Un covrig la vremea lui face cate doua shaorme...

Covrigul e frate cu românul. Din vremuri vechi, de când umblau câinii cu covrigi in coadă, covrigul a făcut parte din viata noastră cea de toate zilele. 
In zilele noastre covrigul a devenit un fel de mâncare multilateral dezvoltat. Se consumă ca mic dejun (cel mai des), ca prânz, cină sau gustarea dintre mese. Cu sana, lapte bătut, iaurt sau cu bere, cu mac sau cu sare, covrigul este parte din viața noastră. 
Din păcate nu dăm destulă importanta covrigului, pe măsura notorietății și a proprietatilor pe care le detine. Legendele urbane care circulă despre covrig vin in completarea spuselor mele. Dar despre asta vom vorbi intr-un episod ulterior.
Prea putin s-a vorbit despre proprietățile curative ale covrigului. Prea puține studii s-au făcut despre covrig. In schimb, există o sumedenie de glume despre acest subiect. 
In concluzie, putem spune, cu mana pe inimă că virgulă covrigul a fost dintotdeauna discriminat. 
Vreau să schimb asta, așa ca, după studii amănunțite, care au durat cât au durat, si la care nu a participat nimeni, nimeni in afară de mine, iată ce am aflat: 
- Covrigul a fost inventat de către un călugăr budist pe nume Ko Vrig.
- In ţara noastră a fost adus de niște marinari săraci. 
- Prima covrigarie din Romania este atestată in anul 1890 in Timișoara la poarta fabricii de bere cu același nume.
- Meseria de covrigar apare destul de târziu in nomenclatorul muncii, transformandu-se in zilele noastre in "modelator cocă prin aschiere".
- Prețul covrigilor a rămas destul de constant in decursul anilor, nefiind influentat aproape deloc de fluctuațiile pretului pe baril. 
- Asociația Vier Photten a protestat pentru interzicerea expresiei "umblă câinii cu covrigi in coadă" pe motiv de discriminare a celorlalte animale.
- Prima cotatie la bursă a acțiunilor primului lanţ de covrigarii a avut loc in 1991 in târgul Vitan.
- Deși reteta a rămas oarecum neschimbată nu se cunoaște originalul, dar se pare că este vorba de apă, paie și bătaie. 
- Dimensiunile covrigului au rămas exact același, in schimb dimensiunea gaurii de covrig a variat in functie de vreme și vremuri. 
- Tradiționaliștii afirmă că retetele nou apărute cu ciocolată, măsline sau ciuperci sunt o blasfemie și militeaza vehement impotriva acestora.
- Asociația Covrigarilor Români a luat fiintă in anul 2009 in plina criză economică și isi propune să protejeze covrigul ca entitate gastronomică, economică și fizică. 
- Vânzările de covrigi scad vertiginos in zilele de salariu și de sărbători. 
- Cercetătorii britanici nu au realizat pana acum nici un studiu despre covrigi.
- Covrigaria bate shaormeria.
- La Registrul Comertului sunt inregistrate un număr de covrigarii egal cu numarul de intersecții+numărul statiilor de metrou împărtit la numărul parterulilor de blocuri.
  Pe lângă aceste puncte, aș adăuga și oarece subpuncte, pe care le-aș denumii sugestii și reclamații. Ba nu, reclamații nu! Deci:
- Emiterea de abonamente la covrigi.
- Covrigarii cu livrare la domiciliu.
- Restaurante cu meniuri á la cartè in care să se servească covrigi in loc de pâine. 
- Covrigaria Dristor cu de toate. 
- Programul covrigul si cafeaua pentru corporatisti. 
- Pizza cu covrigi, clătite cu covrigi, gogoașa infuriata cu covrig.
- Declararea celei de a doua zi dupa salariu ca fiind Ziua Internațională a Covrigului, zi liberă. 
- Noaptea Portilor Deschise la covrigarii.
- Muzeul Covrigului.
- ACA, Asociația Covrigarilor Anonimi.(sau amatori).
- Declararea gaurii de covrig ca fiind mâncarea traditională a românilor și inscrierea acesteia la OSIM.
- Promovarea si încurajarea exportului de covrigi romanesti.

