Până acum dacă o vedeam pe stradă nu știam cine e. Acum, datorită feisbucului, o pot recunoaște foarte ușor pe Simona Halep!
Mă trezesc intr-o noapte usor speriat. Cutremur?!? A fost sau n-a fost?!? Verific feisbucul și aflu intensitatea pe mai multe scări (de bloc) , durata, unde s-a simțit, care e nesimţit, și previziuni legate de următorul!
De când am cont de feisbuc ies pe balcon doar să iau cartofi. Temperatura, intensitatea și direcția vântului, anotimpul sau cantitatea de precipitații pe metrul pătrat se updatează din 5 in 5 minute, in funcţie de numărul de prieteni.
In unele zile mă intreb care or fi mă frate cele mai penibile și (sau) de căcat citate sau proverbe din lume?!? Mă lămurește un sau o, prietenă virtuală cu o mică decepţie in dragoste sau care pur și simplu simte nevoia să filosofeze.
Era meci. Eu nici nu știam cine cu cine joacă, la ce oră și mai ales dacă da, de ce?!? Am deschis feisbucul, unde am dat peste sute de "antrenori", "arbitrii" și unde scorul apărea cu zece secunde mai devreme decât pe stadion.
Nu prea mi-a plăcut mie geografia, așa că atunci când imi planific concediul banii nu sunt singurul lucru care mă încurcă. Noroc cu prietenii mei virtuali! Așa aflu mii de locuri exotice unde nu-mi voi permite in viața mea amărâtă să ajung!
Am un unchi care știe doar bancuri proaste. Sau cel puţin așa credeam până am descoperit o grămadă de virtuali care postează bancuri, mai proaste și mai vechi decât ale unchiului.
Nu-mi plac pisicile. Le aseamăn cu americanii. Sau invers. Nu fac nimic dacă nu le dai ceva in schimb. In schimb feisbucul e plin de pisicuţe cum sunt trotuarele pline de căcuţi proveniți de la cățeluși mici și drăgălași.
Acum o lună, sau o lună jumătate, sau două, că nu-mi amintesc, a fost ziua nașului meu. De care am uitat! Dacă avea feisbuc sigur nu se intampla asta! Apropos, azi e ziua de naștere "a lui Mykydutza Sympatycutza!!!"
Mă consider destul de stăpân pe limba română. Greșit! Asta credeam până să descopăr cuvinte noi, ca de exemplu: selfii, postare, etichetat, tăguit, laic, cec in, aplicație, divais, status, linc, logat sau delogare...
Știm cu toții că telefoanele deștepte cu camere foto sunt accesibile oricui. Oricui are spațiu de stocare in telefon dar nici cel mai mic talent in a face fotografii. Care fotografii ajung pe profilul de feisbuc in albume cu nume deloc inspirate.
Copiii...hmm, mândria fiecărui părinte! Era cândva, acum mulţi ani, intr-o revistă de specialitate o rubrică numită "Ba al meu e mai frumos!" Despre copil era vorba. Acum, feisbucul s-a transformat in aceea rubrică. Dacă te-a costat o căruță de bani tortul aniversar in formă de spaidărmen sau nu știu ce prințesă, trebuie să vadă asta și prietenii tăi virtuali, care te vor umple de laicuri, dar care nu-ţi vor recunoaște niciodată copilul dacă il văd pe stradă.
Folosesc feisbucul in proporție de 90% ca să comunic. Mai intreb pe cineva de sănătate, mai aștept un mesaj important sau un comment pertinent la vreo postare din domeniul meu... Așa mă bucur și tresar când aplicația mă anunță cu o vibrație scurtă că am o notificare! Dar, așa mă întristez când aflu că 90% din ele sunt invitații la niște jocuri, trimise de niște oameni care nu inţeleg că dacă de doi ani nu răspund acestor invitații nu o voi face nici azi.
La câte fotografii văd pe feisbuc, pot spune că vedetele au ajuns să-și facă poze cu oamenii de rând și nu invers.
Intr-o seară trebuia să merg la un fel de petrecere. Nu am ajuns din motive...care nu au ținut de mine. Oricum, știam că se lasă cu băută. Am aflat a doua zi de pe feisbuc unde s-a ținut, ce și cât s-a băut, cine a venit ("împreună cu 6 others"), cam pe la ce oră s-a terminat și care și cât de praf s-a făcut. Plus că, a doua zi, doi dintre ei au recunoscut sec : "status update - mahmur".
Ascult muzică de mic! Sunt melodii pe care le știu pe de rost. Dar, de cel puţin două ori pe zi descopăr câtă "cultură muzicală" are românul dar și cele mai recente hit-uri ale muzicii ușoare românești de prin toate cartierele in funcție de prieten.
Am și eu un blog. Ăsta unde citiți acum. Și tot mă incăpăţânez să cred că mă citește lumea. Așa că pun un link la status cu adresa blogului și mă bucur ca un copil la două-trei like-uri.
Cam așa văd eu feisbucul!
vineri, iulie 04, 2014
luni, iunie 30, 2014
E vremea vacantelor ce dor!
A venit vacanta cu trenu' din Franta! N-am gasit alta rima! E vremea vacantelor si concediilor de vara. S-a umplut Facebook-ul de fotografii cu valuri, costume de baie, umbrele de soare si check-in-uri de pe plaje, autostrazi ale soarelui sau grecii. Si e abia inceputul! Vremea nu tine cont de vacanta. Nici vacanta nu tine cont de vreme, ea vine si trece. La fel ca ploaia. Mai nasol e cand vin amandoua in acelasi timp. Nu conteaza! Acum, asta e, esti in concediu te comporti ca in concediu, idiferent de vreme, vremuri, locuri sau oameni. Doar il astepti de un an!
Ma rog, nu despre asta am sa vorbesc (am sa scriu de fapt). Ci despre cei ce raman in urma. In urma celor ce pleaca in concediu. Si ce avantaje aveti. Sa vedem deci:
- Daca mergeti cu metroul la serviciu, sansele sa prindeti loc in primul tren venit in statie, cresc cu 47 de procente.
- Daca folositi autobuzul sau tramvaiul, aveti cu 32% sanse sa nu mai calatoriti pe scara.
- Tot legat de mijloacele de transport in comun, aflati ca sansele sa ramaneti fara portofel scad cu un frumos procent de 60%, avand in vedere ca ciorditorii se muta si ei pe litoral.
