Șase-șase, poartă-ţară. Sau alternativă la o fugă la Mamaia.

Tu zici că dacă e august toți o pornesc spre veșnicul litoral sâmbătă cu noaptea in cap.
Și cu berea in nas. Tu vrei să fii altfel! Alegi altceva. Tu o arzi, tot cu noaptea in cap, dar pe cealaltă autostradă. La șapte și ceva faci dreapta spre Curtea de Argeș. La opt ești la Mănăstire. Zidurile, cu tot cu Ana, sunt la fel ca acum cinșpe ani, la ultima vizită. Taxa de fotografiere e alta. Deh, și vremurile sunt altele. Poţi cumpără un magnet de frigider cu locația, singurul lucru românesc, sau orice alt kitsch Made in China. Frumusețea și liniștea locului de neprețuit.
Nu zăbovești prea mult și părăsești orașul deja sufocat de căldura ce promite să devină caniculă. Ţi drumul cu prioritate și după ceva serpentine cuminți o cârciumă și o cetate se inalţă semeţ pe stânga. Dacă ești putoare rămâi la bere. Dacă ești curios te bagi spre cetate urcând cele o mie patru sute patru zeci și opt de trepte! Când ești la jumătate te simți aproape la sfârșit. Sau aproape sfârșit. Sus, merită cinci lei intrarea și mult mai mult priveliștea. In rest niște ziduri încărcate de istorie.
Odată cu febra musculară iei mașina și mergi mai departe. Mai departe e Barajul Vidraru. Impunător și aglomerat. Aceleași suveniruri și alte selfie-uri cu barajul. Sau o plimbare cu vaporașul. Drăguț.
Must see-ul itinerariului este Transfăgărășanul, și pornești spre el și spre mai răcoare.
Transfăgărășanul incepe cu un popas. Ceva legat de urși. Dar doar cu numele. Rulote de închiriat peste noapte. Patruzeci de lei de doua persoane, șaptezeci de patru.
Lași un pipi la toaletă și motorul la umbră să se răcească și pe urmă incepi să urci. Și iti place! Stânga și dreapta altă Românie. La fiecare cinci minute iţi vine in minte faimoasele vorbe..."Frumoasă ţară..."
Tragi pe dreapta sau pe stânga, că nu contează. Te descalţi să simţi iarba rece. Și o simți. Cât o mai fii până la Bâlea?! Iţi pui mâna drept cozoroc și vezi. Hai sus! Și la propriu și la figurat. Urci, faci stânga, urci, dreapta, urci....intri in tunel, și când ieși, aceiași altă Românie dar in alta lume. Zici "Oau", deși știai ce ai să vezi. Frumos! Altfel de frumos! Zâmbești cu gândul la cele 36 grade din București făcând in minte un calcul: 36 minus 12...
Hanoracul a fost o idee bună! Ești in nori frate! Te caci in ea de plajă, ajungi tu și acolo!
Aproape că nu vrei să pleci. Dar ai parcat pe interzis, printre tarabele cu chinezisme. Asta te oftică. Zici că e la Unirii la opt dimineaţa.
Pe urmă cobori. Pe urmă, pentru că șoseaua abia se vede. Ești incă in nori. Alte serpentine, aceiași altă frumoasă Românie. La Cascadă nu mai oprești. Se vede de departe că nu ai unde să parchezi. Transfăgărășanul se cam termină. Deși poţi să ii dai optzeci nu o faci. Să nu cumva să treci de panoul cu "Păstrăvăria Albota 4km" Faci dreapta și iei drumul neasfaltat in piept. Și praful in nas. La păstrăvărie ar fii culmea să iei ceafă de porc. E dezlegare la ciorbă de păstrăv și păstrăv la tigaie cu mămăligă și mujdei. Peste umăr sunt miile de frați ai celor din farfuria ta. Aproape la fel de proaspeți. Nici n-a fost scump. Dacă ai ladă frigorifică poți lua și acasă. Dar nu iei. In schimb iei drumul de Brașov. Dacă nu mâncăi așa bine la Albota puteai să te oprești la o ciorbă de fasole in pâine la Sâmbăta. E pe stânga la șosea.
Brașovul il știi bine. Cine nu-l știe!
Il tranzitezi cu gândul la un scurt popas in Bușteni. Popasul se transformă intr-o plimbărică. Aer curat de munte, Caraimanul parcă zâmbește. Deneul nu! Il iei la picior ca viteză, dar doar până scapi de Bușteni. Până in București mai e puţin. Incă o autostradă și aproape gata voiajul.
Pe cei cinci sute de metri de centură pe care ii ai de parcurs rememorezi: șase obiective turistice, șase sute de kilometri, două autostrăzi, două anotimpuri, două lanţuri muntoase și doar un răsărit și un singur apus. Intr-o singură zi și aproape un plin de benzină.
Hai că e tare!


             Text. Cristi  Liţeanu

Ol esclusiv...

Plaja ţine de Apele Române. De tine ţine ce plajă alegi. Serviciile ţin de micii și mereu bronzaţii întreprinzători. Sistemul este unul "all exclussive", pe care însă și-l poate permite oricine. Deși nimeni nu-i acordă importanța cuvenită, genul acesta de comerț este unul complex și destul de bine gândit. Este compus dintr-o întreagă rețea de achiziționare, producere și distribuție a unei largi game de produse și (sau) servicii.