Un tramvai numit dorinta.

                                                                                                             Pentru Rafy.

Am mers cu un tramvai. Câteva staţii.  Mersul cu tramvaiul nu mai e ce a fost cândva... Ce să crezi?!? Patru-cinci staţii, patru-cinci vânzători ambulanți. Mi s-a părut tare ideea. Și in mintea mea a incolţit alta! Să accesez niște fonduri europene și un sistem piramidal. Și, gata! Adio pixuri și plasturi trei la zece lei! Dacă primesc "no objection-ul" de la autorităti o să puteți cumpăra, chiar achiziționa, in drum spre casă, spre serviciu, când te duci sau te întorci de la amantă, o diversitate de produse si, de ce nu, servicii. 

Vreau să dezvolt o rețea de vânzători semi-ambulanţi, si semi-analfabeti (asta pentru ca e treaba cu fonduri europene) care să ajute oamenii călători și care să mă îmbogățească pe mine. 

Sigur va functiona!

Să zicem că te întorci de la serviciu și esti in tramvai. Pe lângă faptul ca e frig, iti dă nevasta sms: "ia și tu pâine". Nu trebuie decât să te ridici de pe scaun (asta dacă te-ai urcat de la capăt) și să cauti cu privirea unul din băieții mei. 

Sau, te întorci de la supermarket. Ai uitat de hârtie inginerică! Futu-i... Nu e cazul să te panichezi! Un simplu "trei la zece lei" sau "avem și second hand" te scoate din căcat. 

Ești obosit după o zi de muncă. Ai băgat ca un ajutor de sclav la corporația vieții. Cum ţi-ar prii un masaj de relaxare intre Unirii Doi și Republica?!? 

E dimineaţă. Devreme. N-ai avut timp de cafea. Cu lapte, neagra, trei de zahar? Vinee băiatu'!!! Atenție se inchid ușile! 

Te întâlnești cu un fost coleg de facultate, liceu, serviciu... Nu v-ati văzut de o sută de ani! "Hai băi la o bere!" "N-am frate cum, că mă așteaptă nevasta să batem covoarele. Da' ia stai așa! Luăm metrou' și de la Păcii la Sălăjan bem două beri!"

E iarnă. Pleci spre muncă și injuri printre măsele "mai bine imi puneam și izmenele!" In autobuz e de ajuns să fluieri de trei ori (nu a pagubă) și unul din băietii mei, pam-pam, te servește cu una bucată indinspensabili.

Sigur ai pătit asta cel putin o dată. O dată pe săptămână. Ai rămas fără baterie la telefon. Dacă esti in 311 ai rămas și fără telefon. Dacă esti in 41 un angajat de-al meu, fost patron de intersecție, te servește cu o baterie noua, un încărcător si o priză. 

Ești la coadă la covrigi și vezi că vine tramvaiul. "Eram sigur băga-mi-aș..." Renunti! Urci necăjit in tramvai gândind că ești un ghinionist. Nu, nu ești! Trebuie doar să te hotărăști dacă să fie cu mac sau susan. Alt angajat al firmei mele, echipat corespunzator si cu analizele la zi, te va servi zâmbind. 

Ai băut azi noapte toată ziua. Ţi-e rău de mori. Ar merge de minune un litru de zeamă de varză și un Fasconag. Dar, fuck! Se dau doar pe retetă. Nu si in 102! La trei litri de zeamă de varză primești gratuit un Furazolidon. Las' că nu se știe...

Exemplele pot continua dar nu vreau să dau totul din tramvai...pardon din casă. 

Am inceput deja să fac studii de fezabilitate. Printre prieteni pentru moment.

In functie de traseul mijloacelor de transport, de zone, cartiere, de călători, produsele și serviciile diferă. 

Ambulantul Călător, căci așa se va numi firma, va deservi pentru inceput doar zona capitalei, urmând să dezvolt afacerea și in alte orașe din ţară. 