- Daca plecati de acasa, grabiti dar in acelasi timp relaxati spre serviciu, si uitati usa descuiata, nu va speriati atat de tare pe cat ar trebuii sa o faceti in oricare perioada a anului. Spargatorii de locuinte sunt ori in concediu ori si-au mutat domeniul de activitate spre meleaguri mai insorite. Asa ca sansele sa gasiti totul cum ati lasat sunt undeva la 86%.
- Daca aveti in dotare un autoturism, proprietate personala sau de serviciu, sansele ca seara cand ajungeti in fata blocului sa gasiti un loc de parcare cresc cu 45 de procente.
- Despre calitatea traficului rutier din oras nu are rost sa spun decat atat: 52 % din autovehicule sunt pe alte drumuri nationale, autostrazi sau parcari de hoteluri.
- La terase, restaurante, carciumi, baruri, pub-uri sau cofetarii, sansele sa gasiti masa libera crresc cu 66% iar timpul de asteptare scade cu doar 8%. Din pacate si ospatarii buni migreaza spre litoral.
- Cozile de la casele de marcat ale super-market-urilor, Mega Image-lor, sau Mini-Market-urilor de cartier, se vor diminua cu 36%.
- Liftul. Ascensorul. Ei bine, indiferent ca este unul dintr-un bloc de locuinte sau cladire de birouri, timpul de asteptare al liftului se va scurta cu 28%.
- Cu 34% scade numarul de cocalari din trafic, acestia migrand spre litoral unde stim cu totii ce fac.
- Cu un procent semnificativ de 42% scade numarul de spintecatori de seminte din fata blocului si din parcuri.
- Vanzarile scazand vizibil din cauza numarului mic de clienti, apar noi oferte promotionale la restaurante, magazine iar preturile scad si ele desi cu doar 12 procente.
- In weekend-uri exista cu 38% sanse mai multe sa gasiti un loc bun de gratar la Cernica sau Pustnicu, iar sansele ca vecinul de gratar sa fie un manelist obosit scad si ele cu 77%.
- Timpul de asteptare la inchirierea de barcute, hidrobiciclete sau biciclete din parcuri, scade cu doar 13 procente, dar scade.
- Cu un procent destul de serios de 88% scade numarul de sunete de bormasini, ciocane si alte scule moto-percutoare mai mult sau mai putin pneumatice, de prin apartamentele vecinilor.
- Se stie ca si Politia Rutiera isi trimite unii angajati in concediu iar altii sunt detasati pe litoral, asa ca sansele sa fiti amendat in oras scad cu 67%.
Nu scapati in schimb de urmatoarele:
- Stiri cu si despre vedete, pitipoance, pisi si alte araturi de genul asta.
- Emisiuni de slaba spre foarte proasta calitate, acestea doar mutandu-si decorul pe o plaja ordinara. (din engl. ordinary)
- Mecle si mutre acre si (sau) acrite de politicieni sau pseudo-politicieni mincinosi.
- Deasemenea nu scapati de rate, facturi, datorii, si alte rahaturi de genul asta care ne strica existenta.
Hai ca riscam sa o dam intr-o mica depresie, inainte de marea depresie post-vacanta, ceea ce nu e recomandat.
Unitatea noastra va doreste pofta... pardon, vacanta frumoasa!
La re-ve-de-re!
Ps. Remember vara trecuta : "Eu vara nu dorm..."! Hai, c-am glumit!
Text Kostell Smith.
Ma rog, nu despre asta am sa vorbesc (am sa scriu de fapt). Ci despre cei ce raman in urma. In urma celor ce pleaca in concediu. Si ce avantaje aveti. Sa vedem deci:
- Daca mergeti cu metroul la serviciu, sansele sa prindeti loc in primul tren venit in statie, cresc cu 47 de procente.
- Daca folositi autobuzul sau tramvaiul, aveti cu 32% sanse sa nu mai calatoriti pe scara.
- Tot legat de mijloacele de transport in comun, aflati ca sansele sa ramaneti fara portofel scad cu un frumos procent de 60%, avand in vedere ca ciorditorii se muta si ei pe litoral.
- Daca plecati de acasa, grabiti dar in acelasi timp relaxati spre serviciu, si uitati usa descuiata, nu va speriati atat de tare pe cat ar trebuii sa o faceti in oricare perioada a anului. Spargatorii de locuinte sunt ori in concediu ori si-au mutat domeniul de activitate spre meleaguri mai insorite. Asa ca sansele sa gasiti totul cum ati lasat sunt undeva la 86%.
- Daca aveti in dotare un autoturism, proprietate personala sau de serviciu, sansele ca seara cand ajungeti in fata blocului sa gasiti un loc de parcare cresc cu 45 de procente.
- Despre calitatea traficului rutier din oras nu are rost sa spun decat atat: 52 % din autovehicule sunt pe alte drumuri nationale, autostrazi sau parcari de hoteluri.
- La terase, restaurante, carciumi, baruri, pub-uri sau cofetarii, sansele sa gasiti masa libera crresc cu 66% iar timpul de asteptare scade cu doar 8%. Din pacate si ospatarii buni migreaza spre litoral.
- Cozile de la casele de marcat ale super-market-urilor, Mega Image-lor, sau Mini-Market-urilor de cartier, se vor diminua cu 36%.
- Liftul. Ascensorul. Ei bine, indiferent ca este unul dintr-un bloc de locuinte sau cladire de birouri, timpul de asteptare al liftului se va scurta cu 28%.
- Cu 34% scade numarul de cocalari din trafic, acestia migrand spre litoral unde stim cu totii ce fac.
- Cu un procent semnificativ de 42% scade numarul de spintecatori de seminte din fata blocului si din parcuri.
- Vanzarile scazand vizibil din cauza numarului mic de clienti, apar noi oferte promotionale la restaurante, magazine iar preturile scad si ele desi cu doar 12 procente.
- In weekend-uri exista cu 38% sanse mai multe sa gasiti un loc bun de gratar la Cernica sau Pustnicu, iar sansele ca vecinul de gratar sa fie un manelist obosit scad si ele cu 77%.
- Timpul de asteptare la inchirierea de barcute, hidrobiciclete sau biciclete din parcuri, scade cu doar 13 procente, dar scade.
- Cu un procent destul de serios de 88% scade numarul de sunete de bormasini, ciocane si alte scule moto-percutoare mai mult sau mai putin pneumatice, de prin apartamentele vecinilor.
- Se stie ca si Politia Rutiera isi trimite unii angajati in concediu iar altii sunt detasati pe litoral, asa ca sansele sa fiti amendat in oras scad cu 67%.
Nu scapati in schimb de urmatoarele:
- Stiri cu si despre vedete, pitipoance, pisi si alte araturi de genul asta.