Precum marile corporaţii micii întreprinzători fac studii de piaţă, brain-storming-uri, team-building-uri, promovare, campanii publicitare și promoții. 
"- Mo' anu' trecut, ce-a mers mai bine, porumbu' sau gogoașele?
- Porumbelu' fiert, mâncai-aș ochii la el dă porumbel sburător!
- Poi atuncea, vara asta tot pă porumb fert mergem, geacs!" 
Asta dragii mei, e studiu de piață! 
Iarna, la gura sobei, cu cana de vin fiert in mână, oftând ușurat și scărpinându-se gânditor după ceafă, eternul bronzat mic întreprinzător concluzionează: "- La vară canci pepeni pă plaje! Nu vindem!
- Da' dă ce mă, e grei dă cărat?!? Întreabă atentă și  curioasă piranda.
- Nu fă, nu d'aia! Nu găsâi nici o rimă la pepeni... Ce strigăm noi la cleenţi pă plaje?!?"
Asta dragii mei, este brain-storming!
"- Alou! Marene, m-auzi mo'?
Ia mașina, ia căruţa, ia pirandele, puradeii, ia pă toată lumea să moară mama, și hai la cârciumă să vedem care o arde pă porumb, care pă gogoașe, care pă nămol, care pă mure, că incepe turiștii să vine pă plaje!"
Asta dragii mei, se numește team-building!
E prima zi de concediu. Prima zi de plajă. Te bucuri de răcoarea dimineții, de ultraviolete și de șezlongul din primul rând cu vedere la mare.
Sunetul valurilor care se sparg incet de mal te relaxează. Deodată toate astea sunt intrerupte de: "Gogoșica frumușica iţi repară și bășica!!!"
Iţi vine să arunci cu ceva după vânzătorul ambulant de gogoși calde, dar doi vecini de șezlong tocmai cumpără de la el două cu gem și una cu ciocolată. 
Asta dragii mei se numește promovare!
Printre hiturile verii, printre zumzetul mulțimii de turiști, printre strigătele de bucurie ale copiilor de pe plajă, iși face loc cel puţin la 30 de secunde distanță unul de altul câte un slogan: 
"- Porumbelu' lu' nea Nelu!"
"- Ia la peatra dă călcâie, de te scapă și dă râie!"
"- Un porumb sau o gogoașă, face nevasta frumoasă! "
"- Dacă crezi că ești nasol, ia și dă-te cu nămol! "
"- Avem mure și afine, buzunaru' de te ţine!"
"- Porumbelul cel mai fiert, e ca părul dă pă pept!"
Asta prieteni se numește campanie publicitară! 
Clientul sau posibil-viitor-clientul, chiar dacă nu schițează nici cel mai mic gest sau mimică cum că ar fii interesat de produs, este abordat cu cele mai diverse și (sau) diversificate oferte:
"- Boss, e ORI' boss! Adidas original boss! E din port loat boss...dă pă vapor...nu e plătite taxele și d' aia e așa eftin boss! Hai dă-mi douășcinci și ia-l! Boss, am și pă negru. Iţi dau două la patrujeci...Original boss dă boss! 
- Hai bossulică că ejti chitră...ia-l la cinșpe lei! Uite, nu mai câștig io nimica..."
Ei bine oameni buni, asta înseamnă promoție!
Odată cu trecerea timpului ofertele micilor întreprinzători se diversifică, se multiplică se updatează.
Dacă la începuturile acestui tip de afacere produsele comercializate erau in număr foarte mic, serviciile erau aproape inexistente. In ultimii ani serviciile oferite turiștilor au cunoscut o dezvoltare destul de mare iar numărul de produse s-a dublat, sau chiar triplat.
Au apărut așadar, servicii de masaje, de tatuare, de ridicat castele de nisip, de uns cu crema, de plimbat cu vaporașul, de ţinut de vorbă nevasta, de aprins țigara pe vânt, de dus după bere, de spart seminţe in locul clientului, de umflat salteaua, de "umflat" portofelul, și multe altele. 
Diversitatea produselor comercializate ne obligă la o scurtă trecere in revistă: porumb fiert, gogoși, mure, nămol dă Techirghiol, reviste, ziare, cărți de joc, de citit, almanahe, romane, de colorat, seminţe, pepene, clătite, ajutoare umanitare , cartele pre-pay portocalii, martori ai lui Iehova, adventiști, biblii, oriflame-uri și avoane, loz in plic, îngheţăţi, și lista e lungă. Cam cât de la Mamaia la Doi Mai de lungă...
In condițiile date, in cazul in care turistul iși dorește momente de liniște și pace interioară se recomandă un sejur in următoarele (mai mult sau mai puţin) stațiuni:
- Dăbuleni. Satul este absolut părăsit vara, toți locuitorii fiind in piețele din București comercializând pepeni.
- Jina Sibiu. La fel ca in cazul Dăbuleniului, satul Jina este pustiu, sătenii ocupând tarabele cu produse tradiționale in toată ţara.
- Periș. Pentru neatenți poate fii ușor confundat cu capitala Franței. 
Pentru orice fel de informații vă stăm la dispoziție la adresa alăturată, sau putem fii contactați la numerele afișate pe ecran.
Unitatea noastră vă dorește distracție plăcută petrecere de pietoni! Dacă apar manifestări neplăcute adresaţi-vă coleguluui de cearceaf.
Vă dorim o zi in continuare și vă mulțumim de ocazia de care aţi dat dovadă!

