Turisti in vacanta... eu risc in tramvai.

De la Unirii pleacă două mijloace de transport spre două lumi diferite. Autobuzul supraetajat care face turul turistic al Bucureștiului și tramvaiul 32 care merge  in Rahova. Dacă un turist, in afara lui Bear Gryils, ar avea curajul să facă schimbul, ar avea ce povesti acasă. 

Numai dacă urmărești feţele, ochii și trupurile celor două categorii de călători iţi poți da seama de diferențele dintre cele două lumi.

Cei ce aleg 32-ul au feţele brăzdate de cicatrici lăsate de trecerea timpului și de palme luate de la viață sau de la semeni. Ceilalți au machiaje scumpe care lucesc in soare.

Ochii celor din 32 privesc in gol prin aglomerația cu miros greu de transpirație spre un viitor nesigur. Ceilalți au un ochi pentru aparatul foto și celălalt pentru cei care le fac cu mâna. 

Gândul celor din 32 zboară spre lista cu datorii. Gândul celorlalți zboară spre următoarea destinație. 

In 32 nu miroase niciodată a vacanță. Dincolo nimeni nu se grăbește să coboare la prima. 

Politețea nu oferă loc nimănui in 32. E care pe care. In celălalt mijloc de transport parcă toţi sunt prieteni.

32-ul cară vieți, povești, destine încruntate. Supraetajatul transportă feţe făr' de riduri ce zâmbesc făr' de griji.

Sacoșele din tramvai știu singure drumul spre casă, prin piaţă, pe la pâine și magazin. Bagajele din autobuzul cu etaj au pe ele etichete din alte lumi.

Hainele din 32 merg singure pe același traseu rutinic. Celelalte haine au nevoie de indicații. 

Din tramvaiul 32 oamenii privesc aceleași zilnice lucruri familiale dar atât de străine de ei. De la "balconul" autobuzului orice lucru străin poate deveni cunoscut.

In 32 oamenii, deși au aceiași limbă, nu-și vorbesc. Dincolo iși vorbesc deși au limbi diferite.

Tramvaiul 32 nu face discriminări sau nazuri. Prăfuit și zgomotos, mirosind a vechi și a transpirație, pentru el toţi sunt egali. Profesori, vânzători, doctori, șoferi sau hoţi, pe toţi ii cară in spate fără oboseală. Pe ploaie, caniculă sau ninsoare, 32-ul face parte din viața celor ce locuiesc in Rahova. Pentru ei tramvaiul 32 este și va fii acolo in fiecare zi. E parte din ei. Supratetajatul e trecător. E parte dintr-o oră oarecare a unei zile oarecare a unui turist oarecare. Aruncat intr-un ungher de amintire dintr-un album pe care scrie București-România, supraetajatul se va deteriora incet-incet. 32-ul rămâne viu și prezent tocmai prin cei care il urăsc.

1-0 pentru treij'doi!

Text Cristi Liteanu

Litoralul pentru tonţi.

Sau îndreptar de vacanță pentru litoralul românesc.

Plajă - Locația aia cu mult nisip unde poți găsi mucurile de țigări de pe vremea când erai fumător și cocenii de porumb fiert de anul trecut.
All inclusive - Posibilitatea de a te indopa ca haplea până iţi crapă ghiozdanul cu mâncare de calitate îndoielnică.
Șezlong  - Varianta modernă și scumpă a rogojinii tradiționale.
Geamandura - O chestie care plutește și pe care o folosesc "vitejii" in poveștile lor.
Epava - Loc de "pelerinaj" al altor "viteji", dar și subiect omniprezent in fotografia fiecărui turist care se respectă.
Obelisc - Loc de întâlnire.
Împinge tava - Locul care iţi lasă falsa impresie că mănânci bine și ieftin, și deasemenea subiect pentru "știrile de la ora cinci".
Salvamar - Personaj din videoclipul cu Mazăre și Mamaia.
Titicar - Tractor Universal 555 din '68 cu remorcă, scos din uz și pus la dispoziția turistului melancolic după satul natal.
Satul de Vacanță - Locul unde iși dă obștescul sfârșit tone de hamsii pe care turistul are ocazia să le "împartă" cu restul de la înălțimea unei tiribombe.
Hotel - Un bloc de locuințe unde nu e nevoie să citești apometrele la sfârșit de lună.
Ospătar - Un fel de magician care dispare exact când te aștepţi mai puţin.
Bacșiș - Sumă de bani pe care o lași ospătarului egală sau mai mare cu suma cu care deja a umflat nota de plată.
Ieftin - Cuvânt scos din uz pe perioada sejurului.
Croazieră - Plimbare de zece minute cu un vaporaș prăpădit la prețuri de lux.
Recepționeră - Persoană care cunoaște multe limbi străine dar cu care nu reușești să te inţelegi in română.
Cameristă - Doamnă respectabilă, umblată pe la coafoare care iţi ciocăne la ușă când vrei să dormi mai târziu de opt dimineața.
Ultraviolete - Ceva despre care toată lumea vorbește dar pe care nu le-a văzut nimeni.
Suvenir - Orice rahat Made in China pe care scrie "Amintire de pe litoralul românesc" și care costă triplu faţă de Dragonul Roșu.
Furazolidon - Cel mai bun prieten al omului.
Cherhana - Local unde dai o căruță de bani pe pește provenit din crescătorii celebre precum Metro sau Selgros.
Gazdă - Persoană care in schimbul unei sume de bani te lasă să-i folosești dușul, wc-ul și o cameră in care face curat o singură dată pe an.
Topless - Jumătate de nudistă. Mic dejun - Pateuri, lapte bătut și apă cu gust de cafea.
Localnic - Orice persoană care vinde ceva pe plajă.
Toaletă - Locul cu cea mai scumpă hârtie igienică ieftină.
Marea Neagră - Locul unde poți face pipi moca.
Autostrada Soarelui - Locul unde turistul iși petrece un sfert din intreg sejurul.