- Emisiuni de slaba spre foarte proasta calitate, acestea doar mutandu-si decorul pe o plaja ordinara. (din engl. ordinary)
- Mecle si mutre acre si (sau) acrite de politicieni sau pseudo-politicieni mincinosi.
- Deasemenea nu scapati de rate, facturi, datorii, si alte rahaturi de genul asta care ne strica existenta.
Hai ca riscam sa o dam intr-o mica depresie, inainte de marea depresie post-vacanta, ceea ce nu e recomandat.
Unitatea noastra va doreste pofta... pardon, vacanta frumoasa!
La re-ve-de-re!
Ps. Remember vara trecuta : "Eu vara nu dorm..."! Hai, c-am glumit!
Text Kostell Smith.
joi, iunie 26, 2014
Axa Londra - Bucuresti, via I.N.M.H. sau coafura rezista!
Dacă in cuierul tău se găsesc cel puţin trei sau patru pelerine de diferite modele, culori și mărimi, sigur locuiești la Londra. Sau la București!
Dacă in ultima lună ai scos copilul in parc doar de 3-4 ori, și atunci cu umbrela după fundul lui, se prea poate să fii in Londra. Sau in București!
Dacă numeri pe degetele de la o mână și iţi mai rămân două, de câte ori ai văzut cerul senin in ultima vreme, înseamnă că ești la Londra. Sau la București!
Dacă ai folosit mai des cizmele de cauciuc decât restul încălțămintei, înseamnă că locuiești la Londra. Sau Bucuresti!
Dacă ţi-ai mai cumpărat cel puţin incă o umbrelă, pentru a putea asorta și alte haine, înseamnă că locuiești in Londra. Sau Bucuresti!
Dacă te-a trezit pentru a 27 oară in ultimele 30 de zile zgomotul stropilor de ploaie din geam, cred că ești la Londra. Sau la București!
Dacă la meteo "câţiva nori" înseamnă o zi insorită, e posibil să te afli la Londra. Sau la București!
Dacă știrile incep cu prelungirea codurilor portocalii sau galbene, de ploi și vijelii, cu siguranță e vorba despre Londra. Sau despre București!
Dacă nu ţi-ai mai spălat mașina "pentru că oricum plouă" de astă primăvară, înseamnă că locuiești in Londra. Sau in București!
Dacă citești in ziare că a crescut numărul de sinucideri din cauza depresiei, se poate ca asta să se întâmple din cauza vremii din Londra. Sau din Bucuresti!
Dacă nu-ţi amintești ultima oară când te-ai plimbat cu iubita sub clar de lună, inseamnă că locuiţi in Londra. Sau in București!
Dacă Facebook-ul e plin in fiecare zi de statusuri legate de ploaie și de fotografii cu diferite forme de nori, sigur check-in-ul e dat undeva in Londra. Sau in București!
Dacă vânzările la tricouri și bermude au scăzut la jumătate in schimb au crescut cele la haine impermeabile, se întâmplă pentru că suntem in Londra. Sau in București!
Dacă ţi-ai stricat cel puţin patru weekend-uri in ultima lună din cauza ploilor, e din cauză că locuiești in Londra. Sau in București!
Dacă ai reușit să ajungi la stadiul de a nu mai înjura prezentatorul care pune nori, alți nori, și iar nori, și mai mulţi nori, peste tot pe hartă, înseamnă că ești din Londra. Sau din București!
Dacă s-a pus praful pe grătar, pe ustensilele și pătura de picnic, pentru că nu le-ai mai folosit de la Paște, înseamnă că locuiești in Londra. Sau in București!
Dacă "iar plouă" nu mai sună așa deprimant de mult timp, asta înseamnă că te-ai obișnuit cu vremea din Londra. Sau din București!
Dacă lumea înjură mai des vremea decât politicienii, înseamnă că te afli la Londra. Sau la București!
Dacă folosești mai des șteargătoarele decât semnalizarea, e clar, ești in Londra. Sau in București!
Dacă ai mașină decapotabilă, și te-ai săturat de glumele prietenilor pe seama ta, pentru că n-ai mai decapotat-o din concediul trecut...in Grecia, asta înseamnă că locuiești in Londra. Sau in București!
Dacă unul dintre prezentatorii de la meteo spune ghicitori și se îmbracă ca un papagal, înseamnă că are reducere la H&M-ul din Londra. Sau ăla din București!
Dacă oriunde întorci privirea, fie că ești afară sau in interior, vezi umbrele peste umbrele, înseamnă că ești la Londra. Sau la București!
Dacă spui soției cel puţin o dată pe zi " ţi-am spus eu că trebuia să ne luăm pisică, aia nu trebuie scoasă afară de trei ori pe zi", înseamnă că locuiești in Londra. Sau in București!
Dacă in timp ce citești asta nu ai observat că iar plouă de zece minute, înseamnă că ești obișnuit cu vremea din Londra. Sau din București!
Dacă in ultima lună ai scos copilul in parc doar de 3-4 ori, și atunci cu umbrela după fundul lui, se prea poate să fii in Londra. Sau in București!
Dacă numeri pe degetele de la o mână și iţi mai rămân două, de câte ori ai văzut cerul senin in ultima vreme, înseamnă că ești la Londra. Sau la București!
Dacă ai folosit mai des cizmele de cauciuc decât restul încălțămintei, înseamnă că locuiești la Londra. Sau Bucuresti!
Dacă ţi-ai mai cumpărat cel puţin incă o umbrelă, pentru a putea asorta și alte haine, înseamnă că locuiești in Londra. Sau Bucuresti!
Dacă te-a trezit pentru a 27 oară in ultimele 30 de zile zgomotul stropilor de ploaie din geam, cred că ești la Londra. Sau la București!
Dacă la meteo "câţiva nori" înseamnă o zi insorită, e posibil să te afli la Londra. Sau la București!
Dacă știrile incep cu prelungirea codurilor portocalii sau galbene, de ploi și vijelii, cu siguranță e vorba despre Londra. Sau despre București!
Dacă nu ţi-ai mai spălat mașina "pentru că oricum plouă" de astă primăvară, înseamnă că locuiești in Londra. Sau in București!
Dacă citești in ziare că a crescut numărul de sinucideri din cauza depresiei, se poate ca asta să se întâmple din cauza vremii din Londra. Sau din Bucuresti!
Dacă nu-ţi amintești ultima oară când te-ai plimbat cu iubita sub clar de lună, inseamnă că locuiţi in Londra. Sau in București!
