Cronică dă film. Despre un film.

Meteahna americanilor de a-și termina filmele cu happy end lovește din nou.
Meteahna românilor de a traduce titlul filmelor americanilor lovește și ea. Poate pentru prima oară după "era Irina Margareta Nistor" titlul unui film putea să fie tradus mòt-a-mòt fără a fii scos din context. Vorbesc despre "The gone girl" , tradus total neinspirat "Fata dispărută" . "Fata dusă" nu este doar un titlu potrivit ci chiar esența filmului.
The bitch, sau jigodia cum plăcut o alintau și traducătorii dar și "colegii" de vizionare, e o blondă bună cu fund de "stripteoză" care reușește să insceneze crima perfectă. Care crimă i-o pune in cârcă lu' bărbasu'. Victima, chiar ea. Care dispare. El trage ponoasele, iar intre două ponoase i-o trage unei puștoaice care pe urmă recunoaște, inainte să recunoască el, in direct la televiziune, America il urăște, nimeni nu il crede nevinovat, poate puţin poliţista care il anchetează și care bea cafea in toate scenele.
Dacă nu aţi inţeles nimic până aici nu vă simțiţi prost, nici eu. Și nici vecinul de scaun care pe tot parcursul filmului a intrebat-o pe prietena lui despre ce se întâmplă pe ecran.
Spre finalul filmului fata dusă dispărută, apare. Cică, vezi Doamne, violată, bătută și fostă sechestrată, de către un fost, care fost acum e puţin cam fără beregată, luată de către fata dusă fostă dispărută. Bărbasu' nu doar că nu o crede nevinovată, dar se cacă pe el de frică să locuiască sub același acoperiș cu nebuna!
Care nebună e văzută de America ca o minune întoarsă și salvată. Acum și însărcinată. Aici intervine eternul și fascinantul happy fucking end... ăsta micu' rămâne căcat pe el de frică cu fata dusă fostă dispărută, tăietoare de beregată, actualmente viitoare mamă a copilului lui, doar pentru că un idiot de scenarist și un meseriaș de regizor cred cu tărie că americanii iubesc happy end-urile!!!
Mie mi-a plăcut pentru că a fost Orange Film și pentru că sosul de brânză de la nachos a fost la fel de gustos.
Ps. Americanii chiar iubesc happy end-urile!!!

Text.    Cristi Liţeanu

Poezie patriotică modificată genetic.

S-a-ntâmplat să te-apuce bucuria 

Că trăiești in România?

Știi ce norocos tu ești 

Că trăiești in București? 

Lasă-mă ca să iţi spun

Ca să vezi că nu-s nebun,

Nici iarna nu e ca vara 

Nici satul Ca Capitala.

Pe aici prin București 

Cam pe toate le găsești, 

Din oraș sau parvenită

Toată floarea cea vestită. 

Ţi-ai lăsat casa natală

Ai fugit la capitală, 

Ai dat aerul curat

Și-ai făcut rahatul praf.

Fericirea cea mai mare

E când cauţi de parcare,

Dacă-n trafic e prea rău 

Te înghesui la metrou.

In tramvai știi care-i rolul

Să te prindă controlorul, 

Doi Doi Șase-i cam la fel 

Rămâi fără portofel.

La sfârșit de săptămână 

Lumea-n parcuri se adună, 

Oameni mari, băieți, fetițe 

Și... spărgătorii de seminţe.

Chiar cu portofelul gol

Toată lumea-i pe la Mall,

Fete-n haine colorate 

Și burtoși cu cefe late.

Dacă stai in capitală 

Locuiești cumva cu fală, 

Nu contează cât e metru'

Cu chirie stai in centru.

Dacă nu stai cu chirie

Toată România știe, 

Nu că poate sau că parcă 

Trei decenii rate-n bancă.

De dai drumu' la căldură 

Tot salariu-i pe factură, 

Vara dacă vrei răcoare 

Tot la buzunar te doare.

Dacă ţi-a rămas vreun ban

Tu dai fuga la Auchan, 

Pui la fund in cărucior 

Nu ţi-a mai rămas un chior.

Vrei ca să trăiești cu stil

Ai factură la mobil,

Iar acasă spune drept

Cablu și cu internet.

Lift, parcare, mers pe jos

Nu vreau să-nțelegi pe dos,

Tre' să știi așa cum este

Aici totul se plătește. 

Stai, aproape c-am uitat

Că mai ai de dat la stat,

Impozitul pentru mașină 

Ce-a mai rămas din chenzină.