Reluare la o transmisiune in direct de la mare! Redifuzată a doua oară.

 Câteva lucruri inedite despre week-end-ul de Sfântă Mărie:
  - Mulți turiști au renunțat la check-în-uri de rușine pentru cele cinci ore făcute până la mare, dar și la celebrele selfie-uri pentru a nu se vedea încruntarea și nervii de pe față.
  - Pe plajă nu mai erau locuri decât în picioare, iar pentru un loc la geam s-a plătit și dublu.
  - Pentru prima oară în istoria litoralului românesc porumbul fiert nu a fost destul, deși s-a tot strigăt "să se dea câte unu' singur să ajungă la toată lumea"!
  - După acest week-end Regia Apele Române a declarat hamsia că fiind specie pe cale de dispariție.
  - Din păcate ultra-violetele s-au terminat primele, mulți turiști trebuind să se mulțumească cu unele second-hand.
  - Dacă se verificau buletinele turiștilor se putea realiza harta României dar și cel mai exact recensământ din ultimii ani.
  - Plimbările pe faleză s-au efectuat în grupuri organizate pe criterii de vârstă, sex și religie, fiecare grup maxim 25 de minute.
  - O altă premieră absolută este aceea că numărul de valuri pe cap de turist a fost constant tot week-end-ul. Aproape fiecare turist cu valul lui.
  - Numărul salvamarilor a fost dublat, lor alăturându-se și alți colegi din Prahova și Făgăraș, veniți ori in concediu ori la schimb de experiență.
  - Mulți turiști și-au continuat mini-vacanță în trafic, unde și-au definitivat bronzul, au socializat cu vecinii și au terminat mâncarea și băutura rămasă, luată la pachet.
  - Răsăritul nu a mai fost romantic deloc atâta vreme cât a fost "împărțit" cu alte mii de turiști mai mult sau mai puțin îndrăgostiți.
  - Berea rece a fost lucru rar și greu de găsit pentru că nu avea timp să se răcească.
  - Hotelierii au fost luați prin surprindere de numărul mare de turiști și astfel au fost nevoiți să mărească prețurile la cazare. Deși la fel de neplăcut și pentru ei, patronii restaurantelor și teraselor au fost și ei nevoiți să crească prețurile.
  - Câteva geamanduri au fost scoase din uz ele suferind accese de claustrofobie.
  - Programul de funcționare al Titicarului și tiribombeleor din satele de vacanță a fost prelungit. La fel și timpul de așteptare.
  - PIB-ul Chinei a crescut cu 2% datorită vânzărilor mari de suveniruri de pe litoral.
  - Turiștii mai în vârstă au fost cei mai mulțumiți ei retrăind multe momente din tinerețe: au avut parte de apa caldă rece, au luat masa pe serii, au făcut plajă pe cearceafuri, au stat la coadă la bere, mici, înghețată, wc...
  - Cluburile au fost neîncăpătoare înregistrându-se un număr mare de cazuri de depresie în rândul tinerilor care nu au putut intră în niciunul.
  - Pentru că gradul de ocupare a depășit procentul de 100% unii turiști au fost de acord să doarmă împreună. Împreună cu cameristele, receptionerele și chiar cu chiriașele sau chiriașii.
  - La celebrele "împinge tavăa" oamenii au început să sosească de cu dimineața pentru a prinde loc, în unele cazuri s-au făcut liste de așteptare.
  - Farmaciile de la malul mării, și-au prelungit și ele programul, iar stocul de creme pentru arsuri și furalozidon a fost epuizat.
  - Conectar nu a fost văzut deloc. Probabil încă doarme!