Dacă Facebook-ul e plin in fiecare zi de statusuri legate de ploaie și de fotografii cu diferite forme de nori, sigur check-in-ul e dat undeva in Londra. Sau in București!
Dacă vânzările la tricouri și bermude au scăzut la jumătate in schimb au crescut cele la haine impermeabile, se întâmplă pentru că suntem in Londra. Sau in București!
Dacă ţi-ai stricat cel puţin patru weekend-uri in ultima lună din cauza ploilor, e din cauză că locuiești in Londra. Sau in București!
Dacă ai reușit să ajungi la stadiul de a nu mai înjura prezentatorul care pune nori, alți nori, și iar nori, și mai mulţi nori, peste tot pe hartă, înseamnă că ești din Londra. Sau din București!
Dacă s-a pus praful pe grătar, pe ustensilele și pătura de picnic, pentru că nu le-ai mai folosit de la Paște, înseamnă că locuiești in Londra. Sau in București!
Dacă "iar plouă" nu mai sună așa deprimant de mult timp, asta înseamnă că te-ai obișnuit cu vremea din Londra. Sau din București!
Dacă lumea înjură mai des vremea decât politicienii, înseamnă că te afli la Londra. Sau la București!
Dacă folosești mai des șteargătoarele decât semnalizarea, e clar, ești in Londra. Sau in București!
Dacă ai mașină decapotabilă, și te-ai săturat de glumele prietenilor pe seama ta, pentru că n-ai mai decapotat-o din concediul trecut...in Grecia, asta înseamnă că locuiești in Londra. Sau in București!
Dacă unul dintre prezentatorii de la meteo spune ghicitori și se îmbracă ca un papagal, înseamnă că are reducere la H&M-ul din Londra. Sau ăla din București!
Dacă oriunde întorci privirea, fie că ești afară sau in interior, vezi umbrele peste umbrele, înseamnă că ești la Londra. Sau la București!
Dacă spui soției cel puţin o dată pe zi " ţi-am spus eu că trebuia să ne luăm pisică, aia nu trebuie scoasă afară de trei ori pe zi", înseamnă că locuiești in Londra. Sau in București!
Dacă in timp ce citești asta nu ai observat că iar plouă de zece minute, înseamnă că ești obișnuit cu vremea din Londra. Sau din București!
luni, iunie 16, 2014
Rezistenţa din nunţi
Sau 1001 de nunţi și Ali Ba Ba și cei 40 de toţi.
Mi-am tras "iecolari" vorba lu' fiica-mea. Cineva care știe ce vorbește mi-a spus că am hernie de disc, spondiloză și că există șansa să fac scolioză. I-am spus că nu am cum pentru că nu merg pe centură! Mă iertați, mie a așa ceva imi sună.
Corect ar fi fost ca tata să-mi explice inainte de intrebarea idioată a copilăriei "ce vrei să te faci când vei fi mare?" că meseriile se împart in două categorii mari și late; hemoroizi sau varice... Adică, ori o meserie de stat in cur, ori una de stat in picioare. "Ideal" ar fi câte puţin din fiecare. Părul ţi se albește oricum după nouă-zece ani. Pe cartea de muncă. Mai sunt niște unii tare simpatici care o bagă p'aia cu "meseria te alege pe tine"! Să ii spună asta unui vidanjor...el o să zică ce meserie de câcat are.
Acest film este inspirat din fapte reale. Personajele, numele și cifrele au fost modificate in scop dramatic:
- Am consumat 1320 kilometri de casete și 11.234 de giga spațiu.
- Am apăsat butonul Rec de 12.539 de ori, am răsucit inelul de sharf de 101.311 ori și la diafragmă am umblat de 204.556 de ori.
- Am schimbat 55.653 de acumulatori și 21.302 baterii.
- Am ars 202 becuri și 10 de leduri.
- Am făcut albul de 10.002 ori, de 16 ori greșit.
- Am privit de 203.189 de ori prin ocular și de 311.443 de ori pe Lcd-uri.
- Am lucrat cu 12 tipuri de camere video și 5 de aparate foto.
- Am filmat 283 de nunţi, 91 botezuri și tot atâtea cununii.
- Am văzut 1023 de restaurante și 98 de corturi.
- Am ascultat 112 formaţii, cântăreți și Dj.
- Am cunoscut 602 miri și mirese, 701 nași și nașe, (ai mei not included).
- Am intrat in 123 de coaforuri și 64 de saloane de machiaj.
- 181 de modele de verighete și 73 de tipuri de buchete de flori mi-au trecut prin faţa ochilor.
- Numai puţin de 85 de turte și doar 9 hore in faţa bocului.
- Am participat la 113 ședințe foto in 94 de locații diferite.
- Doar in 11 case de căsătorii dar 83 de biserici am intrat de fiecare dată cu același scop.
- De departe record absolut la cifre al acestei "statistici" , 897.321 de pupături, dar doar 321 de îmbrătisări.
- Am văzut 6.999 de invitaţi și tot atâtea stiluri de dans.
- 10.500 de hore, 600 de "meniaito" și 283 de dansul miresei.
- Am cunoscut 53 de tipuri de bețivi, 180 tipuri de rochii de mireasă, 210 costume de mire, 600 de ospătari și 150 de barmani.
- 300 de "ia-ţi mireasă ziua bună" și fix tot atâtea "la mulţi ani-uri".
- Am fumat 300 de pachete de ţigări, am băut 600 de litri de apă minerală, 64 găleți de cola si 6 cafele.
- Am mâncat 202 fripturi, 700 de sarmale și 802 tipuri de tort.
- Fundul meu a stat pe 156 de tipuri de scaune in faţa a 45 de tipuri de mese.
- Am mers cu 13 tipuri de limuzine și 6 mașini de epocă.
- Am prins 504 răsărituri cu niște străini, 102 ploi, 34 ninsori dintre care 6 abundente, 89 de zile caniculare, toate tipurile de coduri și 8 luni pline.
Și lista poate continua dar am să ma opresc aici pentru cei care au avut răbdarea dar și nebunia să citească până in momentul ăsta.
Pentru restul, dar și pentru mine urmează "Va urma"!
Multumesc părinților, soției, colegilor, prietenilor, de cele mai multe ori și-și, dar in special multumesc corpului și psihicului meu!
Hai somn ușor oricând va-ţi fi culcat!
Și nu uitaţi: Când voi vă treziți din somn eu atunci mă duc să dorm!!!
Text Kostell Smith
miercuri, iunie 11, 2014
Departamentul socuri si concursuri, prezinta:
Tragerea la morţi, șase din patrujnoua...