                                                             Text: Cristi Liteanu

Nu daţi banii pe prostii, citiţi asta la copii!

Marea! Of, da, marea! Cântată de poeți, visată de romantici, și de ce nu și de reumatici, in special la Eforie, Marea Neagră reușește să păstreze in ea amintirile vacanțelor copilăriei noastre.
Deși pentru mulţi ONT și BTT înseamnă doar alăturarea unor trei litere, pentru melancolici reprezintă petrecerea unor vacanțe de neuitat!
Cum ai putea să uiţi un hotel cu nume de fată, intr-o stațiune cu nume de planetă? Sau mâncarea "ca la măsa acasă" servită la restaurantul hotelului, pe serii și cu bonuri?
Zecile de localnici de la intrarea in fiecare stațiune care scuturau cheile și strigau tare "cazare".
Nu se pot uita nici prosoapele de un alb imaculat din camera de hotel, pe care sunt sigur ca 90% dintre voi le luați acasă.
Mirosul camerei de hotel și al așternuturilor fierte nu se poate uita.
Sau, cum să uiţi marea de cearșafuri de la mare? Berea la halbă, cu garanție, sau brifcoru' de la rece? Țiganii, scuze, rromii, cu gogoși, porumb fiert, piatră de călcâie și rimele lor agramate. Plimbările cu vaporașul sau fotografiile cu maimuța! Costumele de baie "on piece" in pătrățele și slipii cu buzunar interior. Sau sutele de pensionari mânjiţi cu nămol pe la incheieturi.
Nu ai cum să uiţi Satul de Vacanță cu tiribombele lui nesigure. Neobosita Balerină și mașinuţele care se ciocnesc intre ele.
Sau porumbul fiert, înghețata la cornet și clătitele, care provocau ușoare indigestii.
Nu poți uita cu siguranță nici lupta neobosită cu ţânţarii in serile când te plimbai prin stațiune cu hanoracul pe umeri sau legat la mijloc.
Pe cei doi bătrâni delfini și parcă nemuritorul pinguin de la Delfinariu nu ai cum să ii uiţi nici pe ei.
De neuitat rămân și plimbările pe malul mării, seara târziu pentru aerosoli și dimineaţa devreme pentru ultraviolete.
Cozile la mici pe carton cu cel mai gustos muștar și doar o felie de pâine.
Terasele cu muzică live și a căror versuri le intelegeai.
Cum să uiţi reclamele din pauzele muzicale care se auzeau din niște difuzoare sparte și celebrul jingle "isi radio vacans"
Sau, ai putea să uiţi celebrul "titicar" cu miros de motorină și zgomotos, care te zdruncina in draci?
Colacii in formă de răţușcă și saltelele umflate cu plămânii?
"Colorata mâine-i gata" sau "Pentru fete părăsite facem poze gratuite" sunt cumva de uitat?
Te poți preface că nu iţi mai amintești Teatrul de Vară, Arșinel și portavocea care te chema la spectacol? "Copii până in cinci ani, insoţiţi de părinți au intrarea gratuită!"
Sutele de tarabe cu rahaturi făcute din scoici pe care scria Amintire de la Mamaia, le-ai uitat?
Nu ai cum să nu iţi amintești cremele de protecție Farmec și săpunelele alea mici-mici din baie!
De neuitat rămân și toaletele publice de pe plajă unde ii dădeai un leu unei țigănci pentru douăzeci de centimetri de hârtie igienică. Pentru pipi exista Marea!
Bărcile vechi și coapte de soare ale salvamarilor ca punct de reper.
Colectia de scoici și sticla cu apă de mare cu care te întorceai acasă nu se pot uita nici ele!
Cazinoul, stabilopozii, digul din Mamaia, Epava, Obeliscul...
Vapoarele care leneveau parcă in larg, ducându-te cu gândul la "Toate pânzele sus".
Nu poți uita vederile urâţele de la chioșcul cu ziare.
Zumzetul acela plăcut al mulțimii de turiști întrerupt ba de o adiere a brizei ba de un val mai mare, când aţipeai sub o umbrelă amărâtă, sau fluierul scurt al unui salvamar grijuliu, sunt lucruri greu de uitat.
Tristețea cu care se termina sejurul și drumul parcă mai lung spre casă...
Podul de la Cernavodă sau cei 50 de kilometrii de autostradă de la Fetești.
Astea, my friend, sunt de neuitat!!!

Prințesa de Jad.

Prințesa de Jad a sosit intr-o vară 

S-au strâns puțini s-o astepte pe seară, 

Venind de departe din lume regească 

Au plâns fericiti ce-i adunaţi s-o primească. 

Caleașca sosită cu mult mai devreme

A ajuns la palat in lumină de stele,

Prințesa de Jad ca alte prințese

 A fost așteptată cu muzici alese.

S-au adunat pe urmă cu toți s-o cunoască 

Abia ajunsă intr-o lume a noastră, 

Cu teamă, s-au intins s-o atingă de drag

Să nu se sfărâme Prințesa de Jad. 

Curată ca cerul, prințesa lucea 

Și lumea din jur prin ea se schimba,

Adusese cu ea o zestre măiastră 

De-acum cu toții aveau s-o cunoască. 