Găleți cu gheață la mal.

Treaba cu găleata imi amintește de două întâmplări: una cu un bun prieten care pe vremea aia, acu cinșpe ani, lucra la un radio și a zis in direct că "afară plouă cu gălete" și a doua întâmplare de la o nuntă cu ștaif și mulţi invitaţi străini, unde dj-ul incercat de aburii celor câteva pahare de whisky de peste noapte, a anunțat cu volumul la maxim și o mică microfonie că "dă braid uil trou dă bachet!"
In rest nu inţeleg de ce doar gheață, de ce găleată și de ce doar odată?!?
Așa că iată "provocările" mele:
- In cluburi tinerii să-și toarne in cap o frapieră plină cu gheață, uischi și ried bul.
- Mecanicii auto și tinichigii un lighean cu ulei de motor 10-40 folosit.
- Frizerii și (sau) hair-style-iștii,  să-și toarne unul altuia câte o găleată plină cu gel de păr și pudră d'aia cu care ne dă pe noi după ceafă.
- Lăcătușii și strungarii o găletușă plină ochi cu șaibe, șuruburi și două trei șurubelniţe de doișpe-n cruce.
- Zugravii, faianţarii și toți meșterii din lume, un amestec de lavabile și două măsuri de chit de rosturi.
- Farmacistele au la îndemână cantități suficiente de albocalmin, aspirine și teste de sarcină, așa că le trebuie doar găleți.
- Brutarii și covrigarii câte o găleată de fiecare cu făina trei nule de Dobrogea și câteva sute de grame de drojdie.
- Prelucrătorii prin așchiere să umple câte o găleată cu așchii și pilitură de fier.
- Chimiștii pot folosi pahare berzelius sau eprubete, pline ochi cu H2O cuburi, stronţiu, litiu, azot și scandiu.
- Vidanjorii să își toarne in cap câte o găleată plină cu... dar hai să trecem mai departe.
- Politicienii să folosească butoaie nu găleți, pline cu... și aici adăugați voi.
- Beţivii să își verse in cap găleți cu zeamă de varză sau murături.
- Eu am să-mi torn in cap alt cap mai deștept ca să fiu in stare să scriu alt articol mai amuzant.
Atât!

Text. Kostell Ză Bachet Smith

Lasa-ma papa mai moale!

Cateva lucruri inedite despre week-end-ul de Sfanta Marie:

 - Multi turisti au renuntat la check-in-uri de rusine pentru cele cinci ore facute pana la mare, dar si la celebrele selfie-uri pentru a nu se vedea incruntarea si nervii de pe fata.

 - Pe plaja nu mai erau locuri decat in picioare, iar pentru un loc la geam s-a platit si dublu.

 - Pentru prima oara in istoria litoralului romanesc porumbul fiert nu a fost destul, desi s-a tot strigat "sa se dea cate unu' sa ajunga la toata lumea"!

 - Dupa acest week-end Regia Apele Romane a declarat hamsia ca fiind specie pe cale de disparitie.

 - Din pacate ultra-violetele s-au terminat primele, multi turisti trebuind sa se multumeasca cu unele second-hand.

 - Daca se verificau buletinele turistilor se putea realiza harta Romaniei dar si cel mai exact recensamant din  ultimii ani.

 - Plimbarile pe faleza s-au efectuat in grupuri organizate pe criterii de varsta, sex si religie, fiecare grup  maxim 25 de minute.

 - O alta premiera absoluta este aceea ca numarul de valuri pe cap de turist a fost constant tot week-end-ul.  Aproape fiecare turist cu valul lui.

 - Numarul salvamarilor a fost dublat, lor alaturandu-se si alti colegi din Prahova si Fagaras, veniti ori un  concediu ori la schimb de experienta.

 - Multi turisti si-au continuat mini-vacanta in trafic, unde si-au definitivat bronzul, au socializat cu vecinii si au  terminat mancarea si bautura ramasa, luata la pachet.

 - Rasaritul nu a mai fost romantic deloc atata vreme cat a fost "impartit" cu alte mii de turisti mai mult sau mai  putin indragostiti.

 - Berea rece a fost lucru rar si greu de gasit pentru ca nu avea timp sa se raceasca.

 - Hotelierii au fost luati prin surprindere de numarul mare de turisti si astfel au fost nevoiti sa mareasca    preturile la cazare. Desi la fel de neplacut si pentru ei, patronii restaurantelor si teraselor au fost si ei nevoiti  sa creasca preturile.

