Traficantul de Droburi.

A trecut si Pastele asta. Deloc inspirat, ci doar din dorinta de a fi un fiu si un nepot bun, am ales sa petrec aceasta sarbatoare cu parintii la tara, la bunici. La Furculesti mai exact. Pe langa desele si lungile reprize de defectiune ale mamei mele, care nu doar ca ma scoteau din sarite, dar taia cheful de viata tuturor, pe langa certurile ca intre batrani ale bunicilor, eternele discutii "la un pahar" dintre tata si fratele lui, pe subiecte mereu "fierbinti" cum ar fi milioanele de hectare de pamant care vor ajunge mostenire, pe langa miliardele de intrebari ale celor o suta de rude: Cristinica mama, dar tu nu te mai insori?!!?, pe langa conditiile oarecum precare (a se citi wc. in fundu' curtii, spalat la lighean, sa.) , pe langa slujba religioasa mai mult decat modesta, la o Biserica a carei renovare dureaza parca o vesnicie, pe langa toate acestea a fost frumossss! Plecasem din Bucuresti cu ideea mareata a lui Hilcke, sa pregatim un ied la protap. Mmmm, ne-am zis. Nici asta nu mi-a iesit. Adica de iesit a iesit, dar nu prea... Am luat un ied, l-am spalat, l-am parlit, l-am operat fara anestezie, apoi cu, l-am spalat cu vin, l-am tavalit prin mirodenii, am sapat o groapa, am improvizat un protap, am fript iedul, si am mancat! Mici! M-am intors acasa, bara la bara, cu mama pe bancheta din spate transformandu-se din pasager in pacient, vomand, bara la bara... Am ajuns acasa deprimat, nervos, trist... Hristos a Inviat! A trecut si Pastele asta!

Biserica oairles!

"Nu sunt mai necredincios decat tine, doar ca sunt destul de inteligent incat sa mai pun si alte intrebari" i-am spus candva mamei mele. Mai exact in noaptea de Inviere, cand m-a acuzat de faptul ca ma amuzam in timpul slujbei. Nu e adevarat, pe cuvant! Nu ma amuzam, radeam! Desi satul bunicilor mei, Furculesti, nu e decat la 112 km de Bucuresti si 15 de Alexandria, e cam rupt de civilizatie. Tot ce numesc ei tehnologie in satul acela se rezuma la televiziunea prin cablu si telefonia mobila. Toti nea' Costicii si toate tantii Lenilii detin un telefon mobil si un Taraf tv. In schimb Biserica din sat detine tehnologie de ultima generatie. Adica cei de acum fac parte din ultima generatie ce foloseste aceasta tehnologie. Iata cum functioneaza clopotul wireless al Bisericii din Furculesti. In timpul slujbei din fata bisericii preotul citeste, apoi la un moment isi ridica usor privirea peste Carte, ii face usor cu ochiul tarcovnicului care, cu o miscare usoara a incheieturii scoate de la spate o lanterna in forma de pistol, apasa "tragaciul" , lumina ajunge in clopotnita unde clopotarul sef ( un betiv, dar ramane intre noi) vede raza de lumina si trage cu putere de sfoara, si... ding-dong, ding-dong. Acum am inteles de ce vin enoriasi si din satele vecine la Biserica din Furculesti. E oairles!

Vine omu' bea o sticla, sufla-n ea si... si cum era?!

Stiu ca nu am mai postat nimic "deosebit" in ultima vreme. Stiu ca sunteti usor dezamagiti. Ma voi revansa! Promit solemn! Am doar o perioda mai naspa. Timp am avut, dar nu mi-a ars de blog. A fost si sarbatoare asta... despre care am sa va povestesc. Pana atunci... amuzati-va! Va Ordon! Ma rog, va rog...

Mos Craciun, care este...

Size Does Matter! Parerea mea!

Se spune ma MARIMEA nu conteaza... Sanchi! Pana si culoarea conteaza. Parerea mea. Iata dovada! Diferenta dintre doi oameni de stat o face de fiecare data MARIMEA. De acord? MARIMEA tarii pe care o conduce. Se spune ca Presedintele Americii este cel mai puternic (MARE) om din lume. E normal, avand o functie MARE, ca tot ce detine sa fie MARE, puternic, convingator (armata de ex.). Daca Prima Doamna are dreptate si se refera la ce va ganditi voi (perversilor), Doamne fereste sa "ii se scoale lui" sa invadeze o tara ceva, sau sa se puna cu... pe cineva. Pe de alta parte, cealalta Prima Doamna, poate ca se refera la diametru... Sau poate, amintindu-mi un banc cu pescari.... "uite atat avea ochiu".. Ps. Imi cer scuze (preventiv) celor doi MARI oameni de stat, si mai ales serviciilor secrete ce ma vor cauta pentru acest articol, dar am vrut doar un subiect funny pentru blog si atat! Oricum, daca voi fi arestat pentru acest post am sa ajung MARE vedeta.... Fac ce fac si tot aduc vorba despre MARIME... Off!

Asemanarea dintre cei doi, si al nostru ar fi ca al nostru.... a calatorit mult pe MARE!

Adaugire la Atlasul de Mitocanie Urbana. By Litza.