Au chemat la palat multă lume

Cu muzici și dans, să-i pună un nume,

Șăgalnic, le-a zâmbit intr-doară 

Prințesa de Jad in acea seară. 

I-au adus cum se cade, daruri alese

Pe măsura frumoasei micuțe prințese, 

Și i-au urat o viață-n multe culori 

Cu un drum drept și fără de nori.

A-nceput să ii afle pe cei din regat

Prințesa de Jad cu suflet curat, 

Și zilnic le-aducea fericire 

Și zâmbete-aducea, și-o stare de bine.

Creștea prințesa și timpul trecea 

In fiece zi din viață-nvăţa,

Pe cât se făcea de frumoasă 

Pe-atât se-arăta curajoasă. 

Iar noaptea dormea visând primăveri 

La creștet vegheau falnici străjeri,

Și Zeii-o priveau, devenind domnișoară 

Prințesa de Jad sosită-ntr-o vară.

Text: Tati.

Viata bate filmul! Feisbucul pe amandoua!

Până acum dacă o vedeam pe stradă nu știam cine e. Acum, datorită feisbucului, o pot recunoaște foarte ușor pe Simona Halep!
Mă trezesc intr-o noapte usor speriat. Cutremur?!? A fost sau n-a fost?!? Verific feisbucul și aflu intensitatea pe mai multe scări (de bloc) , durata, unde s-a simțit, care e nesimţit, și previziuni legate de următorul!
De când am cont de feisbuc ies pe balcon doar să iau cartofi. Temperatura, intensitatea și direcția vântului, anotimpul sau cantitatea de precipitații pe metrul pătrat se updatează din 5 in 5 minute, in funcţie de numărul de prieteni.
In unele zile mă intreb care or fi mă frate cele mai penibile și (sau) de căcat citate sau proverbe din lume?!? Mă lămurește un sau o, prietenă virtuală cu o mică decepţie in dragoste sau care pur și simplu simte nevoia să filosofeze.
Era meci. Eu nici nu știam cine cu cine joacă, la ce oră și mai ales dacă da, de ce?!? Am deschis feisbucul, unde am dat peste sute de "antrenori", "arbitrii" și unde scorul apărea cu zece secunde mai devreme decât pe stadion.
Nu prea mi-a plăcut mie geografia, așa că atunci când imi planific concediul banii nu sunt singurul lucru care mă încurcă. Noroc cu prietenii mei virtuali! Așa aflu mii de locuri exotice unde nu-mi voi permite in viața mea amărâtă să ajung!
Am un unchi care știe doar bancuri proaste. Sau cel puţin așa credeam până am descoperit o grămadă de virtuali care postează bancuri, mai proaste și mai vechi decât ale unchiului.
Nu-mi plac pisicile. Le aseamăn cu americanii. Sau invers. Nu fac nimic dacă nu le dai ceva in schimb. In schimb feisbucul e plin de pisicuţe cum sunt trotuarele pline de căcuţi proveniți de la cățeluși mici și drăgălași.
Acum o lună, sau o lună jumătate, sau două, că nu-mi amintesc, a fost ziua nașului meu. De care am uitat! Dacă avea feisbuc sigur nu se intampla asta! Apropos, azi e ziua de naștere "a lui Mykydutza Sympatycutza!!!"
Mă consider destul de stăpân pe limba română. Greșit! Asta credeam până să descopăr cuvinte noi, ca de exemplu: selfii, postare, etichetat, tăguit, laic, cec in, aplicație, divais, status, linc, logat sau delogare...
Știm cu toții că telefoanele deștepte cu camere foto sunt accesibile oricui. Oricui are spațiu de stocare in telefon dar nici cel mai mic talent in a face fotografii. Care fotografii ajung pe profilul de feisbuc in albume cu nume deloc inspirate.
Copiii...hmm, mândria fiecărui părinte! Era cândva, acum mulţi ani, intr-o revistă de specialitate o rubrică numită "Ba al meu e mai frumos!" Despre copil era vorba. Acum, feisbucul s-a transformat in aceea rubrică. Dacă te-a costat o căruță de bani tortul aniversar in formă de spaidărmen sau nu știu ce prințesă, trebuie să vadă asta și prietenii tăi virtuali, care te vor umple de laicuri, dar care nu-ţi vor recunoaște niciodată copilul dacă il văd pe stradă. 
Folosesc feisbucul in proporție de 90% ca să comunic. Mai intreb pe cineva de sănătate, mai aștept un mesaj important sau un comment pertinent la vreo postare din domeniul meu... Așa mă bucur și tresar când aplicația mă anunță cu o vibrație scurtă că am o notificare! Dar, așa mă întristez când aflu că 90% din ele sunt invitații la niște jocuri, trimise de niște oameni care nu inţeleg că dacă de doi ani nu răspund acestor invitații nu o voi face nici azi.
La câte fotografii văd pe feisbuc, pot spune că vedetele au ajuns să-și facă poze cu oamenii de rând și nu invers.
Intr-o seară trebuia să merg la un fel de petrecere. Nu am ajuns din motive...care nu au ținut de mine. Oricum, știam că se lasă cu băută. Am aflat a doua zi de pe feisbuc unde s-a ținut, ce și cât s-a băut, cine a venit ("împreună cu 6 others"), cam pe la ce oră s-a terminat și care și cât de praf s-a făcut. Plus că, a doua zi, doi dintre ei au recunoscut sec : "status update - mahmur".
Ascult muzică de mic! Sunt melodii pe care le știu pe de rost. Dar, de cel puţin două ori pe zi descopăr câtă "cultură muzicală" are românul dar și cele mai recente hit-uri ale muzicii ușoare românești de prin toate cartierele in funcție de prieten.
Am și eu un blog. Ăsta unde citiți acum. Și tot mă incăpăţânez să cred că mă citește lumea. Așa că pun un link la status cu adresa blogului și mă bucur ca un copil la două-trei like-uri.
Cam așa văd eu feisbucul!