 - Cateva geamanduri au fost scoase din uz ele suferind accese de claustrofobie.

 - Programul de functionare al Titicarului si tiribombeleor din satele de vacanta a fost prelungit. La fel si    timpul de asteptare.

 - PIB-ul Chinei a crescut cu 2% datorita vanzarilor mari de suveniruri de pe litoral.

 - Desi se mai intamplase candva in Pantelimon, soarele nu a rasarit pana nu a fost platit. Bine si pentru ca se   intinsese cu o seara inainte la bere cu niste  beizadele...

 - Turistii mai in varsta au fost cei mai multumiti ei retraind multe momente din tinerete: au avut parte de apa  calda rece, au luat masa pe serii, au facut plaja pe cearceafuri, au stat la coada la bere, mici, inghetata, wc...

 - Cluburile au fost neincapatoare inregistrandu-se un numar mare de cazuri de depresie in randul tinerilor  care nu au putut intra in niciunul.

 - Pentru ca gradul de ocupare a depasit procentul de 100% unii turisti au fost de acord sa doarma  impreuna. Impreuna cu cameristele, receptionerele si chiar cu chiriasele sau chiriasii.

 - La celebrele "impinge tava" oamenii au inceput sa soseasca de cu dimineata pentru a prinde loc, in unele  cazuri s-au facut liste de asteptare.

 - Farmaciile de la malul marii, si-au prelungit si ele programul, iar stocul de creme pentru arsuri si furalozidon  a fost epuizat.

 - Conectar nu a fost vazut deloc. Probabil inca doarme!

Text. Kostell Smith

E vremea concediilor ce dor...

Dacă poți traversa la Unirii pe roșu, la oră de vârf, fără să iţi riști viața, înseamnă că e perioada concediilor!

Dacă ceri doi covrigi și unul e de ieri, înseamnă că sunt foarte mulţi consumatori plecați in concediu!
Dacă stai o singură dată la un semafor pe care de obicei il prinzi de trei ori, e clar că e perioada concediilor!
Dacă ajungi după opt acasă și totuși găsești loc de parcare, se întâmplă pentru că lumea e in concediu! 
Dacă găsești masă in Centrul Vechi fără să te invârţi juma' de oră, înseamnă că te afli in perioada concediilor! 
Dacă e trecut de nouă dimineaţa și totuși mai apuci ziare moca la metrou, e clar că e vremea concediilor!
Dacă pe 19 din cele 20 de canale tv sunt imagini cu ţâţe, slipi demodaţi, burţi, vămi, mămăi și ambuteiaje, înseamnă că e perioada concediilor!
Dacă iţi e rușine să dai check-in in Cișmigiu pentru că restul prietenilor tăi de pe Facebook au dat din Vamă, se întâmplă pentru că e vremea concediilor!
Dacă iţi spune cineva "ajung in cinșpe minute!" și minune, chiar ajunge, ei bine asta se întâmplă in perioada concediilor! 
Dacă ţi se răspunde cu "nu mai avem" atunci când ceri Autan sau nu știu ce cremă de protecţie, ești cu siguranță in perioada concediilor! 
Dacă ţi s-a injumătăţit timpul petrecut la coadă la Mega, înseamnă că te afli in perioada concediilor! 
Dacă iţi propui să te așezi pe prima bancă din parc care iţi iese in cale și asta nu durează 25 de minute, ai noroc că este perioada concediilor! 
Dacă totuși întârzii la serviciu pentru că lipsa traficului este compensată de faptul că autobuzul vine mult, mult mai rar, înseamnă că e perioada concediilor! 
Dacă ești mușcat de ţânţari de două ori mai des fiindcă jumătate din locuitori sunt plecați din oraș și ţânţarii trebuie totuși să "mănâncă și trompa lor" ceva, înseamnă că e vremea de concediu! 
Dacă comercianții, ăia care nu și-au mutat afacerea pe litoral, se intrec in promoții și reduceri mincinoase, tragem concluzia că e timpul concediilor!
Dacă la Dristor coada la shaorma e formată doar din 10-12 persoane, înseamnă că e perioada concediilor!
Dacă taximetriștii sunt mai triști și mai bagă o maimuță la aparat, pentru că nu prea au pe cine păcăli, asta se întâmplă pentru că ne aflăm in perioada concediilor! 
Dacă articolul ăsta este citit doar de jumătate dintre cititorii fideli ai blogului, adică doar de unul, ghinionul meu este că l-am scris in perioada concediilor!

Planeta maimuţărerilor trei...