Așa că, bucuraţi-vă, mersul cu tramvaiul nu va mai fi la fel.

Pentru că...

Pentru că de cele mai multe ori ne concentrăm pe ce se întâmplă in jurul nostru, și deloc la ce se întâmplă in interiorul nostru.
Pentru că știm să numărăm dar nu știm ce să numărăm.
Pentru că nu știm ce să ne spunem atunci când nu ne vorbim.
Pentru că pe lângă noi trec zilnic oameni frumoși și buni, dar pe care nu-i vedem din cauza celor mulţi, urâţi și răi.
Pentru că am uitat să ne bucurăm de lucrurile ieftine și la îndemână căutând bucurii scumpe, dar murdare.
Pentru că ce e important cu adevărat nu se vede din cauza umbrelor din viaţa noastră.
Pentru că nu știm de unde să pornim, concentrîndu-ne prea mult unde să ajungem.
Pentru că vrem să putem, dar nu putem să vrem.
Pentru că atunci când ne doare căutăm mai mult soluția decât cauza.
Pentru că nu invăţăm din greșeli ci căutăm scuze.
Pentru că ne e mult mai la îndemână să ne supărăm decât să ne bucurăm.
Pentru că "așa da" și "așa nu" s-au inversat.
Pentru că auzim dar nu știm să ascultăm.
Pentru că nu vedem pădurea din cauza copacilor.
Pentru că e mai ușor să punem piedică decât să întindem o mână.
Pentru că să strângem din dinţi e condiție de supraviețuire.
Pentru că de multe ori privim prin oameni.
Pentru că am uitat că o bucurie se cântărește pe alt cântar decât un necaz.
Pentru că am uitat sa uităm și nu mai știm să iertăm.
Pentru că "nu vreau eu" nu mai este doar o copilărie.
Pentru că ochelarii de cal se găsesc pe toate drumurile și sunt al dracu' de ieftini.
Pentru că oricine iși permite să "tragă o ţeapă".
Pentru că nu știm să dăruim dar nici să primim.
Pentru că optimismul ne zgârâie.
Pentru că AȘA VREM NOI!

 Text: Liţă.

Ya D' Ai Cea!

Iată cum s-au adaptat Chinezii la viata din România, după părerea mea:
Medic stomatolog - Ia O Ngingi.
Oier - Cho Bhan.
Dulgher - Cho Khan.
Ospătar - Ia Ku Kana.
Bucătar - Ta Ie Karne
Profesor - Iei Uhn Doi
Prostituată - Tzâ Tze
Fotbalist - Ia O Min Nge
Politician - Min Ciu Nel
Hoţ - DhăO Tzea Pa
Interlop - Tha Ie Mâ Na
Contabilă - Chi Tan Ntza
Gospodină - Ta Ie Cea Pha
Sătean - Tză Rhan
Soacră - Ci Că Le Shte
Nevastă - Ţi Pă TaRe
Bărbat - Beao Be Re
Zugrav - Bidi Nea
Florăreasă - Zham Bi La
Atlet - Dă Ku Fu Ga
Fiu~Fică - Dă Shi Mi E
Nebun - Tză Kă Nit
Chirurg - Ta Ie Thot
Reporter - Min Te
Manichiuristă - Ta Ie Un Ghi
Rom - Tzi Ghan
Beţiv - Ia Tzui Ka
Bancher - Iti Ia Bhani
Karatist - Bha Te Bi Ne
Patiser - Ia GoGo Shi
Alte propuneri pentru această categorie: Tzi Ghă NeaLă, Ti Gha Ie, Min Ciu Nica, și lista rămâne deschisă.
             Text: Cristi Liteanu

Strada masina de maine.