Doi olteni trecură Oltu'... după ei trecu'Radoi... câți olteni trecură Oltul, înainte și-napoi?!?
Unii olteni beau. Beau de sting. Alţii doar sting. Aceştia se numesc pompieri. Unii olteni și beau și sting. Aceştia sunt pompieri beţivi. Unii olteni ascultă Sting. Doar doi. Există și olteni care seamănă. Ăștia se numesc agricultori. Alți olteni fură. Fură îngropaţi de vii în timp ce săpau un șanț. Colegul excavatorist, un oltean samaritean, adică original din Satu Mare, sării să-i ajute. Numa' că în timp ce săpa după ei, unuia dintre olteni, îi luă capul. Îl lasă fără cap. Adică îl decapita. Înţelegi matale, îşi pierdu capu'!
Cu ceva zile înainte, alți olteni, tot muncitori, lucrau de zor la izolarea termică a unui gard de cimitir.
Nu există bancuri cu olteni; jumate' sunt întâmplări adevărate, și jumate' nu s-au întâmplat încă, dar sigur se vor întâmpla!
Pentru că și oltenii e oameni, și în special români, îmi doresc și mă rog ca aceste două întâmplări să nu aibă legătură între ele.
Iată special pentru cititorii mei fideli povestea adevărată din spatele acestori două întâmplări devenite ştiri...
Fuse o noapte rece de mai. Mai că făcuseră pe ei de frig. Pândarii cimitirului fuseră luaţi prin surprindere de frigul nopţii aşa că, cum se crapa de ziua, luară amândoi o gură de țuica și ştergându-se cu mâneca la gură ziseră: "Ba că nărod mai fuse și sefu' nostru al mare. Ditamai patronu' și nu-i dădu lui prin minte să bage o soba un calorifer ceva acilisea... Friiigggg, da zici că îngheța iadu'! Nu că-l sun...."
Și, puse mână pe mobil și-l sună pe sefu' al mare. Care şef, întâmplător se află la un pahar de zaibăr cu alt mare şef de la capitală, de la partid, care şef avea de "cheltuit" nește bani și nu ştia cum... atunci, răsări ideea... "Neică, iote cum mă gândi io...hai c-o punem de o sponsorizare și împăcăm și pândarii și capra vecinului și cimitirul în care îngropăm capra..."
Muncitorii care au fost contractaţi să înfăptuiască minunea tehnologică de a izola termic gardul cimitirului nu prea erau duşi la biserică. Au acceptat să facă asta pentru bani. Și cum banii sunt ochiul ştim noi cui...povestea se continua la groapa cu furnici, uite-o-aici ba nu-i aici, pardon, la groapa săpată cu excavatorul.
Când au izolat termic acel gard au făcut un bine pândarilor, dar au deranjat iremediabil liniştea și mersul firesc al vieţii (da știu, sună ironic) din cimitir. Este foarte bine îmPămânTenită ideea că morţilor le prieşte frigul, răcoarea...aşa că izolarea termică nu le-a adus nimic bun. Mai ales că muncitorii au folosit un MORTar total neconform. Aşa că s-au răzbunat!
Nu vreau să par paranoic, dar... tot în Oltenia, alți muncitori, alta groapă, pământ, astupat, un mort, alt fraier...doar mie îmi miroase suspect?!?
Text KostellSmith
Doi olteni trecură Oltu'... după ei trecu'Radoi... câți olteni trecură Oltul, înainte și-napoi?!?
Unii olteni beau. Beau de sting. Alţii doar sting. Aceştia se numesc pompieri. Unii olteni și beau și sting. Aceştia sunt pompieri beţivi. Unii olteni ascultă Sting. Doar doi. Există și olteni care seamănă. Ăștia se numesc agricultori. Alți olteni fură. Fură îngropaţi de vii în timp ce săpau un șanț. Colegul excavatorist, un oltean samaritean, adică original din Satu Mare, sării să-i ajute. Numa' că în timp ce săpa după ei, unuia dintre olteni, îi luă capul. Îl lasă fără cap. Adică îl decapita. Înţelegi matale, îşi pierdu capu'! Cu ceva zile înainte, alți olteni, tot muncitori, lucrau de zor la izolarea termică a unui gard de cimitir.
Nu există bancuri cu olteni; jumate' sunt întâmplări adevărate, și jumate' nu s-au întâmplat încă, dar sigur se vor întâmpla!
Pentru că și oltenii e oameni, și în special români, îmi doresc și mă rog ca aceste două întâmplări să nu aibă legătură între ele.
Iată special pentru cititorii mei fideli povestea adevărată din spatele acestori două întâmplări devenite ştiri...
Fuse o noapte rece de mai. Mai că făcuseră pe ei de frig. Pândarii cimitirului fuseră luaţi prin surprindere de frigul nopţii aşa că, cum se crapa de ziua, luară amândoi o gură de țuica și ştergându-se cu mâneca la gură ziseră: "Ba că nărod mai fuse și sefu' nostru al mare. Ditamai patronu' și nu-i dădu lui prin minte să bage o soba un calorifer ceva acilisea... Friiigggg, da zici că îngheța iadu'! Nu că-l sun...."
Și, puse mână pe mobil și-l sună pe sefu' al mare. Care şef, întâmplător se află la un pahar de zaibăr cu alt mare şef de la capitală, de la partid, care şef avea de "cheltuit" nește bani și nu ştia cum... atunci, răsări ideea... "Neică, iote cum mă gândi io...hai c-o punem de o sponsorizare și împăcăm și pândarii și capra vecinului și cimitirul în care îngropăm capra..."
Muncitorii care au fost contractaţi să înfăptuiască minunea tehnologică de a izola termic gardul cimitirului nu prea erau duşi la biserică. Au acceptat să facă asta pentru bani. Și cum banii sunt ochiul ştim noi cui...povestea se continua la groapa cu furnici, uite-o-aici ba nu-i aici, pardon, la groapa săpată cu excavatorul.
Când au izolat termic acel gard au făcut un bine pândarilor, dar au deranjat iremediabil liniştea și mersul firesc al vieţii (da știu, sună ironic) din cimitir. Este foarte bine îmPămânTenită ideea că morţilor le prieşte frigul, răcoarea...aşa că izolarea termică nu le-a adus nimic bun. Mai ales că muncitorii au folosit un MORTar total neconform. Aşa că s-au răzbunat!
Nu vreau să par paranoic, dar... tot în Oltenia, alți muncitori, alta groapă, pământ, astupat, un mort, alt fraier...doar mie îmi miroase suspect?!?