E vremea vacantelor ce dor!

A venit vacanta cu trenu' din Franta! N-am gasit alta rima! E vremea vacantelor si concediilor de vara. S-a umplut Facebook-ul de fotografii cu valuri, costume de baie, umbrele de soare si check-in-uri de pe plaje, autostrazi ale soarelui sau grecii. Si e abia inceputul! Vremea nu tine cont de vacanta. Nici vacanta nu tine cont de vreme, ea vine si trece. La fel ca ploaia. Mai nasol e cand vin amandoua in acelasi timp. Nu conteaza! Acum, asta e, esti in concediu te comporti ca in concediu, idiferent de vreme, vremuri, locuri sau oameni. Doar il astepti de un an!
Ma rog, nu despre asta am sa vorbesc (am sa scriu de fapt). Ci despre cei ce raman in urma. In urma celor ce pleaca in concediu. Si ce avantaje aveti. Sa vedem deci:
 - Daca mergeti cu metroul la serviciu, sansele sa prindeti loc in primul tren venit in statie, cresc cu 47 de procente.
 - Daca folositi autobuzul sau tramvaiul, aveti cu 32% sanse sa nu mai calatoriti pe scara.
 - Tot legat de mijloacele de transport in comun, aflati ca sansele sa ramaneti fara portofel scad cu un frumos procent de 60%, avand in vedere ca ciorditorii se muta si ei pe litoral.
 - Daca plecati de acasa, grabiti dar in acelasi timp relaxati spre serviciu, si uitati usa descuiata, nu va speriati atat de tare pe cat ar trebuii sa o faceti in oricare perioada a anului. Spargatorii de locuinte sunt ori in concediu ori si-au mutat domeniul de activitate spre meleaguri mai insorite. Asa ca sansele sa gasiti totul cum ati lasat sunt undeva la 86%.
 - Daca aveti in dotare un autoturism, proprietate personala sau de serviciu, sansele ca seara cand ajungeti in fata blocului sa gasiti un loc de parcare cresc cu 45 de procente.
 - Despre calitatea traficului rutier din oras nu are rost sa spun decat atat: 52 % din autovehicule sunt pe alte drumuri nationale, autostrazi sau parcari de hoteluri.
 - La terase, restaurante, carciumi, baruri, pub-uri sau cofetarii, sansele sa gasiti masa libera crresc cu 66% iar timpul de asteptare scade cu doar 8%. Din pacate si ospatarii buni migreaza spre litoral.
 - Cozile de la casele de marcat ale super-market-urilor, Mega Image-lor, sau Mini-Market-urilor de cartier, se vor diminua cu 36%.
 - Liftul. Ascensorul. Ei bine, indiferent ca este unul dintr-un bloc de locuinte sau cladire de birouri, timpul de asteptare al liftului se va scurta cu 28%.
 - Cu 34% scade numarul de cocalari din trafic, acestia migrand spre litoral unde stim cu totii ce fac.
 - Cu un procent semnificativ de 42% scade numarul de spintecatori de seminte din fata blocului si din parcuri.
 - Vanzarile scazand vizibil din cauza numarului mic de clienti, apar noi oferte promotionale la restaurante, magazine iar preturile scad si ele desi cu doar 12 procente.
 - In weekend-uri exista cu 38% sanse mai multe sa gasiti un loc bun de gratar la Cernica sau Pustnicu, iar sansele ca vecinul de gratar sa fie un manelist obosit scad si ele cu 77%.
 - Timpul de asteptare la inchirierea de barcute, hidrobiciclete sau biciclete din parcuri, scade cu doar 13 procente, dar scade.
 - Cu un procent destul de serios de 88% scade numarul de sunete de bormasini, ciocane si alte scule moto-percutoare mai mult sau mai putin pneumatice, de prin apartamentele vecinilor.
 - Se stie ca si Politia Rutiera isi trimite unii angajati in concediu iar altii sunt detasati pe litoral, asa ca sansele sa fiti amendat in oras scad cu 67%.
Nu scapati in schimb de urmatoarele:
 - Stiri cu si despre vedete, pitipoance, pisi si alte araturi de genul asta.
 - Emisiuni de slaba spre foarte proasta calitate, acestea doar mutandu-si decorul pe o plaja ordinara. (din engl. ordinary)
 - Mecle si mutre acre si (sau) acrite de politicieni sau pseudo-politicieni mincinosi.
 - Deasemenea nu scapati de rate, facturi, datorii, si alte rahaturi de genul asta care ne strica existenta.
Hai ca riscam sa o dam intr-o mica depresie, inainte de marea depresie post-vacanta, ceea ce nu e recomandat.
Unitatea noastra va doreste pofta... pardon, vacanta frumoasa!
La re-ve-de-re!
Ps. Remember vara trecuta : "Eu vara nu dorm..."! Hai, c-am glumit!