Sătui ca in filmele lor să și-o fure rușii, chinezii, mexicanii sau vietnamezii, americanii s-au gândit că n-ar fi rău să bată și niște maimuțe.
Maimuţele astea trăiau intr-o comuniune armonioasă maimuță-natură cum nici Sadoveanu nu ar putea să zugrăvească.
Vine omu' cu pistolu', strică liniștea comunității, și tot el cu gura mare.
Clasicul școlii de film american il regăsim in primul rând la personaje, cele negative se pot depista cu ușurință, fie că e vorba de om sau de maimuță, prin cicatrici sau alte defecte fizice și chiar pisihice.
Nu lipsește nelipsita poveste de dragoste, ce-i drept ușor trecută de regizor in plan secund.
Trădarea este și ea la loc de cinste, devenind chiar o trăsătură umană la maimuțe și un lucru atât de banal la oameni.
Paralelele dintre fiinţa umană și strămoșii ei nu contenesc pe tot parcursul acestei capodopere ale filmelor cu maimuțe.
Regizorul, in complicitatea sa nevinovată cu actorii care întruchipează in mod aproape ireal de bine primatele, încearcă să transmită un mesaj de pace, nu doar intre oamenii și maimuțe, ci chiar intre oameni și oameni și intre maimuțe și maimuțe.
Desfășurarea acțiunii ţine spectatorul încordat prin desele răsturnări de situație, in film conducerea și avantajele acesteia fiind preluate când de om când de maimuță.
Personajele pozitive din ambele tabere reușesc să supraviețuiască in pofida rănilor, fie ele de natură fizică sau melancolico-psihico-morală.
Deși diferențele intre om și maimuță sunt destul de evidente, regizorul reușește să atribuie maimuţelor trăsături și sentimente umane. Bunăoară ele plâng, transpiră, iubesc, trădează, încalcă nouă din cele zece porunci și sfârșesc prin a sfârși mult mai uman decât ne-am fi așteptat.
In schimb oamenii primesc și ei unele trăsături ale primatelor, reușind să se maimuţărească in mai toate scenele de acţiune.
Dramatismul situației crește proporțional cu momentele in care descoperim latura umană din animal și invers.
Celebra dilemă existențială "ce-a fost înainte, oul sau găina? " capătă conotații futuristice transformându-se in "ce va fi in viitor, omul sau maimuța?!"
Nu poate lipsi sub nicio formă celebrul discurs motivaţional strecurat cu o subtilitate inutilă de regizor in dialogul dintre maimuța rea și cea bună (bad monkey-good monkey game) de la finalul înfruntării finale dar și al filmului.
Lupta dintre bine și rău, ilustrată superb in scenele cu vădită influență din filmele cu Bruce Willis, sugestionează că deși primata bună iese învingătoare adevărații învingători sunt spectatorii, in special cei americani.
Faptul că incă o naţie, fie ea și una de maimuțe, se recunoaște învinsă in faţa puterii americane, nu face altceva decât să consolideze, deși nu mai este nevoie, statutul de ţară dominantă a Americii.
Conform reţetarului școlii americane de film, Planeta Maiumuţelor Trei este o reușită, urmând să fie luate in colimatoriu și alte animale, prea lăsate in pace până acum.
Până una alta ochelarii primiţi la intrarea in sala de proiecţie merită toți banii!

                Text. Cristi Liţeanu

Șase-șase, poartă-ţară. Sau alternativă la o fugă la Mamaia.