Text KostellSmith
miercuri, iunie 04, 2014
Nu stati la butoane, ca muriti de foame!
Bai, radeam de nea Gigi cand spunea ca umbla la butoane. Radeam de niste colegi de bransa care umbla zilnic la butoane, unii care dau in butoane, altii care mai taie din ele da-le dreacu'... Fara sa ne dam seama suntem inconjurati de butoane, viata noastra este compusa din apasari de butoane. Viata noastra se poate schimba la apasarea unor butoane. Eu unul, imi castig existenta apasand butonul ala rosu. Ala pe care scrie REC, nu ala rosu din valiza. Cu ala se ocupa altcineva. Despre altcineva-ul asta si despre alte butoane am sa va vorbesc, de fapt am sa va scriu, in continuare. Iata cum imi imaginez eu povestea:
- Tavarasu' Putin, permiteti sa raportez! Stiti, urmeaza Olimpiada de Iarna. - Asa si?! - Pai anul asta se tine la noi. - Asa si?! - Pai, e de iarna, gen... - Asa si?! - Pai, iarna inseamna zapada... - Asa si?! - Pai, niet zapada, nu e! - Aaaa, zapada zici?!? Se rezolva! Cheama-l la mine pe Ministrul Apararii si pe Busu...pardon, un metereolog de serviciu...cheama-l si pe unchiu' Vanea! - Pe unchiul Vanea? De ce?! - Sa mai aduca votca d'aia buna, de-a lui! Hai, miscare!
Vine ministrul... - Sa traiti tavarischi Putin, sarutari de maini doamnei, te'ncur unchiule Vanea cu votca ta ca ma arde si acum instalatia, prapaditul ala de Busu, pardon, de metereolog de serviciu unde e?! Aaa, aici erai narodule?! Ia ziceti tavarischi Vladimir, cu ce ajutor va pot fi de folos? - Tavarischi Ministru ne trebuie zapada! Multa si buna. Scoate rachetele alea de la hibernat, fa-le plinu', bea o votca, si umbla la butoane. In trei zile vreau cod portocaliu de ninsoare, somon rosu de Alaska, vreau partii, si o votca!
Si abia pleca batranu', ce mai freamat ce mai zbucium...zapada cat vezi cu ochii, partii calitate superioara si votca multa! Multa votca!
Trecu vremea, olimpiada se termina, votca la fel... Povestea ar fi ramas uitata daca nu ar fi existat un fir. Un fir rosu. Cu Bucurestiul. Iata continuarea povestii de mai sus:
- Aloo, tavarischi Putin? Vladimir Putin? - Da! - Aveti o convorbire cu taxa inversa cu Bucurestiul, acceptati? - Da! - Bine, va fac legatura! Aloo, Bucurestiul, aveti legatura!
- Oooo, tavarischi, cu respect! - Ia zi ma, zi repede, ca mi se arde votca pe aragaz... - Tavarischi, cu respect, cu umbra de respect ce mi-a mai ramas, va intreb acum, va rog eu, dupa atat amar de vreme, haideti fiti om uman si dati-ne inapoi tezaurul. Va rog eu! Plizzzz! Preaty plizz! - Ba, n-am! Nu stiu pe unde l-am pus! Nici n-am timp acum sa caut prin camara. Da' uite, ia fi atent, mai am in debara niste muraturi si niste rachete ramase de la olimpiada, cu tot cu butoane, le vrei? Hai, ai sa vezi ce bune sunt. Rachetele ca muraturi nu-ti dau. Imi trebuiesc mie dimineata pe racoare. Hai ia-le! Le trimit acus. Ti le pun pe microbuz. Le iei tu de la autogara. Hai, te pup, pa!
Rachetele, desi Made in China, isi fac treaba foarte bine. Problema e ca nu prea stie nimeni sa umble la butoane. Bine, ar fi unu', dar s-a mutat la Poarta Alba... Asa ca, ba ploua, ba e soare, coduri colorate, mai, iunie, stiri, alegeri, butoane, toate amestecate.
Asa ca "vara nu-i ca iarna" s-ar traduce acum "nu zaietz nu pogodi"!!!
Pentru tavarischi Rafy.
Text Kostell Smith.
duminică, mai 25, 2014
Rezistenţa din nunţi.
Sfaturi practice de luat in seamă de către viitori, actuali și posibil foști nuntași:
1. Dacă pe invitație scrie ora 19.00 să nu care cumva să ajungi mai devreme de opt jumate nouă. Doar nu vrei să fi primul. Punctualitatea nu e pentru nuntași.
2. Nu mânca nimic inainte cu două zile. Dacă tot dai o căruță de bani, măcar să bagi in tine cât mai mult.
3. Scoate de la naftalină costumul de ginerică și schimbă doar cămașa. Oricum cei care au fost la nunta ta nu își mai amintesc cum ai fost îmbrăcat.
4. Nu uita maieul pe sub cămașă!
5. Dacă ai băiat il îmbraci intr-un costum identic cu al tău, dacă ai fetiță o îmbraci ca pe măsa.
6. Să ai schimbat la tine. Din două motive; unu', tre' să dai la lăutari și doi, dacă e cu plic pare plicul mai gros.
7. Nu uita actele soției! Ghici cine conduce dimineață spre casă...
8. Dacă ești fumător nu uita să-ţi iei patru pachete. Toată lumea știe că la spriţ se fumează mai mult.
9. Știu că e greu să te hotărăști intre trandafiri și trandafiri, dar mai există și alte flori.
10. Încarcă-ţi telefonul! Jumătate din baterie o vei consuma ca să te îndrume ginerică spre local, chiar dacă ești din oraș și chiar dacă el are cu totul altă treabă, și cealaltă jumătate ca să stai pe feisbuc până isi face alcoolul efectul și prinzi curaj să dansezi.
11. Dacă ai pe acasă un aparat de fotografiat d'ăla mic, gen savoinieră, sau un handycam luat in rate, ia-le cu tine! Cu siguranță fotograful și cameramanul vor aprecia "ajutorul" tău!
12. Apropos de fotograf: nu il cheamă "paparaţii" și te fotografiază nu "te trage in poză"!
13. Treișpe e cu ghinion, așa că s-ar putea să reușești să furi mireasa s-ar putea să nu. Oricum, NU la Arcul de Triumf și pentru numele Lui Dumnezeu, NU cere "trei sticle de uischi" drept recompensă!
14. Fă-i o surpriză, sau mai multe, dj-ului: cere-i o melodie pe care nu o are in playlist sau una care nu se potrivește cu petrecerea.