                 Text Kostell Smith.

Axa Londra - Bucuresti, via I.N.M.H. sau coafura rezista!

Dacă in cuierul tău se găsesc cel puţin trei sau patru pelerine de diferite modele, culori și mărimi, sigur locuiești la Londra. Sau la București! 
Dacă in ultima lună ai scos copilul in parc doar de 3-4 ori, și atunci cu umbrela după fundul lui, se prea poate să fii in Londra. Sau in București! 
Dacă numeri pe degetele de la o mână și iţi mai rămân două, de câte ori ai văzut cerul senin in ultima vreme, înseamnă că ești la Londra. Sau la București!
Dacă ai folosit mai des cizmele de cauciuc decât restul încălțămintei, înseamnă că locuiești la Londra. Sau Bucuresti! 
Dacă ţi-ai mai cumpărat cel puţin incă o umbrelă, pentru a putea asorta și alte haine, înseamnă că locuiești in Londra. Sau Bucuresti! 
Dacă te-a trezit pentru a 27 oară in ultimele 30 de zile zgomotul stropilor de ploaie din geam, cred că ești la Londra. Sau la București!
Dacă la meteo "câţiva nori" înseamnă o zi insorită, e posibil să te afli la Londra. Sau la București! 
Dacă știrile incep cu prelungirea codurilor portocalii sau galbene, de ploi și vijelii, cu siguranță e vorba despre Londra. Sau despre București!
Dacă nu ţi-ai mai spălat mașina "pentru că oricum plouă" de astă primăvară, înseamnă că locuiești in Londra. Sau in București! 
Dacă citești in ziare că a crescut numărul de sinucideri din cauza depresiei, se poate ca asta să se întâmple din cauza vremii din Londra. Sau din Bucuresti! 
Dacă nu-ţi amintești ultima oară când te-ai plimbat cu iubita sub clar de lună, inseamnă că locuiţi in Londra. Sau in București!
Dacă Facebook-ul e plin in fiecare zi de statusuri legate de ploaie și de fotografii cu diferite forme de nori, sigur check-in-ul e dat undeva in Londra. Sau in București! 
Dacă vânzările la tricouri și bermude au scăzut la jumătate in schimb au crescut cele la haine impermeabile, se întâmplă pentru că suntem in Londra. Sau in București! 
Dacă ţi-ai stricat cel puţin patru weekend-uri in ultima lună din cauza ploilor, e din cauză că locuiești in Londra. Sau in București! 
Dacă ai reușit să ajungi la stadiul de a nu mai înjura prezentatorul care pune nori, alți nori, și iar nori, și mai mulţi nori, peste tot pe hartă, înseamnă că ești din Londra. Sau din București! 
Dacă s-a pus praful pe grătar, pe ustensilele și pătura de picnic, pentru că nu le-ai mai folosit de la Paște, înseamnă că locuiești in Londra. Sau in București! 
Dacă "iar plouă" nu mai sună așa deprimant de mult timp, asta înseamnă că te-ai obișnuit cu vremea din Londra. Sau din București! 
Dacă lumea înjură mai des vremea decât politicienii, înseamnă că te afli la Londra. Sau la București! 
Dacă folosești mai des șteargătoarele decât semnalizarea, e clar, ești in Londra. Sau in București! 
Dacă ai mașină decapotabilă,  și te-ai săturat de glumele prietenilor pe seama ta, pentru că n-ai mai decapotat-o din concediul trecut...in Grecia, asta înseamnă că locuiești in Londra. Sau in București! 
Dacă unul dintre prezentatorii de la meteo spune ghicitori și se îmbracă ca un papagal, înseamnă că are reducere la H&M-ul din Londra. Sau ăla din București! 
Dacă oriunde întorci privirea, fie că ești afară sau in interior, vezi umbrele peste umbrele, înseamnă că ești la Londra. Sau la București! 
Dacă spui soției cel puţin o dată pe zi " ţi-am spus eu că trebuia să ne luăm pisică, aia nu trebuie scoasă afară de trei ori pe zi", înseamnă că locuiești in Londra. Sau in București! 

Dacă in timp ce citești asta nu ai observat că iar plouă de zece minute, înseamnă că ești obișnuit cu vremea din Londra. Sau din București!

Rezistenţa din nunţi

          Sau 1001 de nunţi și Ali Ba Ba și cei 40 de toţi.

Mi-am tras "iecolari" vorba lu' fiica-mea. Cineva care știe ce vorbește mi-a spus că am hernie de disc, spondiloză și că există șansa să fac scolioză. I-am spus că nu am cum pentru că nu merg pe centură! Mă iertați, mie a așa ceva imi sună.

Corect ar fi fost ca tata să-mi explice inainte de intrebarea idioată a copilăriei "ce vrei să te faci când vei fi mare?" că meseriile se împart in două categorii mari și late; hemoroizi sau varice... Adică, ori o meserie de stat in cur, ori una de stat in picioare. "Ideal" ar fi câte puţin din fiecare. Părul ţi se albește oricum după nouă-zece ani. Pe cartea de muncă. Mai sunt niște unii tare simpatici care o bagă p'aia cu "meseria te alege pe tine"! Să ii spună asta unui vidanjor...el o să zică ce meserie de câcat are. 