PoPandarul de usi si bariere. Protectorus Inchipuitus. Il intalnim cel mai des la intrarea in institutii ale statului, dar si la firme private. Imbracat in uniforma scorojita, de cele mai multe ori mostenita de la colegu', mirosind a transpiratie, si inca avand sub unghii semnele unei vieti la tara sau in vecinatatea Bucurestiului, poPandarul duce o viata sociala foarte dezvoltata. Comunicarea cu restul speciilor se face de sus, si abia dupa ce in buzunarul lui asemenator cu cel al cangurului australian ajunge o mica gramajoara din fructele cu care acesta se hraneste, si anume bani. Fire modesta in cadrul familiei, pe teritoriul sau se considera rege. Stie tot, cunoaste toti sefii, te poate ajuta, sau dimpotriva ingropa. Simte mereu nevoia unei atentii sporite la adresa persoanei sale. PoPandarul de metrou, o specie nou aparuta, dar care se trage din poPandarul de usi si bariere, se crede protectorul si salvatorul tuturor speciilor, dar cand este incoltit se retrage umil. Ambele specii au un limbaj simplu compus din putine sunete si cateva zgomote. Cand interactioneaza cu alte specii, de cele mai multe ori ies invingatori, si asta nu datorita calitatilor intelectuale sau genetice, ci faptului ca avem nevoie de ei. Sunt mari consumatori de bere la pet si seminte (pe care uneori le consuma si in timpul servicului), iar hrana de baza in timp ce pazeste sunt mezelurile ieftine, asezonate pe ziarul de ieri, cu ceapa si paine. Cand sunt in grup comunica intre ei zgomotos, facand glume cu tenta sexuala la adresa femelelor din cu totul alte specii, la care ei nu vor avea acces niciodata. Odata cu avansarea in varsta, unele exemplare din specie devin mai serioase si cauta adapost in locuri mai linistite, cum ar fi sedii de firme, gradinite, sau farmacii. Raman totusi cu impresia ca, cel putin o data, vor salva de la extinctie restul speciilor.
http://www.radioguerrilla.ro/antimitocanie/page.php?id=1107

Fumatul dauneaza grav si curateniei!

Inca o "bucata" din Romania mereu surprinzatoare. De data aceasta "bucata" am gasit-o in Craiova, intr-o parcare, din cadrul stadionului. No (more) COMMENT!

dEFECTUL DE TURMA!

Fusei la Targul Jiu. Jucara doua echipe ce-mi plac mie: raPandurii versus Steaua. Intrai si eu in tribuna. Si... nimerii chiar printre suporteri. Printre ei, Corul Mancatorilor de Seminte. In putinele momente de liniste, cand nici o echipa nu ataca, am experimentat noul sistem audio 18 punct unu, care depaseste usor cele mai noi sisteme audio de pe piata. In jurul meu se spargeau seminte iar zgomotele specifice acestei actiuni ma inconjurau precum efectele sonore ale unui film SF. Dar, despre altceva vreau sa povestesc. Despre un experiment care functioneaza si care ne-a amuzat la culme. De mult nu am mai ras cu atata pofta. Incercati si voi si urmariti reactiile. Iata despre ce este vorba: Intr-un moment mai relaxat al meciului, intoarceti incet incet capul si privirea spre un loc anume al tribunelor. Orice parte, numai sa insistati mai mult de 30 de secunde privind insistent spre acel loc. O sa observati cum, usor usor, toate persoanele din jur isi lungesc gaturile incercand sa vada ce se intampla acolo unde priviti cu atata insistenta. Va promit ca va fi foarte amuzant!

Acum si cu aroma de banana...

Noua banana cu gust de ... banana. Putin modificata genetic.

O zi de... pacat!

Vremea ploioasa din dimineata asta m-a facut sa imi schimb usor planurile. Asa ca mi-am ocupat jumatate de zi cu oarece activitati gospodaresti plus un film (Valkyrie). Pe la 16.00 putin ispitit de vreme, am iesit prin zona. Trebuia sa merg la OTP sa scot ceva bani de pe card, apoi la BancPost sa ii depun pe alt card (combinatii a la Litza). Intre cele doua banci dau pe la Biserica Sf. Constantin si Elena din Piata Muncii. Vroiam sa vorbesc ceva cu Cineva... Hmmm, la Biserica nu doar ca era inchis, dar suna si alarma! M-am retras usor intimidat de sunetul puternic al alarmei si de iminenta aparitie a agentilor de paza, care nu-i asa, trebuiau sa apara in maxim 2 minute. Sau 3, sau 5. Sau deloc, dupa cum am descoperit la intoarcere, cand alarma suna la fel de zgomotos. Se pare ca D-zeu are propiul Lui serviciu de paza si protectie... Cu ultimul numar din Academia Catavencu sub brat, aducand usor cu un pensionar trist, ma indrept spre Parcul Titan cu gandul sa citesc si ma imi pun ordine in ganduri. In parc, SURPRIZA! Santier in lucru! Zgomote de picamere, excavatoare si ceva muncitori. Iar bancile ude si murdare. M-am intors acasa, la problemele mele, incercand sa ma gandesc cum ies din belele tot in micutul meu sanctuar. Cred ca ma doare iar capul. Viata de pacat.. zi de pacat!