Șuţi și dealeri, prostituate

Pe aici avem de toate, 

Fii atent iţi spun pe bune

Că rămâi și fără nume. 

Incă ceva de știut 

Orice lucru-ai de făcut,

Nu faci practic nicio treabă 

Dacă nu ai să dai șpagă. 

Nu-ţi mai pasă nici de trafic

Praful nu-i un lucru tragic,

Da' , dar stai la capitală 

Curu-i gol și burta-i goală! 

Text: Cristi Liţeanu

Fie pâinea cât de rea, tot mămăliga e mai bună!

Nu am să părăsesc România!  Nu incă! In fiecare zi văd in jurul meu oameni și motive pentru a rămâne.
Iată câteva dintre ele:
 Lumea a început să citească. Din ce in ce mai des văd in jurul meu tineri sau bătrâni care citesc. Chiar azi in metrou un tânăr citea "Zece pași simplii pentru a obține cetățenie canadiană".
 Revine moda politeții. Acum două zile doi adolescenți au oferit locul unei bătrâne. După ce și-au și-au băgat [...] in cei care le atrăsese atenția că stau pe locurile rezervate persoanelor in vârstă și femeilor gravide.
 Românii sunt din ce in ce mai civilizați. De exemplu intr-o zi unui șofer, din greșeală, i-a căzut pe geam ambalajul de la o shoarma cu de toate. După ce i-am atras atenția, mi-a zâmbit și a coborât personal din autoturism, și a luat gunoiul de pe jos. Apoi a aruncat cu el după mine strigând "Ce te fute pă tine grija unde arunc eu gunoiu'?!?"
 La fel și in trafic. La o trecere de pietoni, opresc, și il invit pe pieton să traverseze. El, foarte amabil, imi face semn să trec eu. "Dar vă rog!" insist , "E dreptul dumneavoastră! " Ușor incurcaţi de atâta amabilitate amândoi facem primul pas. Deși era dreptul lui, pietonul imi cedează acest drept argumentînd: "da' treci in morţii mătii odată!!!"
 Românii sunt mari iubitori de artă. Drept dovadă există multe tablouri sau sculpturi celebre,  care se află in posesia lor. Poliția incă încearcă să-i identifice.
 Nivelul de trai este in ţara noastră la un așa nivel încât, pentru un român, intre două sute de mii de euro și două milioane de euro nu este nicio diferență. Pentru o diferență de cinci lei se stă și la coadă.
 Combustibilul auto este la un preț foarte convenabil, dovadă ambuteiajele din fiecare zi și fiecare intersecție.
 Învătământul românesc se ridică la standarde foarte inalte. In ce altă ţară din lume mai poți invăţa incă din clasele primare pe lângă să socotești și să citești și cum să crack-uiești sau să hacker-ești softuri, programe, jocuri.
 Sistemul medical e foarte bine pus la punct. Nu in multe țări din lumea asta ai șansa să ajungi la spital cu piciorul rupt și să pleci operat de apendicită.
 In România sunt foarte multe locuri de muncă. Foarte multe locuri de muncă plătite atât de prost încât jumătate de salariu il dai pe transport și jumătate pe mâncare.
 Clima și relieful sunt atât de variate încât iţi poți petrece o minunată vacanță pe plaiuri mioritice...sau două cu aceași bani in Saint Tropez.
 Resursele naturale sunt inepuizabile...altfel nu imi explic cum de sute de ani toţi "investitorii" străini fură non-stop și totuși încă mai avem petrol, gaze, cărbune...
 Tradițiile și cultura românească sunt respectate și chiar duse mai departe...așa că in țări precum Spania sau Italia toată lumea a auzit de Guţă, Salam sau Vijelie.
 Tehnologia este la loc de cinste in România. Orice român iși permite in zilele noastre ultimul model de smartphone, tabletă, laptop sau plasmă...in rate.
Așa că mai gândiți-vă inainte să fugiţi din ţară. Mai dați o șansă tinerilor. Lăsați-i pe ei să plece primii...

Text. Kostell Smith

Odă unui pahar dă vin. O, dă-l pe gât!

            Odă in litrul antic.

O tu, licoare trimisă parcă de la zei

Gustată in pahare de cristal chiar și de ei,

O tu, plăcută oamenilor răi, dar și cuminți 

Tu stai la loc de cinste lângă sfinți sau președinți. 

O, miraculoasă băutură 

Care dezlegi sau lacăt pui la gură, 

Cântată de mii de ani in poezii 

Tu cântă-i pe cei la care vii.