Dotari standard la autoturismul viselor mele:
- Clima bifonica. Sau bufonica.
- Aer reconditionat.
- Geamuri electrice oscilobatante.
- Trapa electrocasnica.
- Scaune reîncalzite.
- Toba de... carte.
- Faruri cu senon.
- Baterie Litium-Vasile.
- Numar de inmatriculare preferat.
- Radio-caschetofon.
- ESP, ABS, RCS-RDS.
- Si Subufar Si Pebufar.
- 120 de cai frumousi.
- 75 centimetri... coloana de mercur.
- Calculator care a luat la bord.
- Pilot semiautomat.
- Vopsea plastifiata.
- Oglinzi digitale.
- Inchidere descentralizata.
- Senzori de parcare pe care.
- GPS in limba latina.
- Motor in doi timpi si trei miscari.
- Distributie pe lant de manelist.
- Evacuare fortata.
- Instalatie de haz petrolier lichefiant.
- TDI, FMI, SRI.
- Tractiune integrata.
- Cutie manuala automata.
- Volan de stânga.
- Airbag-uri frontale din spate si airbag-uri laterale din parti.
- Centuri cu siguranta.
- Tetiere, cotiere, fesiere, cefiere si conifere.
- Tapiserie din piele artificiala de animal mort.

Urmeaza "Va urma"!

Am rezolvat si sarbatorile astea! Am rezolvat sampanii, petarde, artificii, fripturi, alcooale. Uochei, ce urmeaza?!?
Urmeaza un fel de "Va urma" clasic. Urmeaza niste "Daca doriti sa revedeti" de cacat. Urmeaza sa mergem la serviciu, la hypermarket-uri, la plimbari, excursii, vacante. Sa ne tinem de plan(uri), sa facem socoteli, sa uitam. Urmeaza sa ducem copilul la scoala sau la gradi, sa ne inghesuim in trafic, sa ne salutam vecinii. Sa ne sunam parintii rar, sa enervam jumatatile, sa tragem ponoase. Urmeaza sa plangem, sa radem, sa ne impiedicam. Sa impingem, sa dam din coate, sa scrasnim din masele. Sa fie bine, sa fie rau, sa fie asa si asa. Urmeaza treisute si ceva de zile. Apoi urmeaza alt "Va urma". Seri frumoase, zile bune, nopti reci, asta urmeaza. Urmeaza "la o cafea" versus "la o bere". Urmeaza sa treaca timp, sa mancam, sa bem, sa (ne) consumam. Sa conducem, sa fim condusi. Sa venim, sa plecam, sa trecem. Sa vizitam. Sa vedem.
Urmeaza "ce-o fi o fi" partea a doua.
Urmeaza un an pe care ma grabesc sa-l incep. Ca sa parafrazez o "cunostinta" de-a mea mai veche (Malraux), anul asta va fi un an al schimbarilor, sau nu va fi deloc! Vreau sa  uimesc si sa ma uimesc.
O sa fie un an mai bun, mai greu, mai frumos. O sa fie un an cum trebuie. Cum imi trebuie.
E musai!
TREBUIE!!!
Hai un sincer si regulamentar LA MULTI ANI!

                    Text: Cristi Liteanu.

Hai La multi ani douamiipaispe!

Vreau un 2014 fara "breaking news-uri", fara Rosia Mortala si fara Pungesti, gaze de sist si jandarmi. Un an cu rime, si colorat, dar nu ca pisatul in zapada. Un 2014 fara claxoane in urechi si cifre octanice in nas. Fara marinari rosii in obraji si fara prostanaci in direct pe treptele palatului din centru. Un alt an, dar fara milioanele de corporatisti din metrou care stau in chirie doar pentru a se lauda ca sunt la capitala. Un 2014 fara service-uri auto pline, fara taxe de drum, de stalpi, de aer, de apa, de cacat. Fara vacante all-inclusive doar pe teve, fara deneunu plin cu tarani, si fara mall-uri pline cu cocalari. Un an fara coji de seminte langa banca din parc, fara manele in bemveuri si fara hoti de buzunare in 311.
Vreau un 2014 fara coduri portocalii, rosii sau maro. Fara biserici pline doar la sarbatori si fara popi necredinciosi. Fara facturi umflate, rate esalonate si fara minute nelimitate. Un an fara nopti lungi si fara dimineti devreme.
Imi doresc un 2014 fara sfarsituri de lume, dar cu multe inceputuri in jurul meu. Fara calcule de niciun fel. Fara calcari in strachini, fara muci in fasole, fara nuci in perete. Fara strambe, barfe, smenuri, publicitati. Fara liste, vesti rele si fara despartiri vesnice.
Mai vreau un an 2014 fara kilometri in plus si vorbe in minus. Fara promisiuni, fara minciuni, dar cu adevaruri bune. Fara "rabdare si tutun" in exces. Un alt an fara "las-o asa" sau "poate data viitoare". Fara de "la anul" si fara "de la intai". Un an fara scrasnete de dinti si inghitiri in sec.
Imi doresc un 2014 corect, inalt si istet. Un 2014 care sa inceapa cu o gluma si sa se termine cu o bascalie, dar la mijloc sa fie al dreacu' de serios.
Imi doresc ca macar jumate din astea sa se intample, iar de cealalta jumatate sa am eu grija!
Hai LA MULTI ANI, douamiipaispe!

