruim dar nici să primim.
Pentru că optimismul ne zgârâie.
Pentru că AȘA VREM NOI!

 Text: Liţă.