15. Nu lua cu tine haine in plus. Oricum spre dimineaţă ţie iţi va fi cald și soției frig. Așa că sacoul tău va ajunge pe umerii ei.
16. Sub nicio formă să nu iei in seamă rugămintea MC-ului că la momentul "aruncatu' buchetului" participă doar fetele nemăritate. Fetele nemăritate plus doi-trei maimuţoi cu nasu' roșu.
17. Bărbatul care merge la nuntă e un fel de "animal planet" adică mai multe animale intr-unul singur. Când pleacă spre petrecere e cocoș, se umflă in pene adică in costum, pe drum e berbec, se încăpățînează că știe el când, pe unde și cum se ajunge, la restaurant devine leu dupa cele câteva pahare, se dă tăuraș când povestește cu colegii de masă, e iepuraș când se uită nevasta la el că iar isi umple paharul, sfârșind spre dimineaţă mielușel mahmur, acasă.
18. Știi că nu ai voce! Ce te face să crezi că după niște pahare poți cânta "pușca și cureaua lată"?!?
19. Doamnelor, nu uitați balerinii! Da, pantofii cu toc sunt șic, dar știm cu toții că nu rezistaţi decât până după biserică.
20. Comparaţiile cu alte nunți, mirese, alţi ospătari, altă muzică sau mâncare, sunt nu doar permise, ci chiar recomandate.
21. Incă ceva...de fiecare dată când felicitaţi mirii, ignoraţi coada formată in spatele vostru și zaboviţi linistit minute intregi sușotind la urechea lor ceva ce cu siguranță nu-și vor aminti.
22. De la o nuntă, un participant care se respectă pleacă cu un "cadou"... o sticlă de whisky, o scrumieră, aranjamentul de pe masă, un șervețel ceva
Text Cristi Liteanu
VA URMA
miercuri, mai 21, 2014
Lasa-ma papa pe mare..
Vine vara, bine-mi pare
Se face vreme de mare,
Mergi in Vamă vorba aia
Cocalarii la Mamaia.
Sau la gazdă in Constanța
Chiar de nu-ţi place distanța,
Pân' la plajă iei tramvaiul
Lasă, că nu-i mare baiul!
La hotel in Eforie
Tu, nevastă, igrasie,
Seara ieși la o terasă
Și te simți cam ca acasă.
Pot să-ţi spun "Hai să trăiești"
Paișpe' zile-n Costinești,
Sigur nu mai e secret
Nu-i picior de tineret.
Dacă vrei să fi nebun
Iei bilet pân' la Neptun,
Cum te-ai coborât din tren
Discotecă, club, antren.
In Olimp mergeau odată
Tactu' cu juma' de ceată,
Acuma dacă te duci
N-ai unde să te faci muci.
La Saturn, imi spuneau unii
Că mergeau cândva bătrânii,
Astăzi dacă plajă vrei
Nu-s bărbaţi, nu-s nici femei.
Sună foarte auster
Cazare la Jupiter,
Totuși mergi, fiindcă-i păcat
Ai bilet prin sindicat.
Venus nu e ultima pe listă
Deși e puţin cam tristă,
Au rămas doar pensiuni
Și-o grămadă de minciuni.
La Mangalia e port
Stațiunea-i la export,
Mai găsești cazare rar
In anunțuri pe la ziar.
Liniște de vrei să ai
Poți să mergi pe la 2 Mai,
Faci o plajă, faci o baie
Dormi in casă c-o mamaie.
Vama nu mai e ce-a fost
Să vă spun nu are rost,
Și acum trecut-au anii
Au venit toți cocalarii.
La Mamaia doar de fiţe
Sau ca să agăţi fetițe,
Și dacă esti plin de bani
Poți să ai optzeci de ani.
Unde-i plin de gospodari?!?
In centru la Năvodari,
GPS-ul de pe bord
Ii zice Mamaia Nord.
Așa, ce-a rămas măi frate
O vacanță mai departe,
Tu și sute de strungari
In concediu la bulgari.
Mai exotic poţi să pleci
Cu mașina pân' la greci,
E splendid, e nu știu cum
Doar că faci prea mult pe drum.
Maximă să-ţi fie fiţa
Pleci cu yahtul la Ibiza,
Dar când vezi cât e biletu'
Iţi dispare zâmbetu'.
Cea mai bună variantă
Ideea cea premiată,
De toți de vrei ascunziși
Fă-ţi concediul la Periș!
Text Cristi Liteanu
sâmbătă, mai 10, 2014
Gen "Criticilor mei".
Rime fără garanție
Un poet, bată-l norocu'
S-a jucat puţin cu focu',
Focul rimelor ciudate
Prin sertare aruncate.
Erau vechi și prăfuite
De la alt poet primite,
Nu păreau deloc ascunse
Poate doar prea bine puse.
Acum că au fost găsite
Se încearcă folosite,
Să vedem acuma fază
Dacă mai funcționează.
Rimele să nu se strice
Trebuie să stea la rece,
Și dacă le ţi la umbră
Le poți folosi pe urmă.
Nu e cazul să ai milă
Rimele nu prea expiră,
Toată lumea tre' să știe
N-au termen de garanție.
Chiar după un an sau doi
Rimele sunt ca și noi,
Ștergi doar praful bine vere
Și te folosești de ele.
Stai ușor nu te-arunca
Nu e gata poezia,
Chiar dacă ai fost atent
Tot iţi trebuie talent!
miercuri, mai 07, 2014
Razboi si tace sau tara-tara va certati.
De ce cred că are dreptate revista aia rusească, care scria că nu am rezista nici 30 de minute in război:
Cinci minute până dă check-in, cinci până nimerește un selfie fără să-și taie capul, cinci minute până alege poza si se tag-uiește, cinci până compune un status cu rimă la război, zece până primește si dă câteva like-uri...
Oricărui român ii ia mai mult de 30 de minute să-și convingă șeful să-i dea liber câteva zile doar că, vezi Doamne, trebuie să plece la război.
Cinșpe minute ii ţine pe ruși la un păhărel de votcă...pardon de vorbă președintele...pe urmă ii ia politicos la...negocieri primul ministru: "Ce fă rusnacilor, vi s-a făcut de război?!"
Dacă il pune pe Piţi in frunte durează o oră până se hotărăște dacă joacă defensiv sau in apărare.
Dacă pică războiul de unu Mai, până strângem noi grătarele și terminăm berea, durează pe puţin juma' de ora.