Tu zici că dacă e august toți o pornesc spre veșnicul litoral sâmbătă cu noaptea in cap.
Și cu berea in nas. Tu vrei să fii altfel! Alegi altceva. Tu o arzi, tot cu noaptea in cap, dar pe cealaltă autostradă. La șapte și ceva faci dreapta spre Curtea de Argeș. La opt ești la Mănăstire. Zidurile, cu tot cu Ana, sunt la fel ca acum cinșpe ani, la ultima vizită. Taxa de fotografiere e alta. Deh, și vremurile sunt altele. Poţi cumpără un magnet de frigider cu locația, singurul lucru românesc, sau orice alt kitsch Made in China. Frumusețea și liniștea locului de neprețuit.
Nu zăbovești prea mult și părăsești orașul deja sufocat de căldura ce promite să devină caniculă. Ţi drumul cu prioritate și după ceva serpentine cuminți o cârciumă și o cetate se inalţă semeţ pe stânga. Dacă ești putoare rămâi la bere. Dacă ești curios te bagi spre cetate urcând cele o mie patru sute patru zeci și opt de trepte! Când ești la jumătate te simți aproape la sfârșit. Sau aproape sfârșit. Sus, merită cinci lei intrarea și mult mai mult priveliștea. In rest niște ziduri încărcate de istorie.
Odată cu febra musculară iei mașina și mergi mai departe. Mai departe e Barajul Vidraru. Impunător și aglomerat. Aceleași suveniruri și alte selfie-uri cu barajul. Sau o plimbare cu vaporașul. Drăguț.
Must see-ul itinerariului este Transfăgărășanul, și pornești spre el și spre mai răcoare.
Transfăgărășanul incepe cu un popas. Ceva legat de urși. Dar doar cu numele. Rulote de închiriat peste noapte. Patruzeci de lei de doua persoane, șaptezeci de patru.
Lași un pipi la toaletă și motorul la umbră să se răcească și pe urmă incepi să urci. Și iti place! Stânga și dreapta altă Românie. La fiecare cinci minute iţi vine in minte faimoasele vorbe..."Frumoasă ţară..."
Tragi pe dreapta sau pe stânga, că nu contează. Te descalţi să simţi iarba rece. Și o simți. Cât o mai fii până la Bâlea?! Iţi pui mâna drept cozoroc și vezi. Hai sus! Și la propriu și la figurat. Urci, faci stânga, urci, dreapta, urci....intri in tunel, și când ieși, aceiași altă Românie dar in alta lume. Zici "Oau", deși știai ce ai să vezi. Frumos! Altfel de frumos! Zâmbești cu gândul la cele 36 grade din București făcând in minte un calcul: 36 minus 12...
Hanoracul a fost o idee bună! Ești in nori frate! Te caci in ea de plajă, ajungi tu și acolo!
Aproape că nu vrei să pleci. Dar ai parcat pe interzis, printre tarabele cu chinezisme. Asta te oftică. Zici că e la Unirii la opt dimineaţa.
Pe urmă cobori. Pe urmă, pentru că șoseaua abia se vede. Ești incă in nori. Alte serpentine, aceiași altă frumoasă Românie. La Cascadă nu mai oprești. Se vede de departe că nu ai unde să parchezi. Transfăgărășanul se cam termină. Deși poţi să ii dai optzeci nu o faci. Să nu cumva să treci de panoul cu "Păstrăvăria Albota 4km" Faci dreapta și iei drumul neasfaltat in piept. Și praful in nas. La păstrăvărie ar fii culmea să iei ceafă de porc. E dezlegare la ciorbă de păstrăv și păstrăv la tigaie cu mămăligă și mujdei. Peste umăr sunt miile de frați ai celor din farfuria ta. Aproape la fel de proaspeți. Nici n-a fost scump. Dacă ai ladă frigorifică poți lua și acasă. Dar nu iei. In schimb iei drumul de Brașov. Dacă nu mâncăi așa bine la Albota puteai să te oprești la o ciorbă de fasole in pâine la Sâmbăta. E pe stânga la șosea.
Brașovul il știi bine. Cine nu-l știe!
Il tranzitezi cu gândul la un scurt popas in Bușteni. Popasul se transformă intr-o plimbărică. Aer curat de munte, Caraimanul parcă zâmbește. Deneul nu! Il iei la picior ca viteză, dar doar până scapi de Bușteni. Până in București mai e puţin. Incă o autostradă și aproape gata voiajul.
Pe cei cinci sute de metri de centură pe care ii ai de parcurs rememorezi: șase obiective turistice, șase sute de kilometri, două autostrăzi, două anotimpuri, două lanţuri muntoase și doar un răsărit și un singur apus. Intr-o singură zi și aproape un plin de benzină.
Hai că e tare!


             Text. Cristi  Liţeanu

Ol esclusiv...

Plaja ţine de Apele Române. De tine ţine ce plajă alegi. Serviciile ţin de micii și mereu bronzaţii întreprinzători. Sistemul este unul "all exclussive", pe care însă și-l poate permite oricine. Deși nimeni nu-i acordă importanța cuvenită, genul acesta de comerț este unul complex și destul de bine gândit. Este compus dintr-o întreagă rețea de achiziționare, producere și distribuție a unei largi game de produse și (sau) servicii.