O, ciudată apă colorată 

Ce la genunchi ajungi deodată, 

Din vremuri vechi, nu-i un secret 

Tu faci din om normal, poet!

O, tu romantică minune curgătoare 

Ce dragostea din mică o faci mare,

De-atâtea ori poveste curioasă 

Tu din femeie urâtă, o faci frumoasă. 

O, ambrozie contemporană 

Ce spiritului ii folosești ca hrană, 

Și nu odată ca un vis frumos

Tu faci din orice slab un curajos.

O, gustoasă băutură licoroasă

Ce stai alături de noi toţi la masă, 

De când pe lume te-ai aflat

Tu pe copil il faci bărbat. 

Ţie ţi-nchin această odă dulce

Precum e gustul tău ce vise imi aduce,

Pe tine te-au slăvit in versuri și cântări 

Poeți de peste ţări de peste mări. 

Închină pentru tine intreagă lume

Femei frumoase, femei bătrâne, umoruli
Bărbați voinici, care se duc sau vin

Alb, roșu sau roze, sec, dulce sau pelin.

Să ne trăiești ca până acuma, mii de ani

Fie că ești din Murfatlar sau din Tohani,

Băut la zile mari sau la mișto 

Din Dealu Mare până la Bordeaux. 

Poet de serviciu: Cristi Liţeanu.

Neștirile de la ora chici.

O femeie s-a dus la piaţă și pe urmă a trecut pe la solar. Din păcate nu și-a dat seama și a intrat cu cumpărăturile printre care și un carton de ouă. Acum ii se spune Cloșca cu pui de aur!

O firmă de pompe funebre se laudă că are cele mai mici prețuri din ţară. Am sunat și le-am spus că eu nu-i cred. Mi-au răspuns: "Să mori tu?!?"

Un medic din Făurei a prescris numai puţin de 98 de rețete cu pastile de memorie pentru un pacient care uita mereu unde iși punea flaconul cu Lecitină.
Întrebat cum il cheamă pe pacient doctorul a spus că a uitat.

Un crescător de animale din sudul Sudanului a hotărât să devină vegetarian. La scurt timp animalele acestuia au murit de foame, crescătorul mâncându-le hrana.

Doi porumbei călători au fost prinși fără bilet.

Pentru a fii in ton cu compoziția, băuturile tip cola se vor comercializa de acum in eprubete și pahare Berzelius. Deasemenea este obligatorie specificarea pe etichetă a laboratorului de chimie unde este fabricată băutura.

Un cercetător britanic a inventat pastila de dinaintea pastilei de după.

Text. Kostell Smith.

Muzica e viața mea! Mic indreptar muzicologic.

Recomandările mele muzicale in funcție de meserii, obiceiuri, apucături sau orientări:

Zidarii - Pink Floyd. Another brick in the wall.
Ginecologii - Madonna. Like a virgin.
Bucătarii - Salt' n Pepper.
Mecanicii de locomotive - Direcţia 5.
Șoferii de Tir - Roxette. Sleeping in my car.
Aviatorii - I belive i can fly.
Preoții - Please forgive me.
Barcagii - By the rivers of Babylon.
Gunoierii - Smells like teen spirit.
Gigolo - No woman no cry.
Minerii - Deep Central.
Pensionarii - Knocking on the heavens door.
Angajații de la crematoriu  - Dust in the wind.
Căpșunarii - Cranberries~Ode to my family.
Homosexualii - BackStreet Boys.
Hoții  - Take That.
Judecătorii - Metallica~The Unforgiven.
Măicuțele - Stairaway to heaven.
Portarii - The Doors.
Bodyguarzii - The Beat Goes On.
Beţivii - Nothing else matters.
Sinucigașii - Don't cry for me Argentina.
Pușcăriașii - I want to break free.
Presedinţii - The man who sold the world.
Teroriștii - Bang, bang he shot me down.
Interlopii - Gangsta's paradise.
Prostituatele - Somebody to love.
Ateii - God is a dj.
Pompierii - The roof is on fire.
Nimfomanele - I' ll do anything for love.

Text. Cristi Liţeanu.

                        Va urma.

Putin trebuie sa mai astepte putin...