Dacă se intamplă să ne cheme la arme in timpul lui Suleyman sau Românii au talent...hmmm, 30 de minute durează numai publicitatea.
La ce preţuri sunt la motorină trebuie să faci cheta sau să-i pui instalaţie de gaz doar să scoţi tancul din parcare.
Dacă pleci la război cu 311 sau 368 riști ca după două staţii să te facă baietii la buzunare și cobori fara cartușe.
Românu' orice treabă incepe, intâi bea o cafea, fumează o ţigară, stă la o bârfă, citește un ziar de scandal...si se face fără un sfert.
Parcă și văd... "Ce gloanţe e astea, frăţioare?!? Ţi-aduce fratele tău dă la băieţi mai bune, originale, pă ce culoare vrei matale, la juma' dă preţ..."
E greu să iei in serios știrea despre războiul cu rușii, printre alte titluri gen "Războiul dintre Bianca și Anda continuă" sau "Un nou război in show biz-ul românesc".
Bercenarii sunt primii care se mobilizează, doar că trebuie să termine berea si seminţele din scara blocului.
Dacă războiul se anunță la știri nu-l ia nimeni in serios până nu-l vede și la Acces Direct sau la Capatos.
Dacă tot au făcut rost de niște arme, până să le rupă capu' la ruși, românii trebuie să rezolve niște probleme mai vechi intre Ultrași, Peluza Nord și Câini.
Dacă vine războiul la noi, durează. Trenul are întârziere, cu mașina face mult că nu-s autostrăzi, pe jos n-are curaj că-l lasă ăștia in curu' gol... Și dacă trebe să merem noi la el...no, une'-i graba?!?
Nu găsești un loc de parcare pentru un Matiz, dar pentru ditamai tancul!
Oricum nu prea au rușii ce să ne ia... Moldova nu-i a noastră ci a urmașilor-urmașilor noștri, Transilvania e a secuilor, Ardealul e al ungurilor, Oltenia e sub ape, jumătate din București e girat la bancă și jumătate e vândut la străini, pământul concesionat, fabricile la fier vechi...
Pe de altă parte:
Dacă vin prin Moldova, soldații ruși ar fași bini să ocolească Vasluiul! Ăia li dă să beie până si cacă pi ei, pi urmă li rupi oasili cu topoarili di nervi ce au la stomac că nu li ajungi beutura.
Dacă nu vor să rămână fără arme și fără uniforme, să nu intre in București prin Ferentari.
Să circule cu mare grijă pe străduțe. Dacă zgârâie vreun Logan al unui pensionar sau rupe florile unei gospodine, sau și mai rău, intră incălţat, războiul e pierdut pe jumătate.
Cât or avea ei tancurile alea șmechere, să nu cumva să-i mănânce undeva, să taie calea vreunui Bmw sau Audi cu geamuri fumurii și numere de "jmecher", că pleacă și bătuţi și fără ștergătoare la tanc.
Cinci minute până dă check-in, cinci până nimerește un selfie fără să-și taie capul, cinci minute până alege poza si se tag-uiește, cinci până compune un status cu rimă la război, zece până primește si dă câteva like-uri...
Oricărui român ii ia mai mult de 30 de minute să-și convingă șeful să-i dea liber câteva zile doar că, vezi Doamne, trebuie să plece la război.Cinșpe minute ii ţine pe ruși la un păhărel de votcă...pardon de vorbă președintele...pe urmă ii ia politicos la...negocieri primul ministru: "Ce fă rusnacilor, vi s-a făcut de război?!"
Dacă il pune pe Piţi in frunte durează o oră până se hotărăște dacă joacă defensiv sau in apărare.
Dacă pică războiul de unu Mai, până strângem noi grătarele și terminăm berea, durează pe puţin juma' de ora.
Dacă se intamplă să ne cheme la arme in timpul lui Suleyman sau Românii au talent...hmmm, 30 de minute durează numai publicitatea.
La ce preţuri sunt la motorină trebuie să faci cheta sau să-i pui instalaţie de gaz doar să scoţi tancul din parcare.
Dacă pleci la război cu 311 sau 368 riști ca după două staţii să te facă baietii la buzunare și cobori fara cartușe.
Românu' orice treabă incepe, intâi bea o cafea, fumează o ţigară, stă la o bârfă, citește un ziar de scandal...si se face fără un sfert.
Parcă și văd... "Ce gloanţe e astea, frăţioare?!? Ţi-aduce fratele tău dă la băieţi mai bune, originale, pă ce culoare vrei matale, la juma' dă preţ..."
E greu să iei in serios știrea despre războiul cu rușii, printre alte titluri gen "Războiul dintre Bianca și Anda continuă" sau "Un nou război in show biz-ul românesc".
Bercenarii sunt primii care se mobilizează, doar că trebuie să termine berea si seminţele din scara blocului.
Dacă războiul se anunță la știri nu-l ia nimeni in serios până nu-l vede și la Acces Direct sau la Capatos.
Dacă tot au făcut rost de niște arme, până să le rupă capu' la ruși, românii trebuie să rezolve niște probleme mai vechi intre Ultrași, Peluza Nord și Câini.
Dacă vine războiul la noi, durează. Trenul are întârziere, cu mașina face mult că nu-s autostrăzi, pe jos n-are curaj că-l lasă ăștia in curu' gol... Și dacă trebe să merem noi la el...no, une'-i graba?!?
Nu găsești un loc de parcare pentru un Matiz, dar pentru ditamai tancul!
Oricum nu prea au rușii ce să ne ia... Moldova nu-i a noastră ci a urmașilor-urmașilor noștri, Transilvania e a secuilor, Ardealul e al ungurilor, Oltenia e sub ape, jumătate din București e girat la bancă și jumătate e vândut la străini, pământul concesionat, fabricile la fier vechi...
Pe de altă parte:
Dacă vin prin Moldova, soldații ruși ar fași bini să ocolească Vasluiul! Ăia li dă să beie până si cacă pi ei, pi urmă li rupi oasili cu topoarili di nervi ce au la stomac că nu li ajungi beutura.
Dacă nu vor să rămână fără arme și fără uniforme, să nu intre in București prin Ferentari.
Să circule cu mare grijă pe străduțe. Dacă zgârâie vreun Logan al unui pensionar sau rupe florile unei gospodine, sau și mai rău, intră incălţat, războiul e pierdut pe jumătate.
Cât or avea ei tancurile alea șmechere, să nu cumva să-i mănânce undeva, să taie calea vreunui Bmw sau Audi cu geamuri fumurii și numere de "jmecher", că pleacă și bătuţi și fără ștergătoare la tanc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)