Precum marile corporaţii micii întreprinzători fac studii de piaţă, brain-storming-uri, team-building-uri, promovare, campanii publicitare și promoții. 
"- Mo' anu' trecut, ce-a mers mai bine, porumbu' sau gogoașele?
- Porumbelu' fiert, mâncai-aș ochii la el dă porumbel sburător!
- Poi atuncea, vara asta tot pă porumb fert mergem, geacs!" 
Asta dragii mei, e studiu de piață! 
Iarna, la gura sobei, cu cana de vin fiert in mână, oftând ușurat și scărpinându-se gânditor după ceafă, eternul bronzat mic întreprinzător concluzionează: "- La vară canci pepeni pă plaje! Nu vindem!
- Da' dă ce mă, e grei dă cărat?!? Întreabă atentă și  curioasă piranda.
- Nu fă, nu d'aia! Nu găsâi nici o rimă la pepeni... Ce strigăm noi la cleenţi pă plaje?!?"
Asta dragii mei, este brain-storming!
"- Alou! Marene, m-auzi mo'?
Ia mașina, ia căruţa, ia pirandele, puradeii, ia pă toată lumea să moară mama, și hai la cârciumă să vedem care o arde pă porumb, care pă gogoașe, care pă nămol, care pă mure, că incepe turiștii să vine pă plaje!"
Asta dragii mei, se numește team-building!
E prima zi de concediu. Prima zi de plajă. Te bucuri de răcoarea dimineții, de ultraviolete și de șezlongul din primul rând cu vedere la mare.
Sunetul valurilor care se sparg incet de mal te relaxează. Deodată toate astea sunt intrerupte de: "Gogoșica frumușica iţi repară și bășica!!!"
Iţi vine să arunci cu ceva după vânzătorul ambulant de gogoși calde, dar doi vecini de șezlong tocmai cumpără de la el două cu gem și una cu ciocolată. 
Asta dragii mei se numește promovare!
Printre hiturile verii, printre zumzetul mulțimii de turiști, printre strigătele de bucurie ale copiilor de pe plajă, iși face loc cel puţin la 30 de secunde distanță unul de altul câte un slogan: 
"- Porumbelu' lu' nea Nelu!"
"- Ia la peatra dă călcâie, de te scapă și dă râie!"
"- Un porumb sau o gogoașă, face nevasta frumoasă! "
"- Dacă crezi că ești nasol, ia și dă-te cu nămol! "
"- Avem mure și afine, buzunaru' de te ţine!"
"- Porumbelul cel mai fiert, e ca părul dă pă pept!"
Asta prieteni se numește campanie publicitară! 
Clientul sau posibil-viitor-clientul, chiar dacă nu schițează nici cel mai mic gest sau mimică cum că ar fii interesat de produs, este abordat cu cele mai diverse și (sau) diversificate oferte:
"- Boss, e ORI' boss! Adidas original boss! E din port loat boss...dă pă vapor...nu e plătite taxele și d' aia e așa eftin boss! Hai dă-mi douășcinci și ia-l! Boss, am și pă negru. Iţi dau două la patrujeci...Original boss dă boss! 
- Hai bossulică că ejti chitră...ia-l la cinșpe lei! Uite, nu mai câștig io nimica..."
Ei bine oameni buni, asta înseamnă promoție!
Odată cu trecerea timpului ofertele micilor întreprinzători se diversifică, se multiplică se updatează.
Dacă la începuturile acestui tip de afacere produsele comercializate erau in număr foarte mic, serviciile erau aproape inexistente. In ultimii ani serviciile oferite turiștilor au cunoscut o dezvoltare destul de mare iar numărul de produse s-a dublat, sau chiar triplat.
Au apărut așadar, servicii de masaje, de tatuare, de ridicat castele de nisip, de uns cu crema, de plimbat cu vaporașul, de ţinut de vorbă nevasta, de aprins țigara pe vânt, de dus după bere, de spart seminţe in locul clientului, de umflat salteaua, de "umflat" portofelul, și multe altele. 
Diversitatea produselor comercializate ne obligă la o scurtă trecere in revistă: porumb fiert, gogoși, mure, nămol dă Techirghiol, reviste, ziare, cărți de joc, de citit, almanahe, romane, de colorat, seminţe, pepene, clătite, ajutoare umanitare , cartele pre-pay portocalii, martori ai lui Iehova, adventiști, biblii, oriflame-uri și avoane, loz in plic, îngheţăţi, și lista e lungă. Cam cât de la Mamaia la Doi Mai de lungă...
In condițiile date, in cazul in care turistul iși dorește momente de liniște și pace interioară se recomandă un sejur in următoarele (mai mult sau mai puţin) stațiuni:
- Dăbuleni. Satul este absolut părăsit vara, toți locuitorii fiind in piețele din București comercializând pepeni.
- Jina Sibiu. La fel ca in cazul Dăbuleniului, satul Jina este pustiu, sătenii ocupând tarabele cu produse tradiționale in toată ţara.
- Periș. Pentru neatenți poate fii ușor confundat cu capitala Franței. 
Pentru orice fel de informații vă stăm la dispoziție la adresa alăturată, sau putem fii contactați la numerele afișate pe ecran.
Unitatea noastră vă dorește distracție plăcută petrecere de pietoni! Dacă apar manifestări neplăcute adresaţi-vă coleguluui de cearceaf.
Vă dorim o zi in continuare și vă mulțumim de ocazia de care aţi dat dovadă!