Nu am nimic cu americanii. Cum nici ei nu au nimic cu rusii! Treaba cu filmul asta, The Equalizer, este ca dovedeste intocmai ce va spun. Denzel rupe capete de rusi pe capete. Ba, da' ce zic eu ca ii rupe, nu am mai vazut atat sange de la Craciun de cand cu sacrificiile porcine. Ce "egalitate" mosule, e o mie la zero pentru Denzel. Bruce Willis, care apropo's e mai carunt decat Denzel, e pistol cu apa fata de batranul Washington. Fost agent atat de secret incat nici noua nu ni se dezvaluie adevarata lui fosta ocupatie, momentan Denzel e angajat la un practiker de-al lor. La raionul bricolaj unde isi vede linistit de sculele lui pana cand il supara niste rusi tatuati. America e plina si de rusi tatuati si de prostituate care isi iau omor de la ei. Numarul lor scade vertiginos cand Denzel inetervine sa razbune hematoamele si contuziile cerebrale ale unei oarecare mici prostituate. In acest moment, nu doar el isi vede de sculele lui, ci si rusii tatuati. Unii dintre ei le vad chiar de prea aproape. In ochi, intre coaste, in cap, inima sau ficat, sculele isi fac treaba. Teatrul de actiuni se muta intre culoarul 6 si 29, de la raionul gradinarit, trecand incet pe la chimice si neferoase, incheind apoteotic la raionul scule si unelte. Descoperim astfel cum un rus poate sa fie impuscat si cu un pistol de impuscat cuie. Un batran negru carunt reuseste sa invinga o armata de rusi tatuati, vreo zece politisti corupti, cinci-sase senatori murdari si un sistem neputincios.
Concluzii:
1.Moscova tremura de frica.
2.Pushkin se intoarce... in mormant.
3.Putin se caca pe el de frica sa nu urmeze la cafteala.
4.De acum cumparaturile mele la Praktiker nu vor mai fi la fel.
Un angajat de la raionul bricolaj la casa de nebuni, va rog!!!
Am urmatoarele nelamuriri dupa vizionarea acestui film, asa ca rog eventualii angajati de la BricoStore, Dedeman, s.a. sa ma ajute:
1. Spiralul din scena cu bormasina infipta in creierul rusului e cu cap Vidia sau nu?
2. Surubelnita din ochiul aluia cu mustata e de doispe-n cruce sau dreapta?
3. Pistolul de impuscat cuie pentru galerii din finalul filmului, este pmneumatic, pe baterii, sau acumulatori?
4. E normal ca sarma ghimpata sa stea pe acelasi raft cu sacii din hartie plini cu ingrasaminte?


                     Text. Kostell Smith.

Ieși Acasă!

Ce-ţi face ţara asta de vrei să pleci din ea?
Bă, a zis cândva unu' "Nu te gândi ce poate face ţara pentru tine, gândește-te ce poți face tu pentru ţară!" Pe urmă, cineva l-a împușcat de la un geam și a murit in decapotabilă.
Ca să nu fie și el injunghiat in 102, românul pleacă din ţară.
Românul nu se întreabă nici ce poate face el pentru ţară, nici ce poate face ţara pentru el. Românul se întreabă ce ţară poate face ceva pentru el. Și, cum află despre una cum pornește să o "cucerească" . Ca pe o femeie agățată pe net. E conștient că nu arată ca in poze. E urâtă și nici nu miroase prea bine. Dar nu poate da inapoi. S-ar face de râs. Caută scuze, dar e doar o tragere de timp.
Unii reușesc să rămână mult timp cu una... Alții, mai sensibili se intorc la prima dragoste. Chiar dacă o fac cu coada intre picioare.
Oricum ar fi, mirajul unei relații cu o străină rămâne pentru mulţi ceva deosebit. Iar România rămâne fără pretendenţi. Nimeni nu ii oferă flori, nu o scoate in oraș și nu-i face complimente. E doar ca o femeie care in tinerețe a fost dorită de mulţi, iar acum a ajuns bătrână și toţi se feresc de ea.
România a rămas singură la poartă să croșeteze două pe faţă-una pe dos.
Din când in când câte un tânăr mai sensibil ii ia mâinile zbârcite de vreme și vremuri și ii le sărută. Atunci poeţii exultă. Pe urmă pleacă și ei. Pleacă să facă căcatul praf, iar unii chiar il fac!
"Dincolo e mai bine" a urmărit naţia asta de decenii. Uneori, dincolo chiar e mai bine.
In viață contează și unde ajungi și de unde pleci, dar cel mai important e ce e intre ele. Drumul. Drumurile. Distanțele. Și alea rutiere, da! Până la urmă contează și ce iese când tragi linie. Până la urmă fiecare știe mai bine ce contează.
Totuși, ce-ţi face ţara asta de vrei să pleci din ea?!?

Kostell Smith. Începuturile.