Ps. Aici trebuia sa fie o fotografie cu o ramura de brad, o artifica, o sticla de sampanie si un text gen "la multi ani 2014". Da' nu e!

                   Text: Cristi Liteanu

Martorii lui Locatarova.

Fa-te om, fa-te om / Alunga-ti gandul necinstit 

Nu uita ca eu veghez / Si nu te iert cand ai gresit.

Ce pot spune?!? A gresi e omeneste, a ierta e apanajul lui D-zeu. Iata, totusi, ca omul de rand desi indura multe, desi traieste vremuri grele, poate ierta! 

Se spune ca pana la D-zeu te mananca vecinii! Da, pentru ca am descoperit aceasta instintare-bilet de amenintare-acatist, in liftul blocului unde am copilarit. Pe vremea boroboatelor mele, vecinii parca nu erau asa iertatori.

Dar parca nici nu vedeau asa bine. Asta pentru ca nu aveau parte de beneficiile tehnologiei cum este acum, si aici ma refer la sistemul video de supraveghere instalat de curand. Acum VAD, STIU, IARTA! Ce bloc binecuvantat trebuie sa fi ajuns. 

E vremea sarbatorilor, cand trebuie sa fim mai buni, sa iertam, si de ce nu, sa iubim.

 Asa ca AVIZ celei care se rujeaza in oglinda liftului, care isi aranjeaza fustita si sutienul in lift:

Te-am vazut, te stim, NU TE IERTAM!!! Continua, spre binele nostru!

Deci, Sarbatori regulamentare, zic!

Urare! De bine! Cred.

Iata vine anul nou

Frumos ca un bibelou,

Uite-acu vine si Mosu

Ala gras cu nasu' rosu'.

Este frig si-afara ninge

Vremea iarasi ne invinge,

Daca da si putin vant

Victorie! Iar am infrant!

Dimineata pe racoare

Iei masina din parcare,

Decat sa ajungi la lucru

Mai bine iti faci seppuku.

Lasi masina, iei tramvaiul

Dar aici apare baiul,

Ca si asta abia vine

Aproape ca faci pe tine.

In statie nu are rost

Sa astepti precum un prost,

La metrou, din put in lac

Nu ai loc s-arunci un ac.

La taxiu nu indraznesti

Salariul sa-l cheltuiesti,

Si o iei usor pe jos

Speri s-ajungi victorios.

Dai o raita-n magazine

Rabdarea daca te tine,

De pe raft arunci in cos

Cozonac si caltabos.

De Craciun arunci in oale

Cateva zeci de sarmale,

Doua feluri de piftii

Sprituri cateva mii.

Tuica fiarta cu piper

Cade ca un somnifer,

Iar soriciul si slanina

Iti ridica-adrenalina.

Revelionul e de vis

Mai ca-ti vine sa zici bis,

Doar ca nu-i cu tur-retur

Iar pe-ntai tu esti mahmur.