                                                             Text: Cristi Liteanu

Nu daţi banii pe prostii, citiţi asta la copii!

Marea! Of, da, marea! Cântată de poeți, visată de romantici, și de ce nu și de reumatici, in special la Eforie, Marea Neagră reușește să păstreze in ea amintirile vacanțelor copilăriei noastre.
Deși pentru mulţi ONT și BTT înseamnă doar alăturarea unor trei litere, pentru melancolici reprezintă petrecerea unor vacanțe de neuitat!
Cum ai putea să uiţi un hotel cu nume de fată, intr-o stațiune cu nume de planetă? Sau mâncarea "ca la măsa acasă" servită la restaurantul hotelului, pe serii și cu bonuri?
Zecile de localnici de la intrarea in fiecare stațiune care scuturau cheile și strigau tare "cazare".
Nu se pot uita nici prosoapele de un alb imaculat din camera de hotel, pe care sunt sigur ca 90% dintre voi le luați acasă.
Mirosul camerei de hotel și al așternuturilor fierte nu se poate uita.
Sau, cum să uiţi marea de cearșafuri de la mare? Berea la halbă, cu garanție, sau brifcoru' de la rece? Țiganii, scuze, rromii, cu gogoși, porumb fiert, piatră de călcâie și rimele lor agramate. Plimbările cu vaporașul sau fotografiile cu maimuța! Costumele de baie "on piece" in pătrățele și slipii cu buzunar interior. Sau sutele de pensionari mânjiţi cu nămol pe la incheieturi.
Nu ai cum să uiţi Satul de Vacanță cu tiribombele lui nesigure. Neobosita Balerină și mașinuţele care se ciocnesc intre ele.
Sau porumbul fiert, înghețata la cornet și clătitele, care provocau ușoare indigestii.
Nu poți uita cu siguranță nici lupta neobosită cu ţânţarii in serile când te plimbai prin stațiune cu hanoracul pe umeri sau legat la mijloc.
Pe cei doi bătrâni delfini și parcă nemuritorul pinguin de la Delfinariu nu ai cum să ii uiţi nici pe ei.
De neuitat rămân și plimbările pe malul mării, seara târziu pentru aerosoli și dimineaţa devreme pentru ultraviolete.
Cozile la mici pe carton cu cel mai gustos muștar și doar o felie de pâine.
Terasele cu muzică live și a căror versuri le intelegeai.
Cum să uiţi reclamele din pauzele muzicale care se auzeau din niște difuzoare sparte și celebrul jingle "isi radio vacans"
Sau, ai putea să uiţi celebrul "titicar" cu miros de motorină și zgomotos, care te zdruncina in draci?
Colacii in formă de răţușcă și saltelele umflate cu plămânii?
"Colorata mâine-i gata" sau "Pentru fete părăsite facem poze gratuite" sunt cumva de uitat?
Te poți preface că nu iţi mai amintești Teatrul de Vară, Arșinel și portavocea care te chema la spectacol? "Copii până in cinci ani, insoţiţi de părinți au intrarea gratuită!"
Sutele de tarabe cu rahaturi făcute din scoici pe care scria Amintire de la Mamaia, le-ai uitat?
Nu ai cum să nu iţi amintești cremele de protecție Farmec și săpunelele alea mici-mici din baie!
De neuitat rămân și toaletele publice de pe plajă unde ii dădeai un leu unei țigănci pentru douăzeci de centimetri de hârtie igienică. Pentru pipi exista Marea!
Bărcile vechi și coapte de soare ale salvamarilor ca punct de reper.
Colectia de scoici și sticla cu apă de mare cu care te întorceai acasă nu se pot uita nici ele!
Cazinoul, stabilopozii, digul din Mamaia, Epava, Obeliscul...
Vapoarele care leneveau parcă in larg, ducându-te cu gândul la "Toate pânzele sus".
Nu poți uita vederile urâţele de la chioșcul cu ziare.
Zumzetul acela plăcut al mulțimii de turiști întrerupt ba de o adiere a brizei ba de un val mai mare, când aţipeai sub o umbrelă amărâtă, sau fluierul scurt al unui salvamar grijuliu, sunt lucruri greu de uitat.
Tristețea cu care se termina sejurul și drumul parcă mai lung spre casă...
Podul de la Cernavodă sau cei 50 de kilometrii de autostradă de la Fetești.
Astea, my friend, sunt de neuitat!!!