Imi amintesc inceputul cum a fost

De nopțile pierdute fără rost,

Scriam ca un poet fără odihnă 

In vin și fum găseam câte o rimă. 

Scriam de rău scriam de bine 

De multe ori de dragul unei rime, 

Mă lăudam că "eu scriu cu folos"

Scriam și mult, scriam și prost! 

Credeam că sunt citit de lume

Că mi-am făcut printre poeți un nume,

Scriam visând cu capu'-nori

Abia de-aveam doi cititori.

Mă-ncurajau prieteni, râzând cu mine 

Mă amuzam si eu și era bine,

Credeam că am talent, că am un dar 

Eram de fapt un poet mic si ordinar.

De fapt mă regăseam in scrisuri

Mă relaxam când făceam versuri,

In rime oglindeam prezentul

Inlocuiam "probabil" cu concretul.

De se-ntâmpla s-adorm gândind la scris 

Găseam ce rime căutam, in vis,

Și mă trezeam crezându-mă învingător 

Și că ce scriu va fi nemuritor. 

Incă visez că cineva iubește ce inventez când scriu 

Incă-mi doresc citit să fiu,

Și, ca să-nchei in modul egoist 

Eu mă semnez al vostru, veșnic Optimist!

Text. Kostell Smith a.k.a. Cristi Liţeanu

Un fleac, i-am citit!

Zic, să incerc să mai citesc și eu o carte... In metrou, sunt din ce in ce mai mulţi cei care citesc versus cei care "butonează" . Așa că, trag cu ochiul să văd ce mai citește lumea, poate mi se face poftă și mie!
In dreapta mea o doamnă intre două vârste citește mail-urile. Soţului!
Un gras, da' gras d'ăla umflat (cei obsedați de drepturile omului sunt rugați să citească supraponderal) citește meniul de pe o broșură primită de la un angajat al unui fast-food de cartier. La Unirea coboară, dar după faţă, nu cred că s-a hotărât ce mănâncă la prânz.
Un viitor posibil inginer iși citește Teza de Plagiat... pardon de Doctorat. Nu inţeleg nimic. Nici el!
O doamnă cochetă, foarte fumătoare după galbenul dintre degete, răsfoiește aproape plictisită o revistă cu coafuri. Nu găsește nimic care să o incânte. Cred și eu. E din '56. Doamna, nu revista!
Incerc să imi dau seama dacă ochelarista drăguţă citește sau iși verifică machiajul in tabletă. In sinea mea mă rog să citească. Citește! Sunt curios ce?!? Pe copertă nu scrie nimic, e doar un măr mușcat... O fi ceva cu Adam și Eva...
Un domn pensionar citește de două staţii o hârtie albă ce pare mai mult mâzgălită decât scrisă. Cuprins de curiozitate, imi fac loc printre oameni și mă apropii de el. E o trimitere de la medicul de familie. La R.M.N. la Spitalul Militar. Aha, deci știu unde coboară!
Pentru cei care nu au nici cărţi nici tablete sau smartfoane, cele mai citite sunt, in ordinea apariției: harta metroului, reclamele de pe pereți și ziarul vecinului de scaun.
Apropo's de ziare, ori e prea târziu și s-au epuizat alea moca, ori nu mai e la modă să citești ziarul. Salvează onoarea, celor ce citeau cândva ziarul, o doamnă care face integrame.
Un tip cu ochelari heliomaţi face pe interesantul și citește pe buze. Altfel nu imi dau seama de ce nu iși mai ia ochii de la bunăciunea care citește mișcând ușor buzele, prospectul unei creme anti-celulită.
Unul dintre cei doi eterni și fascinanţi badigarzi care asigură paza metroului, nu a călătorului, iși citește sms-urile de la iubita lui. Iubita lui mamă. După privire și cantitatea de salivă e vorba de cartofii prăjiți și cârnaţii care il așteaptă acasă.
Un elev de generală cu uniformă de liceu, citește orarul. După mingea de baschet din pungă ori are sport azi, ori o să chiulească.
E dimineaţă. In ochii tuturor se citește oboseala.
Mâine am să stau iar zece minute in faţa "tonomatului" cu cărți fără să imi aleg vreuna.
Librării sunt din ce in ce mai puține, ai mei nu mai au bibliotecă, la Diverta sunt cam scumpe...așa că... io cu cine citesc?!?
Ps. Sunt curios dacă doamna de etnie romă care s-a urcat la Obor știe să citească in palmă?

Scris de Kostell Smith.
Citit de tine.