Acest film este inspirat din fapte reale. Personajele, numele și cifrele au fost modificate in scop dramatic:

- Am consumat 1320 kilometri de casete și 11.234 de giga spațiu. 

- Am apăsat butonul Rec de 12.539 de ori, am răsucit inelul de sharf de 101.311 ori și la diafragmă am umblat de 204.556 de ori. 

- Am schimbat 55.653 de acumulatori și 21.302 baterii.

- Am ars 202 becuri și  10 de leduri. 

- Am făcut albul de 10.002 ori, de 16 ori greșit. 

- Am privit de 203.189 de ori prin ocular și de 311.443 de ori pe Lcd-uri. 

- Am lucrat cu 12 tipuri de camere video și 5 de aparate foto. 

- Am filmat 283 de nunţi, 91 botezuri și tot atâtea cununii.  

- Am văzut 1023 de restaurante și 98 de corturi. 

- Am ascultat 112 formaţii, cântăreți și Dj. 

- Am cunoscut 602 miri și mirese, 701 nași și nașe, (ai mei not included). 

- Am intrat in 123 de coaforuri și 64 de saloane de machiaj.

- 181 de modele de verighete și 73 de tipuri de buchete de flori mi-au trecut prin faţa ochilor.

- Numai puţin de 85 de turte și doar 9 hore in faţa bocului.

- Am participat la 113 ședințe foto in 94 de locații diferite.

- Doar in 11 case de căsătorii dar 83 de biserici am intrat de fiecare dată cu același scop.

- De departe record absolut la cifre al acestei  "statistici" , 897.321 de pupături, dar doar 321 de îmbrătisări.

- Am văzut 6.999 de invitaţi și tot atâtea stiluri de dans. 

- 10.500 de hore, 600 de "meniaito" și 283 de dansul miresei. 

- Am cunoscut 53 de tipuri de bețivi, 180 tipuri de rochii de mireasă, 210 costume de mire, 600 de ospătari și 150 de barmani.

- 300 de "ia-ţi mireasă ziua bună" și fix tot atâtea "la mulţi ani-uri". 

- Am fumat 300 de pachete de ţigări, am băut 600 de litri de apă minerală, 64 găleți de cola si 6 cafele. 

- Am mâncat 202 fripturi, 700 de sarmale și 802 tipuri de tort.

- Fundul meu a stat pe 156 de tipuri de scaune in faţa a 45 de tipuri de mese.

- Am mers cu 13 tipuri de limuzine și 6 mașini de epocă.

- Am prins 504 răsărituri cu niște străini, 102 ploi, 34 ninsori dintre care 6 abundente, 89 de zile caniculare, toate tipurile de coduri și 8 luni pline.

Și lista poate continua dar am să ma opresc aici pentru cei care au avut răbdarea dar și nebunia să citească până in momentul ăsta.

Pentru restul, dar și pentru mine urmează "Va urma"!

Multumesc părinților, soției, colegilor, prietenilor, de cele mai multe ori și-și, dar in special multumesc corpului și psihicului meu!

Hai somn ușor oricând va-ţi fi culcat!

Și nu uitaţi: Când voi vă treziți din somn eu atunci mă duc să dorm!!!

                               Text Kostell Smith

Departamentul socuri si concursuri, prezinta:

                          Tragerea la morţi, șase din patrujnoua...

 Doi olteni trecură Oltu'... după ei trecu'Radoi... câți olteni trecură Oltul, înainte și-napoi?!?
 Unii olteni beau. Beau de sting. Alţii doar sting. Aceştia se numesc pompieri. Unii olteni și beau și sting. Aceştia sunt pompieri beţivi. Unii olteni ascultă Sting. Doar doi. Există și olteni care seamănă. Ăștia se numesc agricultori. Alți olteni fură. Fură îngropaţi de vii în timp ce săpau un șanț. Colegul excavatorist, un oltean samaritean, adică original din Satu Mare, sării să-i ajute. Numa' că în timp ce săpa după ei, unuia dintre olteni, îi luă capul. Îl lasă fără cap. Adică îl decapita. Înţelegi matale, îşi pierdu capu'!
 Cu ceva zile înainte, alți olteni, tot muncitori, lucrau de zor la izolarea termică a unui gard de cimitir.
 Nu există bancuri cu olteni; jumate' sunt întâmplări adevărate, și jumate' nu s-au întâmplat încă, dar sigur se vor întâmpla!
 Pentru că și oltenii e oameni, și în special români, îmi doresc și mă rog ca aceste două întâmplări să nu aibă legătură între ele.
 Iată special pentru cititorii mei fideli povestea adevărată din spatele acestori două întâmplări devenite ştiri...
  Fuse o noapte rece de mai. Mai că făcuseră pe ei de frig. Pândarii cimitirului fuseră luaţi prin surprindere de frigul nopţii aşa că, cum se crapa de ziua, luară amândoi o gură de țuica și ştergându-se cu mâneca la gură ziseră: "Ba că nărod mai fuse și sefu' nostru al mare. Ditamai patronu' și nu-i dădu lui prin minte să bage o soba un calorifer ceva acilisea... Friiigggg, da zici că îngheța iadu'! Nu că-l sun...."
 Și, puse mână pe mobil și-l sună pe sefu' al mare. Care şef, întâmplător se află la un pahar de zaibăr cu alt mare şef de la capitală, de la partid, care şef avea de "cheltuit" nește bani și nu ştia cum... atunci, răsări ideea... "Neică, iote cum mă gândi io...hai c-o punem de o sponsorizare și împăcăm și pândarii și capra vecinului și cimitirul în care îngropăm capra..."
 Muncitorii care au fost contractaţi să înfăptuiască minunea tehnologică de a izola termic gardul cimitirului nu prea erau duşi la biserică. Au acceptat să facă asta pentru bani. Și cum banii sunt ochiul ştim noi cui...povestea se continua la groapa cu furnici, uite-o-aici ba nu-i aici, pardon, la groapa săpată cu excavatorul.
 Când au izolat termic acel gard au făcut un bine pândarilor, dar au deranjat iremediabil liniştea și mersul firesc al vieţii (da știu, sună ironic) din cimitir. Este foarte bine îmPămânTenită ideea că morţilor le prieşte frigul, răcoarea...aşa că izolarea termică nu le-a adus nimic bun. Mai ales că muncitorii au folosit un MORTar total neconform. Aşa că s-au răzbunat!
 Nu vreau să par paranoic, dar... tot în Oltenia, alți muncitori, alta groapă, pământ, astupat, un mort, alt fraier...doar mie îmi miroase suspect?!?