Toate astea sunt la gluma

Si ne tin aproape-o luna,

Si apoi ne revenim

Din vis parca ne trezerim.

De urat, v-as mai ura

Dar mi-e ca v-ati intrista,

Asa ca va spun in loc

Fericire si noroc!

La multi ani cu sanatate

Si la anu' de toate!

Text: Cristi Liteanu.

Scurt indreptar de traditii taranesti de la tara.

Traditiile stramosesti nu mor niciodata! Vesnicia s-a nascut la sat, pentru ca la sat nu se intampla niciodata nimic. Nu se intampla niciodata nimic fara ca vecinii sa nu afle si ei. Dar, ma rog, asta e din alt film.
Vreau, in cele ce urmeaza, sa va povestesc despre traditiile de Craciun din satele romanesti de prin sud. Asa cum le-am cunoscut eu in anii copilariei, adolescentei si tineretii mele. Intre timp nu s-a schimbat mare lucru.
Taierea porcului este un eveniment unic prin simplitatea lui, dar care devine complex prin modul in care este realizat. Aspectul cel mai important, care se pastreaza cu strajnicie de ani buni, este asomarea. Astfel, participantii la acest ritual cu radacini pagane, se asomeaza incepand de la primele ore ale diminetii cu cantitati deloc neglijabile de tuica. Inaintea, in timpul, dar si dupa savarsirea ritualului, se consuma aceasta licoare pentru a nu suferi, stiindu-se bine ca taranul roman se ataseaza enorm de animalele domesticite pe propria batatura, dandu-le in acest sens si nume umane. Uciderea animalului nu se face de catre oricine, cel care executa aceasta manevra fiind de obicei un membru de baza al comunitatii, o persoana curajoasa care manuieste cutitul cu maiestrie, si care este platit in natura cu o litra de tuica sau un litru de vin. Comunitatea devine in aceasta perioada mai unita, membrii ei ajutandu-se si cinstindu-se in mod repetat pe toata perioada Ignatului. O traditie ceva mai noua, ivita odata cu aparitia trichinelozei, este socializarea la coada cabinetului veterinar, unde se discuta despre dimensiunile si greutatea animalului sacrificat, despre modul in care a fost hranit si despre planurile pentru noul an. Odata intors acasa, traditia spune ca trebuie facute cat mai multe glume despre rezultatul analizelor, in special cu persoanele care nu au mai avut rabdare si au consumat deja din carnea animalului sacrificat. In tot acest timp, se consuma tuica, asomarea neoprindu-se pana in a treia zi de Craciun. Acest ritual, avand radacini stravechi in istoria poporului roman, aduna familia impreuna, fiecare membru avand atributii bine definite. Barbatii se ocupa de ceea ce ei numesc transarea animalului, iar femeile se ocupa de lucruri mai usoare, cum ar fi: spalarea si curatarea matelor, a cutitelor si vaselor ce se folosesc in timpul ritualului. Odata cu lasarea intunericului activitatea se muta in casa, unde continuua in acelasi timp cu consumarea unor cantitati mari de alcool, dar si a ceea ce se numeste "pomana porcului", adica niste carne prajita.
In satele din sudul tarii, dar nu numai, traditiile stramosesti se impletesc in cel mai pur mod romanesc cu tehnica si tehnologia moderna. Drept dovada stau sutele de check-in-uri si fotografiile cu porci, sorici, carnati, caltabosi, personaje vesele si imbujorate tinand in mana o capatana de porc. Adaptandu-se vremurilor moderne, taranul roman a trecut de la clasica, dar mult mai sigura metoda a parlirii porcului cu paie, la noua, comoda dar nesigura metoda "cu arzatorul". Cu aceasta ocazie, comunitatea are din nou de castigat, caci la coada la butelii istoria a consemnat creearea celor mai mari planuri de schimbare ale aceste societati.
Ritualul se incheie cu mult prea traditionalul zacut la pat intr-o mahmureala istorica reprezentativa comunitatii si comuniunii om-natura-bautura.

                                         VA URMA


                       Text Cristi Liteanu.