Text KostellSmith

Nu stati la butoane, ca muriti de foame!

 Bai, radeam de nea Gigi cand spunea ca umbla la butoane. Radeam de niste colegi de bransa care umbla zilnic la butoane, unii care dau in butoane, altii care mai taie din ele da-le dreacu'... Fara sa ne dam seama suntem inconjurati de butoane, viata noastra este compusa din apasari de butoane. Viata noastra se poate schimba la apasarea unor butoane. Eu unul, imi castig existenta apasand butonul ala rosu. Ala pe care scrie REC, nu ala rosu din valiza. Cu ala se ocupa altcineva. Despre altcineva-ul asta si despre alte butoane am sa va vorbesc, de fapt am sa va scriu, in continuare. Iata cum imi imaginez eu povestea:
 - Tavarasu' Putin, permiteti sa raportez! Stiti, urmeaza Olimpiada de Iarna. - Asa si?! - Pai anul asta se tine la noi. - Asa si?! - Pai, e de iarna, gen... - Asa si?! - Pai, iarna inseamna zapada... - Asa si?! - Pai, niet zapada, nu e! - Aaaa, zapada zici?!? Se rezolva! Cheama-l la mine pe Ministrul Apararii si pe Busu...pardon, un metereolog de serviciu...cheama-l si pe unchiu' Vanea! - Pe unchiul Vanea? De ce?! - Sa mai aduca votca d'aia buna, de-a lui! Hai, miscare!
 Vine ministrul... - Sa traiti tavarischi Putin, sarutari de maini doamnei, te'ncur unchiule Vanea cu votca ta ca ma arde si acum instalatia, prapaditul ala de Busu, pardon, de metereolog de serviciu unde e?! Aaa, aici erai narodule?! Ia ziceti tavarischi Vladimir, cu ce ajutor va pot fi de folos? - Tavarischi Ministru ne trebuie zapada! Multa si buna. Scoate rachetele alea de la hibernat, fa-le plinu', bea o votca, si umbla la butoane. In trei zile vreau cod portocaliu de ninsoare, somon rosu de Alaska, vreau partii, si o votca!
Si abia pleca batranu', ce mai freamat ce mai zbucium...zapada cat vezi cu ochii, partii calitate superioara si votca multa! Multa votca!
 Trecu vremea, olimpiada se termina, votca la fel... Povestea ar fi ramas uitata daca nu ar fi existat un fir. Un fir rosu. Cu Bucurestiul. Iata continuarea povestii de mai sus:
 - Aloo, tavarischi Putin? Vladimir Putin? - Da! - Aveti o convorbire cu taxa inversa cu Bucurestiul, acceptati? - Da! - Bine, va fac legatura! Aloo, Bucurestiul, aveti legatura!
 - Oooo, tavarischi, cu respect! - Ia zi ma, zi repede, ca mi se arde votca pe aragaz... - Tavarischi, cu respect, cu umbra de respect ce mi-a mai ramas, va intreb acum, va rog eu, dupa atat amar de vreme, haideti fiti om uman si dati-ne inapoi tezaurul. Va rog eu! Plizzzz! Preaty plizz! - Ba, n-am! Nu stiu pe unde l-am pus! Nici n-am timp acum sa caut prin camara. Da' uite, ia fi atent, mai am in debara niste muraturi si niste rachete ramase de la olimpiada, cu tot cu butoane, le vrei? Hai, ai sa vezi ce bune sunt. Rachetele ca muraturi nu-ti dau. Imi trebuiesc mie dimineata pe racoare. Hai ia-le! Le trimit acus. Ti le pun pe microbuz. Le iei tu de la autogara. Hai, te pup, pa!
Rachetele, desi Made in China, isi fac treaba foarte bine. Problema e ca nu prea stie nimeni sa umble la butoane. Bine, ar fi unu', dar s-a mutat la Poarta Alba... Asa ca, ba ploua, ba e soare, coduri colorate, mai, iunie, stiri, alegeri, butoane, toate amestecate.
Asa ca "vara nu-i ca iarna" s-ar traduce acum "nu zaietz nu pogodi"!!!


        Pentru tavarischi Rafy.

        Text Kostell Smith.